În urmă cu vreo zece ani îmi doream cu turbare o maşină. Să fie a mea, cât de mică şi de nasoală, dar să funcţioneze, să aibă patru roţi, dacă se poate toate la fel, de aceeaşi dimensiune, un motor cumsecade şi înţelegător, faruri, tobă de eşapament, tot tacâmul. Mă şi vedeam eu, alături de ea şi prietenul meu Răzvan, pârâind revoluţionari prin ţară, după căutarea...