» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

Mogul – Persoană care făcea parte din dinastia mongolă care a cucerit India” și Persoană foarte importantă cu puteri discreționare”, ne spune DEX. “Mogulul de presă” nu beneficiază încă de o definiție seacă, însă e o specie pe care o cunoaștem cu toții. Să încercăm s-o analizăm în cele ce urmează…

În urmă cu mai mult de un an și jumătate, Agenția de Monitorizare a Presei întocmea un top al așa-numiților moguli de presă care arăta cam așa: Dinu Patriciu, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, frații Păunescu și frații Micula. De fapt, adevărații moguli de presă, oamenii care chiar au contat și care au avut un cuvânt greu de spus în politica ultimilor ani, au fost doar trei: Voiculescu, Vântu și Patriciu. Și spun “au fost” pentru că nu mai sunt… Din trei negri mititei a rămas doar unul! Cei trei au evoluat (involuat) pe căi diferite și au ales instrumente diferite, însă au influențat uneori decisiv rundele de alegeri.

Dinu Patriciu, miliardarul care a pierdut tot

Să începem cu cea mai spectaculoasă prăbușire: Dinu Patriciu (62 de ani). În 2006, când a decis să învestească în media, era o personalitate marcantă: patron al Rompetrol, om de afaceri respectat, văzut de televiziuni ca un fel de “vizionar” în domeniul economic, era invitat deseori în fața telespectatorilor pentru a face previziuni cu privire la economia românească, dar și cu privire la evoluțiile financiare globale. N-are a face că, dacă privim retrospectiv, cea mai mare parte a previziunilor sale nu s-au adeverit…
Decizia de a pune pe picioare un trust media a luat-o în primăvara anului 2006 când procurorii anti-corupție l-au băgat pentru o noapte în arest în dosarul Rompetrol. Noaptea în care ne-a arătat că și bogații plâng, scena cu el în lacrimi, la ieșirea din arest, făcând rapid înconjurul României. Noaptea care i-a schimbat firul vieții…
În numai cinci ani de la acel moment memorabil, Dinu Patriciu a reușit contraperformanța de a-și distruge tot: afaceri, avere, reputație, aura de vizionar, viață personală și sănătate. Miliardarul, altădată un sfătuitor din umbră al mai-marilor zilei, care aveau deschisă ușa casei sale de pe malul Lacului Snagov, s-a izolat acum la Londra și la Milano, unde așteaptă un transplant de ficat. Suferă, de asemenea, de diabet, a slăbit foarte mult, fiind o umbră a omului masiv și impunător de altădată, s-a despărțit de soție și nu mai are nicio afacere în România.
Cine ar mai face afaceri cu Dinu Patriciu după eșecurile numite Adevărul Holding sau Mic.ro, care au lăsat în urmă sute de creditori fluierând a pagubă? Cine i-ar mai asculta povețele petrolistului în legătură cu euro, cu dolarul, cu bursele? Timpul le-a dat dreptate cârcotașilor care afirmau că omul de afaceri n-a reușit să facă decât un singur business de succes, acela cu statul – Rompetrol, în care a beneficiat de sprijinul copios al prietenului Adrian Năstase, prim-ministru al României la vremea respectivă. Momentul “de glorie” al lui Dinu Patriciu s-a consumat în toamna anului 2009, între cele două tururi de scrutin pentru alegerea președintelui. Atunci, omul de afaceri a ieșit public povestind despre un miting electoral din 2004 unde “l-a văzut” pe fostul aliat politic din acele vremuri, Traian Băsescu, lovind un copil cu pumnul… A doua zi, ca prin minune, apare și înregistrarea dată publicității de ziarul “Gardianul”, controlat de, surpriză!, Sorin Ovidiu Vântu, după care Realitatea TV, tot a celui din urmă, îi administrează lui Băsescu în direct ceea ce părea a fi o lovitură de grație. Plan perfect, timming perfect, s-au gândit cei doi moguli a căror colaborare în acel caz nu poți s-o negi chiar orb și surd fiind… Ei bine, greșit! Ce n-au luat cei doi în calcul a fost tocmai efectul invers al unei strategii ce părea fără fisuri. Dinu Patriciu nu se bucura de popularitate, ba din contră, fiind una dintre cele mai antipatizate persoane publice… Era chiar ultimul care ar fi trebuit să lanseze public scandalul. Apoi, canalul ales, unul controlat de Vîntu, n-a făcut decât să sporească în rândurile oamenilor simpli convingerea că totul este o “făcătură”.
Dacă “a fost sau n-a fost”, vorba tânărului Porumboiu, nu știm cu siguranță nici acum. Ce știm însă este că sondajele ulterioare scandalului “pixelului albastru”, efectuate până la turul doi al prezidențialelor, au indicat o… creștere în popularitate a lui Traian Băsescu. El este încă președinte în timp ce Dinu Patriciu a dispărut probabil definitiv din prim-planul vieții publice românești.

