Într-o zi bizară, cu ploaie şi cer acoperit, am aflat cu stupoare că Tanti Sofica, verişoară îndepărtată-îndepărtată de-a tatei, a murit. Pentru cei ai casei ea era doar ţa Sofica. “Ţa” de la “ţaţă”. (Îi dedic acest text ei, dar şi “prietenilor” mei virtuali de pe forumul lovinesc. O să-i numesc simplu: conferenţiarul timid şi frustrat neţinut în braţe de mă-sa...