Auzind că România a acceptat, necondiționat, pactul de sugrumare a libertăților pe net, pus la cale de puternicii planetei, pe Victor Ponta l-a cuprins un aprig sentiment de revoltă. Un sentiment pe undeva de înțeles: acordul ACTA lovește, în primul rând, în micii găinari de pe net, cu care mititelul procuror se simte, cumva, solidar, pentru că nici el, nici ei nu fură la fel de bine... 

Frustraţi de faptul că în 1989 erau prea mici, prea fricoşi sau prea nenăscuţi să-şi rişte viaţa înfruntând gloanţele dictaturii, o pleiadă întreagă de revoluţionari de duminică s-au proţăpit, de câteva zile, în stradă, dornici să schimbe din temelii România. Cu de la sine putere, ei se laudă că ar vorbi în numele poporului, uitând că Dan Diaconescu are deja copyright... 

Regula e ştiută şi a fost aplicată de nenumărate ori, de nenumărate regimuri: atunci când ai o problemă serioasă, dă vină pe alţii. Ori că e vorba de „agenturili străine”, ori de cozile lor de topor din interior, vinovaţii nu sunt greu de găsit. Puţină propagandă, puţini martiri daţi la lei, poporul va aplauda, căci setea lui de libertate poate fi potolită şi cu sânge.... 

Sătul să tot plângă, pe sub ochelari, de mila orfanului de ajutoare sociale şi a văduvei cu salariu împuşcat de Boc, Victor Ponta a decis să ia o mică pauză la făcut fapte bune pentru alţii, pentru a-şi mai face şi el un bine. Aşa că a plecat, cu căţel, cu purcel şi antigel, spre Apus, într-o scurtă, dar binemeritată vacanţă. După ce a tras un pui de somn la Opera din Viena,... 

Ideea pe care liderii europeni au avut-o, de introducere în Constituţie a ţintei de deficit structural de 0,5%, este una magnifică pentru o ţară ca România, unde chiar şi când economia duduia, pe vremea lui Vosganian, deficitul o luase razna. Este garanţia clară că, în anii electorali, partidele aflate la putere nu vor mai putea arunca în stânga şi-n dreapta cu pomeni electorale, creşteri... 

Ieri, pe Hotnews, am citit, surprins oarecum, o preluare a unui editorial din Die Welt. Thomas Roser îl cheamă pe jurnalistul care, în opinia sa, și-a amintit toată viața extrauterină a Elenei Udrea, mai ales gafele. M-am gândit că ziaristul cu pricina este un geniu de a ajuns să fie preluat în România, unde mai toată presa s-a apucat să facă glumițe pe tema apariției ministrului... 

E oficial: suntem 7 miliarde de pământeni şi, deşi moda mamelor-eroine a apus demult, chiar acum milioane de domni şi doamne din lumea întreagă dau frenetic din fund să lase în urmă cât mai rapid şi această bornă. Că se nasc copii pe Terra nu e un lucru rău, căci, astfel, perpetuarea speciei e asigurată. Problema e însă că se nasc acolo unde deja sunt prea mulţi copii şi nu se... 

Cei mai de-un leat cu mine își aduc, cu siguranță, aminte de o frumoasă povestire istorică avându-l drept erou pe Mihai Viteazul, pe vremea când era ban al Craiovei. Bănuit de Vodă că ar fi “hiclean”, Viteazul este trimis pe eșafod, dar gâdele se arată atât de impresionat de căutătura lui fioroasă, încât aruncă securea, strigând că pe un asemenea bărbat mândru el... 

Vorbind la fel de criptic precum a vorbit o viață întreagă, regele Mihai a adus, sub aula Parlamentului, un strop de demnitate într-o mare de ipocrizie. Discursul lui n-a fost strălucit, ci mai degrabă tern, plin de clișee, glorificând  trecutul și deplângând prezentul. Regele n-a cerut fățiș reinstaurarea monarhiei, cum s-au temut mulți, dar n-a ezitat să laude Parlamentul, ca for... 

Văzând cum zi după zi cașcavalul le zboară din cioc, Iliescu, Năstase și alți domni cu ouă multe și penaj zburlit croncănesc tot mai puternic pe tema unei posibile fraudări a alegerilor. Hoți prin definiție ai politicii românești, pesediștii strigă cât pot de tare “Hoții”, de ciudă că Flutur, Pinalti și alți baroni PDL iarăși o să fie mai iuți decât ei la ciorditul... 

Crima de la Giurgiu a pus pe jar o țară întreagă. Vestea despre ea s-a răspândit în toată lumea, făcând valuri, ca apa unui lac în care un neghiob a aruncat o piatră pe care, acum, o mie de înțelepți se chinuiesc s-o scoată. Dacă un negru de-ai noştri ar fi omorât tot un negru de-ai noştri, nu se întâmpla nimic. Auzeam de asta la știrile de la ora 5 și atât. Beleaua e că a... 

Nici mie nu-mi plac marile corporaţii financiare multinaţionale şi, în principiu, îi înţeleg pe protestatarii care, de aproape o lună de zile, şi-au făcut tabără în inima financiară a Americii. Şi eu am fost împotriva salvării de la faliment, în toamna anului 2008, a gangsterilor de pe Wall Street.  De aceea, iniţial, am fost solidar şi mă identificam cu protestatarii din New...