Sorin Ovidiu Vântu, un Al Capone local

Și așa ajungem la Sorin Ovidiu Vântu (57 de ani), altădată un personaj temut în rândurile politicienilor români, acum un simplu deținut pus la păstrare din luna iunie a acestui an. În raport cu Traian Băsescu, Vântu a făcut în permanență un joc dublu: când l-a sprijinit, când l-a atacat, în funcție de interesele sale de moment și de lupta disperată de a scăpa de mâna lungă a Justiției. Și Vântu a avut un rol covârșitor, tot în campania prezidențială din 2009. Vă amintiți, probabil, episodul “Geoană la SPA”, care a dat peste cap ultima dezbatere televizată din campanie…
Cu doar o seară înainte, Vântu îl cheamă pe “prietenul” Geoană la casa sa din strada Paris, pentru “o discuție amicală”. Geoană se duce și cade în plasă ca un “prostănac”, vorba tătucului său politic, Ion Iliescu. A doua zi spre prânz, cu doar câteva ore înainte dezbaterii finale de la TV, “Academia Cațavencu” – controlată pe atunci de SOV – dă publicității fotografiile filajului: Geoană intrând la ceas de seară exact în casa celui demonizat în permanență de contracandiatul său, președintele în exercițiu. Seara, în cadrul dezbaterii, Băsescu lansează celebra întrebare “Nici aseară nu v-a plăcut la Vântu, domnule Geoană?!”. Knock-out tehnic! Năucit, fără replică, Geoană se bâlbâie penibil și pierde puncte importante în lupta finală care avea să se dea peste trei zile. Dacă, până atunci, toate sondajele îl dădeau câștigător sigur al turului doi, unele chiar cu 5% în fața lui Băsescu, duminica fatală îi servește o surpriză penibilă: liderul PSD pierde fotoliul prezidențial la o diferență de câteva zeci de mii e voturi. Case closed! Și iar istoria României se rescrie prin intervenția în viața publică a unui mogul de presă. Mulți au susținut atunci că Vântu și Băsescu ar fi fost înțeleși, iar celebra vizită nocturnă a “prostănacului” ar fi făcut parte dintr-un plan bine pus la punct. Plauzibil. Dacă evenimentele ulterioare n-ar fi luat o altă întorsătură…
La un an de la alegeri, în 2010, încep demersurile pentru aducerea în țară a omului care-l poate înfunda definitiv pe Sorin Ovidiu Vântu: locotenentul Nicolae Popa, omul care a derulat toate tranzacțiile în numele lui SOV în afacerea FNI. După câteva luni, coșmarul cel mai negru al lui Vântu prinde viață, Popa ajunge în România, iar procesul FNI, ce părea îngropat, se redeschide. Între timp, afacerile media ale lui Vântu încep să scârțâie serios: închide “Gardianul”, închide “Cotidianul”, dar și alte publicații în print și pierde jumătate din Realitatea TV pe mâna fostului său partener, Sebastian Ghiță, care înființează România TV. Tot asocierea cu Ghiță îi aduce și prima condamnare la închisoare cu executare în perioada postdecembristă. În iunie 2012, SOV este condamnat de Curtea de Apel la un an de închisoare pentru… șantaj la adresa fostului său partener de afaceri. După modelul Al Capone (înhățat de justiția americană pentru nereguli fiscale, nu pentru crimele care l-au făcut celebru), Vântu este agățat într-un dosar minor. Nu în cazul FNI, nu în cazul Băncii Române de Scont, nu în cazul Petromservice… Dar, iată, trecutul ne prinde întotdeauna din urmă: în pușcărie fiind, Vântu este nevoit acum să-și pregătească apărarea în alte trei procese aflate pe rolul instanțelor, de data asta în marile cazuri de fraudă financiară în care a fost implicat, procese care i-ar putea adăuga ani grei de pușcărie celui pe care îl execută în prezent. Realitatea TV a fost preluată, între timp, de Cozmin Gușă, iar restul imperiului media construit cu trudă de Vântu după anul 2000 s-a risipit în patru zări. Când va ieși în 2013, dacă va mai ieși în 2013, Vântu nu va mai fi, asemeni lui Dinu Patriciu, decât o umbră a omului care făcea și desfăcea destine cu câțiva ani în urmă. Sic transit gloria mundi!

