Jurnalistul Cătălin Tolontan, redactorul șef al Gazetei Sporturilor, comentează pe blogul său „ieșirea aiuritoare” de duminică seara a lui Robert Turcescu și redeschide discuția despre existența ofițerilor acoperiți în presă. Postarea lui Tolontan vine în contextul în care Mircea Badea îl întrebase public duminică seară dacă este sau nu ofițer acoperit.
Tolontan explică faptul că cele două calități – jurnalist și ofițer de informații – sunt incompatibile. Asta pentru că unii se ocupă cu secretele, alții cu dezvăluirea acestora, arată Tolontan
„Pînă la urmă, care-i problema? Turcescu a fost ofițerul unui serviciu secret românesc și și-a făcut în paralel și treaba de jurnalist!”, spun mai multe voci din public și chiar din media. Cum care-i problema? Problema e că misiunile și cultura acestor două meserii se bat cap în cap. Angajații serviciilor de informații se ocupă cu secretele, jurnaliștii, cu dezvăluirea secretelor.
Ofițerii sînt obligați să păstreze pentru ei și pentru superiori ceea ce află în exercițiul misiunii, în timp ce la jurnaliști e taman invers: ei sînt obligați să publice ceea ce află.
Ceea ce pentru un agent e obligație legală, adică prelucrarea și conservarea informației pentru uzul intern al unei elite statale, pentru o redacție ar fi încălcarea sensului existenței sale. Informația are sens pentru ofițerul secret numai dacă o folosește el și ”ai lui”, în timp ce aceeași informație e valoroasă pentru un ziarist doar dacă le-o oferă oamenilor. Sensul unuia e nonsensul celuilalt!
Diferențele continuă pînă la cer. Unul se ascunde prin natura meseriei sale, celălalt îi găsește pe cei care se ascund și relatează faptele lor.
Tolontan arată că totul pornește „de la zero, de la menirea originară a fiecăreia dintre cele două profesii”.
Agenții sub acoperire servesc siguranța statului și a cetățeanului, în timp ce jurnalistul are pe agendă informarea cetățeanului, pentru ca drepturile acestuia să fie respectate și el să fie liber. Jurnalistul are un contract nescris cu societatea, ofițerul, unul scris cu un serviciu al statului. Ori de cîte ori apar interese diferite între stat și cetățean, reporterul merge cu societatea, nu cu statul! Aceasta este regula internațională a presei.
Tolontan mai spune că este greu de spus în acest moment dacă criza mistică a lui Robert Turcescu e un bluf sau un moment al adevărului rostit de un om supus unor presiuni.
Indiferent însă, serviciile trebuie să realizeze care este riscul imens al infiltrării oamenilor în presă. Asta cu serviciile și cu presa e delicată. Dar, de fapt, presa și serviciile își pot face meseria în numele unui bine public doar dacă nu fuzionează! Cînd se unesc, e ca și cum avocatul apărării și procurorul s-ar contopi ca instituții.
Dacă ești ofițer acoperit nu mai poți fi, pe bune, ziarist. Dar nu cu prezervarea regulilor jurnalismului se ocupă serviciile. Le poate durea în cot de redacții. Însă nu cumva acest caz arată că, băgîndu-și degetele unde n-ar trebui să fie, și-o iau în barbă?! Istoria arată că, dacă ești ziarist recrutat de un serviciu, mai devreme sau mai tîrziu vei băga în belea taman comunitatea informațiilor. Adică pe angajatorul tău din umbră. Cînd legitimezi dublu un ziarist nu e ca și cum ai angaja un salvamar. Posibila compromitere a acoperirii devine un spectacol jurnalistic că asta e mediul în care ai vrut să pătrunzi!
În finalul postării, Cătălin Tolontan răspunde și întrebării lui Mircea Badea: „Ziceți domnu’ Tolontan, sunteți sau nu sunteți colaborator al vreunui Serviciu secret din România?”
Tot aseară, Mircea Badea mi-a pasat ”o leapșă”. Să spun public dacă am vreo treabă cu serviciile secrete, dacă sînt ofițer acoperit. Cred că omul n-a insinuat nimic, pur și simplu s-a enervat, în virtutea veșnicei lui urticarii la adresa pozițiilor mele publice. Răspunsul e simplu: nu am avut, nu am și nu voi avea!
În opinia mea, serviciile secrete și presa conviețuiesc într-o democrație. Dar niciodată în aceeași persoană.
Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:
TweetETICHETE:
(2 voturi, media: 2,50 din 5)
Încarc...About the Author: Sergiu Bidilă
Related Posts
-
Miercuri, 6 februarie: A patra putoare în stat
*Aveți idee, ieri a fost zi de leafă la Antena 3? Că prea erau bucuroși gudureii, ceea ce înseamnă că ori le-a intrat » -
Miercuri, 30 ianuarie: A patra putoare în stat
*Aveți idee ce se întâmplă cu Doruleț Bușcu? După cum scrie în ultima vreme, mie mi se pare că pe cale să intre la » -
Miercuri, 23 ianuarie: A patra putoare în stat
*Ce se întâmplă, de vreo trei zile, cu telenovela „Veorica și adopția” îmi aduce aminte de bancul cu vaca, pisica și »
NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.
