De fiecare dată când simt miros de sărbători în nări, de cozonac, colinde şi de bucurie, îmi amintesc de ei. De nişte boschetari, hipoglicemici, leşinaţi de foame şi de frig, aurolaci fără şansă şi fără căpătâi. Puteţi să mă acuzaţi de orice, de ipocrizie, de malahie socială sau schizofrenie habefreno-catatonică! Dar asta simt. Şi nu pot schimba cu nimic lucrurile. I-am descoperit în urmă cu mai mulţi ani. Un melanj de ţigani şi ţărani români născuţi la marginea târgului, acolo unde „boierii” îşi scuipă, de regulă, gunoaiele, după ce-şi pun gresie, faianţă şi spoturi de la Brico în apartamentele de lux. (more…)