Dan Voiculescu sau „the winner takes it all”

O situație diferită avem în cazul celui de-al treilea mogul din analiza noastră de astăzi: Dan Voiculescu (66 de ani). Întemeietorul imperiului media Intact, stăpânul Antenelor, cunoscut publicului drept “Felix” din dosarul său de Securitate, este, din punctul meu de vedere, și cel mai “cinstit” mogul… Și, vedeți, păstrez ghilimele de rigoare. Cinstit, zic, pentru că nu și-a ascuns niciodată intențiile. Cinstit, pentru că nu i-a contrazis pe cei care-l acuză că-și folosește imperiul media ca pe o măciucă politică. Și-l folosește din plin!
Dan Voiculescu a devenit cu adevărat important în momentul în care a lansat televiziunea de știri Antena 3. Și până atunci avea gurile de tun numite Antena 1 și “Jurnalul Național”, însă acestea n-au avut vreodată nici pe departe forța mediatică a canalului său de știri. Liderii PSD și PNL au de ce să-i mulțumească lui Dan Voiculescu pentru câștigarea localelor din 2012 și, probabil, pentru apropiata victorie în alegerile parlamentare din 9 decembrie. Voiculescu, un tip fără charismă, departe de modelul celui care mobilizează masele, însă un foarte abil sforar și un maestru al jocurilor de culise a știut tot timpul să-și joace cartea politică. În orice alianță, el a pus pe masă artileria grea: forța mediatică a trustului său. Și i-a ieșit. Singur, pe picioarele lui, doar cu Partidul Conservator (fost PUR – Partidul Umanist Român), n-ar fi văzut în veci băncile parlamentare. Or el s-a cocoțat sprinten tocmai până în funcția de vicepreședinte al Senatului…
Ca și Patriciu și Vântu, Voiculescu a avut și el momentul său “de glorie”, momentul în care a înclinat decisiv balanța politică și a schimbat, probabil, istoria României. Amintiți-vă luna decembrie 2004: Traian Băsescu câștigase pentru prima oară alegerile prezidențiale, însă alianța DA, al cărei lider era, nu reușise să obțină majoritatea parlamentară. Noul președinte părea a fi nevoit să numească un premier de la PSD. Însă, minune: în doar câteva zile, Voiculescu și al său partid de buzunar răstoarnă situația, își abandonează vechii aliați de la PSD și trec în barca Alianței DA asigurându-i acesteia din urmă majoritatea parlamentară. Băsescu îl poate numi pe Călin Popescu-Tăriceanu prim-ministru al României. Restul e deja istorie…
Nici pe Dan Voiculescu nu l-au ocolit problemele cu Justiția, așa cum îi stă bine unui adevărat mogul de presă. Este celebru cazul, aflat acum pe rolul instanței Tribunalului București, privind terenurile Institutului de Chimie Alimentară din Băneasa. Stăpânul Antenelor a fost chiar aproape de o condamnare, la Înalta Curte, însă demisia intempestivă din Senat, cu doar o zi înainte de pronunțare, l-a salvat. El a demisionat marți, Curtea și-a declinat miercuri competența pentru că nu mai era parlamentar, iar dosarul Voiculescu s-a întors la tribunal, de unde va urma lunga cale a justiției, care va duce, probabil, la o prescriere a faptelor. Cu perspectiva a patru ani de USL la guvernare, Dan Voiculescu își freacă acum mâinile cu încântare: afacerile sale, multe – cum altfel? – cu statul, vor cunoaște o nouă înflorire.

