» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

*În dorința lor de a arunca cu rahat în ventilator, doar-doar or mânji pe toată lumea, mogulenii de presă și tiriplicii lor fideli uită că ventilatorul are și un buton care-l face să se oprească din rotit și adesea nu se obosesc să-l apese. Rezultatul e că ajung ei înșiși sub rafalele necruțătoare. Cam așa s-a întâmplat și cu musiu Adamescu Jr și ziarul lui, România liberă, care au vrut să dea o lovitură fatală „securistului torționar al lui Cioloș” și n-au reușit decât să-și pălească o teslă zdravănă nițel mai jos de curea. Interviul cu celebrul „vânător de securiști” Marius Oprea, publicat în mai sus pomenita fițuică sub titlul „Când te-ai decis să intri în Securitate, l-ai lăsat la ușă pe Dumnezeu“ nu face altceva decât să confirme ceea ce mulți bănuiau: că totul a fost o înscenare penibilă, la care însă, din păcate, au pus botul până și mari „influenceri” și celebre „activiste” și „formatoare de opinii” ale națiunii. Deși interviul a avut numai întrebări servite, gurnalistul având grijă să nu-l pună pe tovarășul turnător Oprea în vreo postură penibilă, până la urmă tot l-a prins, chiar și involuntar, cu chiloții-n vine. Totul a pornit de la o întrebare banală, dar care, dacă gurnalistul era bine instruit anterior, nici n-ar fi trebuit pusă, că prezenta riscul de a dezvălui adevărul: „Prietenii dvs. anchetați cu violență de acest securist, Caius Dobrescu şi Sorin Matei, ce v-au spus când au aflat dezvăluirea dvs.?” Ei, și ce credeți că răspunde Marusică? Pentru că el e un om onest și nu poate minți, o zice p-a dreaptă: „Ei au văzut fotografia lui Iordache și mi-au spus că nu-și aduc aminte că ar fi arătat așa. Într-adevăr, și eu îmi amintesc bine că „maiorul Alexandru“ avea ochi albaștri. Este posibil ca acela care ni se recomanda nouă drept „maiorul Alexandru“ (și care se purta „părintește“ cu noi, spre deosebire de subordonați) să fi fost altă persoană, dar eu am aflat de la un fost ofițer de Securitate că numele celui care a coordonat ancheta la „nivelul superior“ a fost Alexandru Iordache. Noi nu am primit actele cercetării penale, ci doar pe cele ale urmăririi informative. O să mai caut în arhivele CNSAS…” Hopa, păi ce făcem noi acilișea, nenea vânătoru? Tragem după urs și ucidem fazani? Carevasăzică, Alexandru Iordache, tatăl avocatului lui Cioloș nu era „torționarul” care te-a anchetat pe matale, era altul. Cu ochi albaștri, nu căprui, nu prăzulii în dungi, nu roz-bombon cu picățele. Carevasăzică toată povestea asta, care a stârnit valuri, s-a bazat pe o confuzie? A fost o minciună, de la un cap la altul? Cam așa ceva, am fi înclinați să credem, dar ce dacă? Fiindcă Oprea insistă că Iordache ăla, chiar dacă nu era direct implicat în anchetă, tot știa el ceva, făcuse el ceva, o fi zis el ceva. Ce dovezi are ciripoiul răspândac Oprea în acest sens? N-are nicio dovadă, decât că așa i-a ciripit lui o fostă păsărică securistă și că, mă rog, o să mai scotocească prin arhivele CNSAS, poate mai pică ceva… Acum, dacă gluga aia de coceni de la România liberă care îi punea întrebările ar fi fost jurnalist, l-ar fi întrebat: „Și pe fostul ofițer de Securitate care v-a spus că Alexandru Iordache a coordonat ancheta cum îl chema, ca să mergem la el, să ne confirme?” Dar probabil că Marusică, văzându-se prins cu mâța-n sac, ar fi dat un răspuns șucar: „Eee, o să vă spun cum îl chema pe securist când o s-arate și Ghiță poza cu Kovesi în cramă!”

*Și stați puțin, că Oprea nu e singurul care se dă singur în fapt, ca ultimul fraier. Mai există unul, și mai băbălan, la Antena 3, căruia i s-ar putea aplica perfect zicala „gura căcăciosului adevăr grăiește.” Este vorba, v-ați dat seama, desigur, de domnul Mircea Badea, care a povestit ieri, la televizor, cum a petrecut el vijelia de aseară: „Am parcat afară. La mine în fața blocului bate un vânt crâncen. Aveam o plăsuță, am simțit că e rău, vântul a început să mă mute. Eu stăteam statuie pe gheață și el mă purta. Unde mă duce ăsta? Am lăsat plasele din mână, m-am lăsat cu târtița jos și cu palmele pe sol. Și am stat așa. Bă, eu cred că o iau de-a bușilea până în scara blocului. Lumea trecea pe trotuar și se uita. Eu stăteam ca animalul cu nume de procuror, capră. Am așteptat să se mai termine vântul și am ajuns în scara blocului, ziceai că sunt Amundsen, am cucerit Polul Nord.” Vai, Mirciulică, amuzant mai ești! Ce ne-am mai râs! Dar vezi, coane, că nu Amundsen a cucerit Polul Nord, ăla era cu Polul Sud, cu Polul Nord era altul, Peary, nu-l știi tu. Cât privește pățania pe care ai trăit-o, ce să-ți zic? E numai vina ta: înțeleg că ești obișnuit să stai în aceeași poziție – „capră” – de la vizitele la Dom Profesor Voiculescu ți se trage, dar fii, frate, și tu mai inventiv. Adică ai în gură o limbă mai lungă ca a cameleonului și să n-o folosești, pe post de anti-derapant când simți că te duci de-a dura pe gheață? Păi ori suntem smardoi, ori nu mai suntem?

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (29 voturi, media: 4,86 din 5)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top