Amicul meu Julius Constantinescu a vrut sa se sinucida, dar nu oricum, ci gospodareste: a incercat sa-si pregateasca toate lucrurile dinainte: sicriu, loc de veci, incinerarea etc. Ca un ardelean pur sange. A lasat si o scrisoare la politie: “Domnule comandant, subsemnatul, numele, domiciliul, declar că vreau să mă sinucid pentru că am SIDA”. Si?  Mai mult →

Dragii mei, eu cred că petrecerile tinerilor de la începutul anilor ’90 erau total diferite faţă de cele de acum. După revoluţie sau ce-o fi fost ea, aveam cu toţii o foame de viaţă, de distracţie, de oameni şi de iubire, cum numai după marile războaie se mai întâmplă. Eu, tânără studentă la FJSC, mă învârteam fericită ca un titirez prin Bucureştiul hilar care încă mai... 

Exclusiv. Etno tv – televiziunea lui Prigoana specializata pe difuzarea de muzica populara – incepe de azi de la 18.30 sa prezinte si stiri. Jurnalul va fi prezentat de Andreea Statache si Claudia Stan, care pana acum s-au ocupat cu vremea la Meteo tv. Adevarul de seara s-a lansat si la Focsani, iar debutul a fost facut cu stangul: a lasat mizerie in urma si a publicat o fotografie furata... 

De multă vreme mă bate pe umăr o amintire dragă, dulce ca orezul cu lapte, vanilie şi stafide din copilărie…. M-am gândit la ea mereu, zâmbindu-i, dar niciodată n-am povestit nimănui şi am ţinut-o ascunsă în mine, pe undeva, într-un buzunărel al sufletului. E vorba despre Diriga. Cu majusculă.  Mai mult →

În urmă cu vreo 10 sau 15 ani am trăit o experienţă stranie şi absolut demenţială. Bine, ca mai toate…întâmplările mele. Vorba lui Tibi: „Ahăă, păi, tu ai mai multe vieţi într-una singură!” Da, frate! Sunt ca şampoanele alea: 2 într-unul sau 3 într-unul. Haideţi să vă zic ce-am păţit. Munceam mult, nu ca un sclav pe plantaţii, pentru că mie chiar îmi plăcea ce... 

Viorel Ilisoi a debutat la Jurnalul National cu reportajul “Umbra Hertei Muller la Nitchidorf”. Da, e vorba cat de mult o iubesc taranii din zona pe castigatorea premiului Nobel. I-ar lua capul din sold. Maestrul combinator Viorel Hrebenciuc a decis soarta prezidentialelor: Geoana sta pe loc, fara actiuni mentite sa-l creasca-n sondaje, iar Oprescu este impins in fata sa ajunga in finala... 

Stiu ca v-am obisnuit ca miercuri sa va dau spre adulmecat Reportajele de domnisoara ale Danei Fodor, dar n-am mai avut rabdare pana atunci dupa ce am citit acest text de senzatie. Apoi cred ca se potriveste mai bine duminica, zi in care au loc de obicei nuntile. (Tiberiu Lovin) Cred că orice tipă şi-a imaginat, nu o singură dată în viaţă, cum va fi nunta ei! Haideţi, fetelor, recunoaşteţi... 

Când am început să colaborez la „Reporter Virtual” Tibi m-a rugat să-i trimit şi ceva trist. De fiecare dată am omis să scriu astfel de texte. Mi-e groază de tristeţe ca de păduchi sau de păianjeni! Dar acum am să vă povestesc despre nebuni, aşa cum i-am văzut eu, ALTFEL, sincer, cu sufletul, din interior, aşa cum nu cred că se poate scrie într-o revistă sau un cotidian, de... 

Fotografia zilei este extrasa dintr-un reportaj scris de Razvan Mateescu. “Pe la nouă şi ceva puradeii de doi-trei ani năpădesc strada urlînd desculţi. Mamele tinere, ţigănci muncite, cu sînii aromind a vanilie, îi cheamă acasă, răstit. Se zice că aici femeile îşi alăptează pruncii cu muzică nu cu lapte. Din stînga, de undeva, se aude cineva cîntînd de jale. Din dreapta,... 

Haideţi să vă povestesc cum era s-o dau în bară rău de tot din cauza manelelor. Adică s-o iau razna uşor şi să ajung legată, la balamuc, în pavilionul cu femei furioase. Staţi să vă zic. Sunteţi gata? Bine. Încep. Cu câţiva ani în urmă mă nimerisem şi eu să dau cu pixul şi să manevrez desăvârşit tastatura şi mouse-ul încleiat, alături de alţii, la unul din încercatele... 

Cotidianul a pierdut astazi pe cel mai bun ziarist de reportaj din Romania. Viorel Ilisoi si-a dat demisia, dupa ce in intreaga nebunie de la gazeta lui SOV a tacut. Cuminte, Viorel s-a cerut astazi afara, iar preavizul ii expira peste 14 zile. In afara de reportajele sale, Cotidianul mai pierde inca un lucru pe care jurnalistul il facea foarte bine: “Momente si spite”. Este intr-adevar... 

În urmă cu vreo zece ani îmi doream cu turbare o maşină. Să fie a mea, cât de mică şi de nasoală, dar să funcţioneze, să aibă patru roţi, dacă se poate toate la fel, de aceeaşi dimensiune, un motor cumsecade şi înţelegător, faruri, tobă de eşapament, tot tacâmul. Mă şi vedeam eu, alături de ea şi prietenul meu Răzvan, pârâind revoluţionari prin ţară, după căutarea...