Sex, spionaj şi poliţie politică în «Epoca de aur» (9) | Partidele de amor dintre Marin Preda cu Nina Cassian, dezvăluite poliţiei politice de către Ion Caraion

10:11 am, 29 martie 2015 • de Comentariile sunt închise pentru Sex, spionaj şi poliţie politică în «Epoca de aur» (9) | Partidele de amor dintre Marin Preda cu Nina Cassian, dezvăluite poliţiei politice de către Ion Caraion

» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

Azi, în episodul 9 din serialul „Sex, spionaj şi poliţie politică în „Epoca de aur””, citiți despre partidele de amor dintre Marin Preda şi Nina Cassian, atent „monitorizate” de către poetul Ion Caraion,  cel care informa Securitatea despre tot ce făcea ori gândea Preda.

În fiecare duminică, pe ReporterVirtual.ro puteți citi câte un capitol/ povestire din cartea jurnalistului Emil Berdeli:

Partidele de amor dintre Marin Preda cu Nina Cassian, dezvăluite poliţiei politice de către Ion Caraion

Marin Preda

Marin Preda

Notele informative scrise de oameni cu talent literar au fost catastrofale pentru cei luaţi în colimator de poliţia politică. Însă atunci când delaţiunile aparţineau poetului Ion Caraion, de pildă, cel urmărit stătea chiar pe o „bombă atomică“. Până şi cele mai intime aspecte ale vieţii lui Marin Preda au fost cunoscute de ofiţerii care îl supravegheau. Are Ion Caraion rival între informatorii Securităţii din lumea literară? Până acum, nu.

Ion Caraion a fost racolat de Securitate în 1964. La 11 ianuarie 1966, scria prima notă informativă legată de Marin Preda, semnată Nicolae Anatol – numele conspirativ pe care şi l-a ales poetul. În opinia poetului, amicul său era un obsedat sexual şi un grobian care se bucura de succes literar doar datorită unor conjuncturi.

Delaţiunea din 11 ianuarie 1966 începe cu întâmplări legate de anii în care Preda ocupa funcţia de corector la ziarul „Timpul“. Conform lui Anatol, tânărul Marin Preda era veşnic nemâncat şi în ultimul hal de oboseală, motiv pentru care adormea în timp ce corecta şpaltul. Însă de câte ori era trezit brusc – îl informa poetul pe maiorul de securitate Mircea Albescu –, Preda „izbucnea într-un râs hlizit, silnic, spunând (pentru el, pentru şeful corector, pentru corectorii ceilalţi sau, pur şi simplu, pentru nimeni) următoarele cuvinte: «Scoate p… să ţi-o tai»“.

Nina Cassian si Marin Preda, pe vreama in care se iubeau

Nina Cassian si Marin Preda, pe vreama in care se iubeau

Asta-i parte hazlie, dacă o pot numi aşa. Nota continuă însă cu un fragment cutremurător. Informatorul scria că, în 1945, după ce Preda a venit din armată, „arăta ca un strigoi“, aşa că l-a dus, aproape cu forţa, la un fotograf. „Am mers cu el şi l-am fotografiat“, arata Caraion, savurând cu sadism izbânda de-a imortaliza starea mai mult decât precară a prietenului său.

Apoi, cu lux de amănunte, descrie cum, invitat într-o seară în garsoniera poetului Miron Radu Paraschivescu, Preda a preferat să iasă şi să se uşureze pe maidanul de lângă bloc în loc să folosească baia. Pentru că, i-ar fi mărturisit ulterior Marin Preda, la toaletă erau vase de „marmură aşa de curate“…

Culmea ipocriziei, Caraion scoate în evidenţă şi generozitatea sa, relatându-le securiştilor un episod de prin anii ’50. Atunci, dezvăluia el, ar fi intervenit pe lângă un medic de la „Parhon“ ca să îl ajute pe Marin Preda, dar şi pe soţia acestuia, să se trateze, gratis, de… blenoragie.

Urmează apogeul notei informative a lui Anatol: scenă fierbinte cu Marin Preda şi N. C. – „o femeie rafinată care ştia şi franţuzeşte“, după cum i-ar fi mărturisit chiar Preda. Pe scurt, Securitatea era informată de către Caraion că scriitorul şi „femeia rafinată“ făceau sex într-unul dintre „birourile fostului Minister al Artelor, aflat atunci în blocul Ambasador“, iar „pat le era duşumeaua“. N. C. este poeta Nina Cassian.

Poetul Ion Caraion

Poetul Ion Caraion

Ciudat însă, şefii cei mari ai Securitate nu păreau interesaţi de informaţiile furnizate de Caraion legate de relaţia sexuală dintre Marin Preda şi Nina Cassian. Mai mult, un ofiţer superior a scris pe marginea notei informative următoarea rezoluţie: „La ce vă ajută aceste detalii psihologico-literare? Agentului nu-i este ruşine de notă?“.

