În fiecare duminică, pe ReporterVirtual.ro puteți citi câte un capitol/ povestire din cartea jurnalistului Emil Berdeli:

Pacepa, o prostituată fericită a spionajului

Generalul Ion Mihai Pacepa, inainte de a fugi din Romania

L-am cunoscut în 2002, venise la Bucureşti după mulţi ani. Precum locotenentul Colombo, purta un trenci ieftin, iar la mână stângă un ceas mecanic de cinci dolari, pe care mi l-a arătat de mai multe ori, cu mândrie. Numele său: David Binder, ziarist, redutabil specialist în problemele Blocului Comunist, omul pe care Ceauşescu, deranjat de articolele pe care le transmitea în SUA, l-a expulzat de două ori din România. Însă, chiar dacă a fost declarat persona non grata la Bucureşti, n-a avut resentimente. Dimpotrivă, la sfârşitul anilor ’80, scria în „The New York Times“ deosebit de critic la adresa celui pe care Ceauşescu îl considera duşmanul său de moarte. Este vorba despre generalul Ion Mihai Pacepa.

Iată episodul care l-a pus cu adevărat în mare dificultate pe generalul defector.

Atunci când i s-a cerut să scrie un articol despre „Orizonturi Roşii“, prima carte semnată de către Pacepa, tocmai apărută în SUA, David Binder a zâmbit. Apoi, şi-a zis în barbă: „Un bun prilej să-l fac praf pe Ceauşescu, după ce m-a expediat din România cu un şut în dos, folosindu-mă chiar de informaţiile fostului său spion“. Însă atunci când a întors ultima filă a cărţii – virulentă la adresa „Geniului din Carpaţi“ şi a Savantei de renume mondial, Binder s-a răzgândit. Ba chiar era mai hotărât ca oricând să nu  facă rabat în privinţa convingerilor sale. Prea multe poveşti din cartea scrisă de către Pacepa i s-au părut cusute cu aţă albă.

Generalul Pacepa

În 1988 relaţiile dintre Casa Albă şi Nicolae Ceauşescu erau reci. Aşadar, un articol elogios despre cartea generalului Pacepa, fost adjunct al serviciului de spionaj românesc, fugit în SUA în 1978, ar fi căzut bine la Washington. Însă, pe David Binder, omul care îl cunoştea pe Ceauşescu, ca şi nomenclatura de la Bucureşti, dezvăluirile generalului l-au dezamăgit profund. Ba chiar a intuit că pasaje întregi din volumul semnat de către Pacepa sunt pure invenţii. Aşa că iată ce scria, în „The New York Times“, la 3 ianuarie 1988:

RED HORI¬ZONS: Chronicles of a Communist Spy Chief. By Lieut. Gen. Ion Mihai Pacepa. (Regnery Gateway/ Kampmann, $19.95.) In 1945, Rumanian intelligence officers provided the nascent United States… In 1978, Ion Pacepa, chief of the Rumanian fo¬reign intelligence service, defected to the United States, one of the highest-ranking East European espionage chiefs to change sides since Communist rule was established în Eastern Europe…

Pacepa, cu ochelari, langa generalul Doicaru, șeful spionajului românesc, primul din stânga, la o petrecere tovaraseasca

Pe scurt, după ce-l prezintă pe Pacepa drept un şef al spionajului românesc care a defectat în SUA, Binder susţine că, potrivit Departamentului de Stat şi ofiţerilor care l-au interogat pe Pacepa, în vederea obţinerii de informaţii, dar şi în legătură cu activitatea sa din România, există multe semne de întrebare în privinţa veridicităţii celor furnizate de către general. În opinia lui Binder, volumul „Orizonturi Roşii“ – o versiune a vieţii şi a experienţelor lui Pacepa – sporea îndoielile asupra faptului că defectarea generalului a fost chiar o realizare impresionantă. În consecinţă, ziaristul trăgea concluzia că domnul Pacepa ar fi o „prostituată fericită“ a spionajului („Mr. Pacepa is the Happy Hooker of the spy trade“, scria Binder).

Un ziarist prestigios, bun cunoscător al României comuniste – declarat în două rânduri indezirabil de către Ceauşescu – l-a luat peste picior pe general, înainte de 1989, într-un fel care nu lasă loc de interpretări.

Chiar în „The New York Times“, cu un an înainte de căderea lui Ceauşescu, Pacepa a fost numit o prostituată a spionajului.