Firul roșu care leagă evoluția celor trei moguli în ultimii ani poartă un nume: Traian Băsescu. Deși adversari pe viață și pe moarte, toți trei l-au ajutat, la un moment al evoluției lor, voit sau nu, după cum am arătat mai sus. Dintre cei trei, doar unul mai ține steagul sus și a devenit mai puternic ca niciodată. Greu de spus care ar fi fost parcursul României dacă destinele celor patru personaje nu s-ar fi întretăiat atât de decisiv în diferite etape.
M-am întrebat întotdeauna ce resorturi îi pun în mișcare pe acești oameni? Ce-i face să meargă mai departe? Să acumuleze mai mult și mai mult, tot mai mult? Vorbeam odată cu un miliardar – n-o să-i dau numele – și îi puneam tocmai aceste întrebări; “domnule, dacă eu aș fi în locul tău, dacă aș avea măcar a zecea parte din averea ta, mi-aș trăi viața liniștit pe o insulă. Ce-ți mai trebuie atâția bani?…”, îi spuneam. “Auzi? Nu-i vorba de bani. E vorba de putere. Și de joc. De joc, mai mult decât orice. Viața e o competiție permanentă, nu poți să te oprești și să ieși din joc. Din asta trăiesc, asta-i adrenalina mea”, mi-a răspuns. I-am acceptat teoria dar, deși a fost foarte sincer, nu pot spune că am înțeles-o nici acum pe deplin. Voiculescu, Vântu, Patriciu… Dacă n-ar fi fost ei ar fi fost, cu siguranță, alții. Pentru că “viața e un joc”…

 

Vă invit să mă citiți și pe www.adrianhalpert.com

ahalpert.personal@gmail.com

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (4 voturi, media: 5,00 din 5)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

30 comentarii

  1. […] Primul a executat deja două condamnări și își așteaptă acasă, bolnav de cancer, sentințele în celelalte dosare. Al doilea a decedat anul trecut în urma unui transplant de ficat eșuat, după ce anterior își cedase toate afacerile media omului de afaceri Cristian Burci. Al treilea execută o condamnare de 10 ani în Dosarul ICA. O situație greu de bănuit doar în urmă cu doi ani și două luni… […]

  2. […] apărut pe Reporter Virtual – 4 decembrie 2012 Rate this:Share this:TwitterFacebookLike this:LikeBe the first to like […]

  3. […] legaturile acestuia cu fosta securitate nu exista”, comentariu postat pe 4 decembrie la articolul „Unde se duc mogulii când se duc?…” de pe Reporter […]

  4. sile spune:

    domnule:
    nu am citit articolul, am timp pentru asta, dar in primul rand sint frapat!

    punctual (incerc…):

    chiar esti ziarist! nu te cunosteam, desi mi-ai fost ani buni sef la adh, decat prin editorialele, scuza-ma, obligatorii, deci fortate multe (acelasi lucru i l-am spus lui laur, este acum de nerecunoscutul ultimilor ani stiuti de mine…)

    iti stiam in mare, tot din presa, evolutia: reporter politic, redactor, sef sectie, redactor-sef adjunct la evz in vreun an de zile, dar, sincer, nu te citisem niciodata, probabil ca ai devenit prea repede sef…

    eh, acum observ ca pauza de presa ti-a priit: scrii aplicat, faci analize, ai idei si ponturi – dom’le, deci esti pana la urma ziarist!

