“Când un bărbat iubeşte o femeie îi oferă o parte din viaţa lui. Când o femeie iubeşte un bărbat îi dăruieşte totul”. Ar trebui să credem cuvintele astea, pentru că aparţin unui domn care vorbea în deplină cunoştinţă de cauză, de vreme ce iubea în egală măsură şi femeile şi bărbaţii: Oscar Wilde. Dar noi, bărbaţii, nu iubim femeile cât şi cum ar trebui, fiindcă suntem din fire mai egoişti şi mai invidioşi. Si le iubim nu pentru că sunt ceea ce sunt, ci pentru că sunt ceea ce nu suntem noi. Le iubim pentru că în braţele lor ne simţim ocrotiţi ca-n pântecul matern, pentru că glasul lor ne linişteşte, pentru că şoaptele lor ne incită. Le iubim chiar şi atunci când le privim cu superioritate, gândind că noi suntem primii încălziţi de suflarea divină, în vreme ce ele au fost plămădite abia apoi, dintr-o coastă de drac… dar câtă plăcere ştiu să dăruiască, împieliţatele!
Le iubim şi când plâng la filme care nouă ni se par “siropoase” şi când îl citesc pe Coelho şi rămân apoi să viseze cu ochii deschişi la alchimiştii unui amor neştiut, pe care nu l-au găsit şi nu-l vor găsi vreodată. Le iubim şi când se întâlnesc la o mică bârfă cu prietenele şi vin acasă mirosind ca o tutungerie şi când trăncănesc cu orele pe Facebook. Le iubim şi când mor de curiozitate să afle ce-a mai făcut Iri şi din ce va trăi Moni. Le iubim pentru că au grijă de noi cum aveau cândva grijă de păpuşile lor favorite, deşi noi nu spunem, precum păpuşile, “mama”, ci mai curând ceva “de mamă”, atunci când ne enervăm, adică mai tot timpul. Ba le iubim chiar şi când se mocăie în trafic şi noi, veşnic grăbiţi, ieşim pe geamul maşinii trimiţându-le la cratiţă…
Le iubim pentru că sunt catifeaua cu care ne cârpim mereu sufletul rănit de urgiile vieţii. Le iubim pentru că ne dăruiesc copii frumoşi ca ele, dar despre care toată lumea spune, gâdilându-ne orgoliul, “Vai, dar e leit taică-său!” Le iubim pentru că ele ne iubesc aşa cum suntem: nervoşi, stresaţi, nepăsători, uituci, uşuratici, risipitori. Ne iubesc necondiţionat, fără să ne ceară nimic în schimb. Nici măcar un umăr pe care să plângă. Iar noi iubim iubirea lor. O zi fără această fiinţă cu coastă de drac, dar cu surâs de înger ar fi ca un an fără vară sau, ca să fiu în ton cu gusturile bărbaţilor, ca o vară fără bere. Blondă sau brună, n-am putea concepe viaţa fără ea.
Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:
TweetETICHETE:
NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.