Să-i fi creat atâta nervozitate întâmplări care puteau sta totuşi la baza unui eventual şantaj? Ciudat comportament pentru un ofiţer de securiate, dar nu imposibil.

Documentul, înregistrat la 20 ianuarie 1966 şi catalogat atunci „Strict Secret“, abundă atât în consideraţii legate de viaţa intimă a scriitorului, cât şi în comentarii legate de lipsa de instruire a romancierului. Ulterior, notele informative ale lui Caraion sunt semnate cu numele de cod ARTUR.

Marin Preda şi Ion Caraion au fost prieteni timp de aproape 40 de ani. Romancierul n-a ştiut până la moarte că Ion Caraion a fost agent al Securităţii, aşa că l-a susţinut pe poet, cu precădere în anii ’60, atât pe tărâm literar, cât şi material.

Ion Caraion – pe numele său real Stelian Diaconescu – n-a fost singurul scriitor de talent constrâns să colaboreze cu Securitatea. Au colaborat şi alţii, la fel de celebri. Însă, de multe ori, ofiţerii au fost nevoiţi să consemneze lipsa de sinceritate a informatorilor, sau refuzul lor de a colabora serios, sub diferite pretexte.  Caraion a avut însă înclinaţie spre delaţiune. Îşi dorea pactul cu Diavolul pentru că doar atunci se simţea cu adevărat puternic. Iar acest fapt reiese clar dintr-o notă secretă a Securităţii, datată 24 aprilie 1968, în care scrie: „Colaborează (Ion Caraion – n.m.) din anul 1964. Până în vara anului 1967 a furnizat informaţii foarte bune. Din vara anului 1967 a refuzat să mai colaboreze. În luna martie 1968 a reluat singur legătura cu noi. La început nu a furnizat nimic interesant, apoi, în ziua de 23 aprilie 1968, a furnizat date interesante despre (scriitorul – n.m.) Dumitru Ţepeneag“. N-a putut să se rupă de Securitate, ba chiar s-a întors de bunăvoie la cel care-l racolase.

Caraion a părăsit România în 1981, cerând azil politic în Elveţia. Acolo a atins însă şi culmea ipocriziei. Păi despre cine credeţi că scria el în Elveţia? Fireşte, despre bunul său prieten Marin Preda, „considerat – după cum susţinea atunci poetul – cel mai de seamă prozator de după al Doilea Război Mondial“ pe care, susţinea tot Caraion, l-ar fi ucis tenebroasa Securitate a lui Ceauşescu. După ce a plecat în ţara cantoanelor, la Lausanne, Securitatea dorea să-l folosească în continuare ca agent, însă poetul a refuzat.

Scriitorul Marin Preda

Scriitorul Marin Preda

Adevărat, Caraion nu a cedat presiunilor venite din ţară, dar nici nu s-a spovedit. Refuzul său a provocat o reacţie brutală, iar Centrala de la Bucureşti a recurs la şantaj, apoi l-a deconspirat şi compromis în revista „Săptămâna“, condusă de scriitorul Eugen Barbu. Episodul este cunoscut, aşa că nu insist.

Tot în Elveţia Caraion a încercat să se elibereze de trecut, denunţând sistemul totalitar din România – „comunism cu faţa fascistă“. N-a reuşit să fie credibil. Se bănuia deja că file din „Jurnalul“ său, publicat de „Săptămâna“, erau de fapt note informative. Pentru a-l determina să colaboreze şi după ce s-a stabilit în Elveţia, ofiţerii de la Bucureşti au folosit metode de-a dreptul teroriste: de la telefoane nocturne şi scrisori de ameninţare până la racolarea unei foste amante a lui Caraion, stabilită în Occident. Femeia avea rolul principal într-o operaţiune care viza compromiterea fostului informator. Acţiunea Securităţii a fost însă contramandată, fiindcă poetul s-a îmbolnăvit, iar în anul 1986 a murit.


carte berdeli„Sex, spionaj şi poliţie politică în «Epoca de aur»“, cartea ziaristului Emil Berdeli, apărută la Editura Virtuală (ediţia electronică) şi la Editură Amazon (ediţia tipărită), cuprinde 15 poveşti despre operaţiunile din interiorul ori din exteriorul României ale fostului Departament al Securităţii Statului.

Cine au fost spionii lui Nicolae Ceauşescu – omul care a condus România cu o mână de fier din 1965 până în 1989? Ce operaţiuni desfăşurau, pe cine urmăreau,  ce slăbiciuni aveau agenţii secreţi ori pe cine iubeau? Sunt întrebări la care autorul încercă să răspund în acest volum.

Amorul şi spionajul se aseamănă, mai ales în ce priveşte sincronizarea, însă, dacă veţi citi volumul,  cu siguranţă,  o să descoperiţi mai mult decât atât.


CITEȘTE ȘI:

Sex, spionaj şi poliţie politică în «Epoca de aur» (8) | Chipul generalului Pacepa s-a schimbat doar datorită trecerii anilor

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (6 voturi, media: 5,00 din 5)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

Comments are closed.

Scroll to top