Indiferent că sunteţi sau nu credincioşi, pilda celor chemaţi la cină, din evanghelii, vă este, probabil, cunoscută: un om bogat a dat o masă mare şi şi-a invitat la ea prietenii. Dar toţi au început să se scuze, ba că-şi luaseră ţarină şi trebuiau să o vadă, ba că-şi luaseră boi şi trebuia să îi încerce, ba că-şi luaseră femeie şi trebuia, de asemenea, să o încerce (asta nu scrie la Biblie, dar se poate deduce logic). Dezamăgit de refuz, bogatul şi-a trimis slugile în pieţele şi pe uliţele cetăţii, poruncindu-le să-i aducă la masă pe toţi săracii, şchiopii, orbii şi ologii. Şi, pe cei care nu vor vrea, să-i silească să vină.

Înainte de a scrie poezii lăcrimoase, înainte de a-şi dori să conducă vaporul numit România, Traian Băsescu ar fi trebuit să citească această pildă şi să o înţeleagă. Şi nu oricum, ci din perspectiva unui conducător de neamuri. Fiindcă atunci când un om ajunge să păstorească un popor, nu-şi mai aparţine sieşi, familiei, prietenilor şi cunoscuţilor, ci devine deja al istoriei. Şi nu vreo instanţă umană îl va cântări în talgerele ei, ci istoria însăşi. L-am perceput pe Băsescu, aşa cum, probabil, l-au perceput mulţi în ţara asta, ca pe un despot luminat. Ca pe om care, născut dintr-un sistem, a avut puterea să se desprindă de acesta şi să vrea să-l reformeze total. Dar dorinţa nu e totuna cu putinţa. Ca şi Constantinescu, rob jalnic al propriei neputinţe, şi Băsescu s-a bătut cu morile de vânt. Deunăzi, se recunoştea neputincios în faţa „băieţilor deştepţi” din energie. Astă-seară, a ieşit pe televizoare acceptându-şi înfrângerea în faţa unor madame adunate pe Facebook să organizeze campanii pentru salvarea Salvării.

Acesta să fie omul care înfrunta uraganele Pacificului, care promitea ţepe în Piaţa Victoriei, care declara război fără cruţare securiştilor dornici să facă din România moşia lor? Înfricoşat de umbra lui Arafat, preşedintele s-a făcut mic în faţa microfoanelor băgate în faţa lui, ca nişte ţevi de puşcă, de jurnalişti. Supărat ca văcarul pe sat, i-a lăsat pe amărăşteni în durerea lor, gândind probabil că acest neam al nevoii, lesne de manipulat şi uşor de prostit, îşi merită soarta de a muri în spitalele româneşti. Nu asta ar fi trebuit să fie atitudinea unui conducător. Un lider adevărat nu se lasă bătut aşa de uşor şi nu abandonează un proiect de frica unor gospodine cu cratiţele uitate pe foc. Un lider adevărat deschide poarta spre progres şi, dacă supuşii lui nu vor să pătrundă de bunăvoie, îi sileşte să intre. Ce-ar fi fost dacă Petru cel Mare, după ce a dat ucazul de tăiere a bărbilor, ar fi ezitat apoi, fiindcă doi-trei boieri mai tari de cerbice ar fi refuzat să se radă? Ar fi zis, oare, „Vai, mă iertaţi, boieri dumneavoastră, lăsaţi-vă bărbile şi metehnele neatinse, n-am vrut să vă jignesc”?. Sau, mai curând, i-ar fi scurtat de cap, cu tot cu bărbi? Ce-ar fi fost dacă Mustafa Kemal Atatürk s-ar fi lăsat înfricoşat de opoziţia vehementă a imamilor, când a secularizat Turcia? Le-ar fi zis el „Aman, aman, ulema, Allah mi-a luat temporar minţile şi am început să spun prostii”? Sau, mai curând, le-ar fi zburat chiar venerabilelor ulemale fesul din cap?

Confruntat cu mârâiala unor indivizi care nu pricep că nu poate rezista la nesfârşit un sistem sanitar unde doar 4 milioane de cotizanţi plătesc tratamentul pentru încă 18 milioane de necotizanţi, Băsescu s-a înfricoşat. În loc să meargă înainte, pentru a schimba din temelii acest sistem falimentar, el a dat înapoi. Spre deosebire de alţi conducători, care ar fi luptat până la capăt spre a-şi impune ideile, el s-a recunoscut înfrânt. A ezitat, a tremurat, şi-a luat jucăriile şi a plecat. Dacă se îmbolnăveşte, îl găsiţi la Viena. Dacă amărăştenii se îmbolnăvesc, îi găsiţi la cimitir. Şi asta pentru că preşedintele n-a avut suficient curaj ca să-i silească să intre. De aceea, el nu va rămâne, din păcate, în istorie ca un lider charismatic, de genul celor care schimbă soarta popoarelor. Căci, dacă Atatürk a fost un cap, Băsescu a dovedit azi că e doar un gât.

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

ETICHETE:

ArafatAtaturkBasescudezamagireinfrangereistorielegea sanatatiisistem

(Niciun vot deocamdată)

Încarc...

About the Author: RV

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.