    mai mult, wow, te-am auzit (ca nu aveam cum altfel, eram in masina venind de la un porc casapit pt sarbatori :)) si la o emisiune tv, lucru care nu se mai intamplase niciodata (nu sa te aud/vad eu, ci sa participi dumneata)

    ma inclin ! ce sa mai zic, deja sunt siderat ?! il mai astept pe domnul fost candidat la primarie cu ceva smashing…

  5. aidan spune:

    cand vezi ca cei care impart lumea „pe taraba” si calca pe cadavre mai si platesc raul facut nu poti sa-ti zici decat:saru’ mana Doamne!sper sa vina si vremea lui voiculescu. mai stiu si altii, dar voiculescu pare a nu mai cunoaste masura bunului simt. cat ne-a costat vanzarea rompetrol-ului numai ficatul lui patriciu stie! si ale noastre, dar nefiind publice se retrag din viata discret. bine ca se mai platesc si relele facute. altfel unde am ajunge?

  6. […] Halpert povesteşte pe Reporter Virtual despre drumul mogulilor din presa românească. Îmi permit să îl completez: mogulii din presa […]

  7. Ciocu’ mic leneşule!
    🙂 🙂 🙂
    Degeaba ai fi încântat tu dacă nu am fi noi încântaţi!
    Ştii doar cât te-am înjurat deoarece RV-ul intrase în amorţire.
    🙂 🙂 🙂

    PS Dacă te încălzeşte cu ceva sau dacă îţi ţine de foame, pot să-ţi spun că RV-ul este din nou NR1 în lista „Favorites”.

  8. Tiberiu Lovin spune:

    Ma gandesc ca raspunsul la intrebarea din titlu poate fi cuprins intr-un cuvant: insolventa :). Si aici poate fi trecut si musiu Adamescu.
    Toti patru si-au bagat firmele in insolventa. Niste golanasi, vorba lui SOV.

    PS Diaconu, nu fi suparat ca mai oboseste si omul, adica eu. Oricum, eu sunt incantat de cum merge site-ul cu noua echipa, iar daca am subiecte poti fi sigur ca nu le ratez :).

  9. Mulţumesc de răspuns.

    1.Problema „Ciocăzan”
    Dau un miel!
    🙂 🙂 🙂

    2. Problema Lovin
    Nu mai comentez, nu de alta dar îmi aduc aminte de şapcă şi iar mă apucă pandaliile.

    Dar toate acestea sunt fără de importanţă.

    IMPORTANT ESTE CA DIMINEAŢA CÂND ÎMI BEAU CAFEAUA, PRIMA OGRADĂ ÎN CARE INTRU SĂ FIE OGRADA REPORTERULUI VIRTUAL!

    Toate cele bune echipei, promit că voi citi mult şi voi comenta puţin.

  10. Grand Prix spune:

    La Voiculescu tot au incercat adversarii sa-l doboare prin: intoxicari/manipulari(vezi evz, curentul, b1tv), facaturi de dosare etc. Nu le-a mers. Omul a demontat toate balivernele. Prin dovezi clare.

  11. @diaconu Eusebiu – Despre „lenea” colegului Lovin ce sa zic? Ma cam indoiesc! Pai cum sa fie lenes un om care a tinut in spate, singur, siteul asta din 2007 si pana acum?! Cred ca este doar asa – o dojana amicala 🙂 Cat despre Ciocazan este CIOCAZANU. In rest, multumim ca ne citesti si toate bune!

  12. Sper ca lenea proverbială a lui Lovin să nu vă molipsească şi pe voi!
    BRAVO HALPERT!
    BRAVO CIOCĂZAN!
    „Bravo!” deoarece aţi reuşit să revigoraţi ograda leneşului.

    PS Bravo şi ţie leneşule deoarece ai făcut o „combinaţie” bună.