Pacepa, in tinerete

De altfel, Binder este primul gazetar care a pus sub semnul întrebării veridicitatea informaţiilor furnizate americanilor de către general. Greu de păcălit un vulpoi precum ziaristul american, care, după experienţa trăită la Bucureşti, ştia bine cum să aleagă bobul de neghină. Pe de altă parte, atunci a avut discuţii lungi cu ofiţeri de contrainformaţii din SUA implicaţi direct în cazul Pacepa, care i-au oferit informaţii la prima mână legate de interogatoriul generalului.

La 27 martie 1988 – nu se ştie de ce a aşteptat atât de mult timp –, Pacepa îi dă replica lui Binder, tot în „The New York Times“. Generalul scria că nu poate pricepe de ce Binder îl numeşte o „prostituată fericită“ – doar pentru că e un „defector“, cuvânt pe care-l consideră nepotrivit, ori pentru că are alte opinii politice decât cele ale ziaristului în legătură cu regimul de la Bucureşti? Pacepa mai susţinea în dreptul său la replică faptul că evadarea sa din blocul sovietic şi repulsia împotriva comunismului nu sunt forme de prostituţie. De înţeles supăra-rea lui Pacepa, însă David Binder era greu de combătut atunci. Scrisese despre România încă din 1963, cu un an înainte de „încoronarea“ lui Ceauşescu. Practic, nu avea rival în domeniu. Atenţie! – în 1988 ne aflam în plin Război Rece, iar noi, românii, ştiam că Pacepa era socotit un trofeu rar la Washington. Ce a fost cu adevărat important însă: nici ziariştii, nici oficialităţile americane nu l-au contrazis pe Binder. Aşa că Pacepa nu s-a limitat doar la dreptul la replică. El susţinea că Binder ar fi o sursă de influenţă a Securităţii. Acuzaţie fără efect, de vreme ce credibilitatea şi integritatea lui Binder n-au fost puse nici-odată la îndoială.

Pana cand a defectat, Pacepa (cu ochelari) a fost umbra lui Ceausescu

În 2002, l-am cunoscut pe David Binder la Bucureşti. Fireşte, am încercat să deschid subiectul Pacepa. „Altceva mai bun n-ai de făcut. Am spus deja tot ce am avut de spus“, apoi mi-a arătat, pentru a zecea oară, ceasul său de cinci dolari,  ca să schimbăm subiectul. Însă, în finalul dialogului nostru, a adăugat că nici după 14 de ani de la publicarea articolului în „The New York Times“ nu şi-a schimbat părerea. Cred că bănuiţi că şi la a doua întâlnire am reluat subiectul Pacepa…

Revenind la „Orizonturi Roşii“, cartea a avut un efect devastator asupra lui Ceauşescu. Adevăruri împletite cu minciuni, dar ţinta a fost atinsă.

Ziaristul Davin Binder

Iată însă că şi după 1989 generalul a continuat să lanseze tot felul de poveşti fantasmagorice, care nu de puţine ori l-au umplut de ridicol. Avem deja foarte multe informaţii din surse autorizate legate de marii defectori ai lagărului comunist.

Despre generalul Pacepa ştim doar ce ne-a spus el, iar americanii tac mâlc, cel puţin deocamdată.

„Sex, spionaj şi poliţie politică în «Epoca de aur»“, cartea ziaristului Emil Berdeli, apărută la Editura Virtuală (ediţia electronică) şi la Editură Amazon (ediţia tipărită), cuprinde 15 poveşti despre operaţiunile din interiorul ori din exteriorul României ale fostului Departament al Securităţii Statului.

Cine au fost spionii lui Nicolae Ceauşescu – omul care a condus România cu o mână de fier din 1965 până în 1989? Ce operaţiuni desfăşurau, pe cine urmăreau,  ce slăbiciuni aveau agenţii secreţi ori pe cine iubeau? Sunt întrebări la care autorul încercă să răspund în acest volum.

Amorul şi spionajul se aseamănă, mai ales în ce priveşte sincronizarea, însă, dacă veţi citi volumul,  cu siguranţă,  o să descoperiţi mai mult decât atât.

VEZI ȘI:

Sex, spionaj şi poliţie politică în «Epoca de aur» (6) | Interceptări fierbinţi, de infarct. VIDEO