  13. @rogalski – am zis eu ca Voiculescu e „hot”? Altul era subiectul articolului. Si-apoi, hai sa nu mai facem pe prostii! Daca nu demisiona din Senat cu o zi inainte de sentinta de la Inalta Curte, probabil ca acum era acolo unde spui tu

    @Mos Ene – 🙂 🙂 🙂 Ai dreptate! Si marmota invelea ciocolata in staniol…

    @eugenia – excelente concluziile tale!

  14. eugenia spune:

    poate mai merita o concluzie:
    4. ca toate astea erau jocuri de putere, la sfirsitul lor s-a ales praful de romania
    ar putea fi concluzia muuuuultor analize, din pacate 🙂

  15. eugenia spune:

    perfecta analiza. concluziile ar fi:

    1. voiculescu a ramas mereu fidel si a cistigat, el e winnerul, din pacate. si cind a parut ca tradeaza, in 2004, sufletul i-a ramas alaturi de vechii tovarasi, linga care s-a intors curind si care l-au primit cu bratele deschise.
    mai merita, poate, amintit, cum l-a adus vintu la putere pe basescu in 2004, cu gusa transferat de linga adrian nastase linga traian basescu.
    2. vintu si patriciu probabil ca au vrut mai mult decit puteau, si cine vrea prea mult nu capata nimic, in general. vintu a vrut sa scape si nu i-a iesit, patriciu nu prea e clar ce a vrut, poate nici el nu stie. initial a vrut rompetrol, l-a avu. ulterior? a inteles cineva?
    3. basescu s-a folosit cind a putut de toti si a ramas in picioare, nefacind servicii niciunuia dintre ei, in ciuda sprijinului initial. uman probabil ca nu e corect, dar politic a jucat impecabil. nimic de reprosat, nici un ajutor la mama justitie, nimic, lucrurile au curs cum ar fi tb sa curga de la inceput daca ar fi fost lasate sa curga.

  16. Mos Ene spune:

    Voiculescu este un politician cinstit si competent, iar legaturile acestuia cu fosta securitate nu exista.

  17. leopold spune:

    Articol exceptional!Dar mai lipseste ceva la Voiculescu:” to be continue” (tot va plac filmele).

  18. Theo spune:

    dar basescu e in acest caz un jucator care triseaza cu aproape 7 milioane de egali, avand sprijinul a 3. 🙂

  19. rogalski spune:

    Analiza e ok, pe alocuri. Dar nu spuneti nimic de mogulul Basescu, care, cu ale sale servicii, publica si in FAZ? Daca e atat de „hot” Voiculescu, nu credeti ca pana acum, la cat de mult il iubeste presedintele,era la mititica?

  20. Aburescu spune:

    @Adrian Halpert / Mergand pe firul teoriei conspiratiei de mai sus, probabil ca scaderea face parte din negocierile cu o parte si cu cealalta… In caz contrar, daca prostia este singura explicatie a declinului, atunci cred ca se poate spune ca au redefinit total acest concept.

  21. @Aburescu – Sigur, scenariul tau este interesant… referitor insa la scaderea de la Adevarul, sa stii ca nu-i nimic inexplicabil. Stiu exact ce s-a intamplat acolo si n-are nicio legatura cu Basescu, ci cu dezastrul managerial produs de niste oameni care au crezut ca presa e ca pompa de benzina sau ca baxurile de tigari…

    @ranger – Esti haios! 🙂 Ai auzit vorba aia potrivit careia „numai prostii fac profit in Romania”? E nevoie sa-ti explic mai pe larg?

  22. ranger spune:

    dle halpert nu vi se pare ca voiculescu e mai afacerist ca sarbu? pro tv a fost pe pierdere in 2011 iar antena group pe profit

  23. Aburescu spune:

    Referitor la episodul cu „Sa-ti fie rusine, Dinu Patriciu”, ajutorul dat lui Basescu a fost imens (voit sau nu). In fond si la urma urmei, traim intr-o tara care inca mai crede cu tarie ca „bataia e rupta din rai”, nu? O vorba la care rezoneaza mai ales electoratul cu care Base statea mai prost la vremea aceea (lumea de la tara, purtatorii de galeti rosii cu PSD). Booon. Filmuletul ala a fost un os otravit, aruncat presei PSD-iste, care nu a facut decat sa-i asigure lui Basescu un spatiu de emisie IMENS, acoperind aproape total celalalt candidat. Oriunde intorceai capul in acele zile (ultimele doua-trei din campanie) nu vedeai decat geaca portocalie si chelia lui Base facand… ce? Un lucru considerat normal si chiar un pic sanatos in Romania.

    Toate bune si frumoase, Base ramane presedinte, Patriciu ramane la caldurica, vreo doi ani nu se intampla nimic, pana cand, cu vreun an inainte de urmatoarea campanie, incepe un declin pe cat de inexplicabil pe atat de atent calculat al celui mai puternic trust de presa din Romania (e greu sa scazi de la 100.000 de exemplare/zi la vreo 16.000 in doar doi ani, orice s-ar zice). Incepe puciul USL, Adevarul lupta puternic pentru Basescu, lui Patriciu i se apropie sorocul sa intre la racoare, Base ramane presedinte, Patriciu ramane la caldurica… deja vu, deja connu?

  24. Aristotela spune:

    Politica înseamnă business. Dacă nu servea intereselor de partid(e), nu reușea să-și țină business-ul în picioare la magnitudinea asta.

  25. @Lucian Pop – Multumesc, Lucian! Te salut!

    @Aristotela – Sarbu este un caz aparte, pentru ca a incercat intotdeauna – si i-a si iesit – sa faca business, nu politica. Atunci cand businessul i-a permis sa dea o mana de ajutor politicienilor, a facut-o pe ici pe colo, insa neinfluentand decisiv viata politica din Romania… Sarbu e din alt film fata de cei trei despre care am vorbit.

  26. Aristotela spune:

    Și Sârbu? Niciodată nu apare pe lista de Moguli, deși răspunde perfect definiției din primul paragraf. Poate fi un studiu de caz interesant, atăta vreme cât la toate schimbările electorale el a pus, din culise, ultimul ingredient pentru câștigul unora sau al altora. E finul lui Geoană, de la Isărescu (prim-ministrul) a obținut garanție de stat (sic!) de vreo 60 de milioane de dolari acum mulți ani, iar în ultimii patru PROTV a fost, fin dar adevărat, televiziunea de propagandă a PDL (îmi vine minte cazul Verstoy Atila, care a lăsat un copil cu arsuri de gradul trei pe aeroport, ca să vină el la București cu avionul). Asta cu Verestoy era știre națională, a dat-o toată presa, numai PROTV nu, fiindcă Verestoy e prieten cu Sârbu.

  27. Lucian Pop spune:

    Felicitari, Adi! Cel mai bun articol pe care l-am citit in ultima vreme.

  28. Scorpionu spune:

    „Firul roșu care leagă evoluția celor trei moguli în ultimii ani poartă un nume: Traian Băsescu”.

    Spovedania Varanului
    -pamflet-

    Domnu Gadea ,vreau sa-ti spun,
    Cred ca sunt, un pic, nebun !
    De vreo cativa ani, incoace,
    O fantoma nu-mi da pace .

    Seara, cand merg la culcare,
    Imi cam sufla in spinare .
    Si nu prea mai ma ia somnu’
    Pana nu ma rog la Domnu’.

    Dar, apoi,mi-apare-n vis
    Si-mi spune ca-s… ca si-nchis.
    Ma taie-o sudoare, rece,
    Care, nici in zori, nu-mi trece.

    N-am pofta nici de mancare;
    Parca-s bolnav de lingoare .
    Si asta cam de-asta vara,
    Cand scrutinul… esuara.

    Eu te rog, cu plecaciune,
    Sa-mi faci, tu, o rugaciune !
    Fantoma poate-si ia zborul
    Iar „Oarbei”…sa-i dam obolul.

    Ca acum, ea, e de-a mea,
    Desi nu prea s-ar vedea.
    Pesemne mai mult nu poate
    Ca „FANTOMAS” …e in toate !

    PS:Spovedania de mai sus cred ca e valabila pentru fiecare,in parte!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top