În fiecare duminică, pe ReporterVirtual.ro puteți citi câte un capitol/ povestire din cartea jurnalistului Emil Berdeli:

Interceptări fierbinţi, de infarct

Doicaru și Pacepa

Un document – semnat de locotenentul Sergiu Ioana –, ajuns în 1978 pe masa comisiei care ancheta dezertarea generalului Ion Mihai Pacepa, scoate la iveală un fapt aproape incredibil: Nicolae Doicaru, şeful Departamentului de Informaţii Externe, asculta înregistrări fierbinţi chiar cu fiica sa.

Prin 1976, spionajul românesc îl urmărea pe un anume Andrei Manoliu, ca să-l racoleze. Centrala de la Bucureşti spera să-l folosească pe Manoliu în Israel, unde tânărul intenţiona să emigreze.

Înregistrările scot însă la iveală faptul că „obiectivul“ era vizitat acasă de o anume Tamara. Acolo, Manoliu o antrena pe tânără în „discuţii neprincipiale“ care vizau regimul politic din România, după ce întreţineau „relaţii anormale din punct de vedere sexual“. Limbajul de lemn în care a fost întocmită nota locotenentului nu prea ne lasă să înţelegem ce cataloga el drept „relaţii anormale din punct de vedere sexual“, însă, „decriptându- l“, bănuiesc că era vorba despre o intromisiune nepotrivită în Epoca marilor împliniri.

Fuga generalului Ion Mihai Pacepa era cât pe ce să-l îngroape pe Nicolae Doicaru, la propriu

De întreaga operaţiune era interesat chiar Nicolae Doicaru, şeful spionajului, iar atunci când i-au fost raportate ultimele informaţii legate de urmărirea lui Manoliu, a cerut înregistrarea. Murea de curiozitate să savureze, cum mai făcuse şi cu alte ocazii, momentul în care cei urmăriţi fac sex, dar a rămas fără grai. Ba chiar s-a aflat în pragul unui infarct după ce a recunoscut pe banda magnetică vocea Tamarei, fiica sa.

De generalul Doicaru se temea până şi Nicolae Ceauşescu. Şeful spionilor a fost membru al Frăţiilor de Cruce în tinereţe, apoi pion de nădejde al Siguranţei (Direcţia Poliţiei şi Siguranţei Generale – dizolvată în 1948). Sub comunişti, a ocupat în condiţii încă neelucidate suficient scaunul de şef al Direcţiei Ministerului de Interne Dobrogea. Din această poziţie s-a remarcat prin impunerea unui regim deosebit de dur deţinuţilor politici de la Canalul Dunăre–Marea Neagră. Mai mult, a trimis în faţa plutonului de execuţie oameni absolut nevinovaţi, acuzaţi, chipurile, de sabotaj. La începutul anilor ’60, cel care avea să devină şeful spionilor participă, umăr la umăr cu Nicolae Ceauşescu, pe atunci înalt activist al partidului comunist, la o acţiune soldată cu uciderea unor ţărani care se opuneau colectivizării forţate, iar povestea asta urâtă i-a legat pe viaţă.

Generalul Nicole Doicaru, centru, alături de adjunctul său, generalul Pacepa – cel cu ochelari

În primăvara anului 1978, înainte de fuga generalului Ion Mihai Pacepa, adjunctul DIE, Doicaru, a fost schimbat de la conducerea spionajului românesc. I se pregătea altă misiune, la Ministerul Turismului, pe care trebuia să-l transforme într- o veritabilă agentură. Însă tot planul s-a prăbuşit fiindcă Pacepa a defectat, iar Doicaru a fost nevoit să facă faţă unei anchete deosebit de dure legată de împrejurările în care s-a petrecut dezertarea adjunctului său. Nu-i i-a fost uşor. Chiar viaţa îi atârna de un fir de păr. Ceauşescu turba de furie şi îl bănuia pe Doicaru de trădare. Însă şeful spionilor a ştiut să gestioneze criza. Chiar în prima sa declaraţie sugera anchetatorilor că, la rigoare, va face anumite dezvăluiri.

Şantajul, pe faţă, reiese clar din documentele din arhive: „Raportez – scria Doicaru pentru cei care investigau fuga lui Pacepa – că, în prezentul document, nu am făcut referiri la tovarăşii secretari ai CC al PCR şi nici la tovarăşii membri sau membri supleanţi ai Comitetului Politic Executiv“. Mesajul era limpede: deocamdată, nu dezvăluia afaceri de corupţie ori legăturile pe care le aveau în străinătate granzii partidului, însă o putea face oricând.

Nicolae Doicaru, in centru. In dreapta, adjunctul sau Ion Mihai Pacepa

Cert este că Doicaru a fost înţeles atât de către anchetatori cât, mai ales, de către capii partidului în frunte cu Ceauşescu. După fuga lui Pacepa, oricând puteau apărea documente compromiţătoare despre secretarii Comitetului Central ori despre membrii Comitetului Politic Executiv al PCR în redacţiile marilor ziare occidentale, iar liderul comunist de la Bucureşti nu-şi mai putea permite un alt scandal la vârf.

Fireşte, mai rămâne o întrebare. Cum a tranşat Doicaru tărăşenia legată de înregistrarea audio a partidei de amor dintre Tamara şi Andrei Manoliu? Cum nu se putea mai bine: a măritat-o pe Tamara cu un înalt activist de partid.

Explicație VIDEO: O înregistrare inedită cu Nicole Doicaru, după fuga lui Ceauşescu din 22 decembrie 1989. Atunci, Doicaru a apărut la TVR, apoi a încercat să revină la cârma spionajului românesc şi chiar nu a fost departe de reuşită

„Sex, spionaj şi poliţie politică în «Epoca de aur»“, cartea ziaristului Emil Berdeli, apărută la Editura Virtuală (ediţia electronică) şi la Editură Amazon (ediţia tipărită), cuprinde 15 poveşti despre operaţiunile din interiorul ori din exteriorul României ale fostului Departament al Securităţii Statului.

Cine au fost spionii lui Nicolae Ceauşescu – omul care a condus România cu o mână de fier din 1965 până în 1989? Ce operaţiuni desfăşurau, pe cine urmăreau,  ce slăbiciuni aveau agenţii secreţi ori pe cine iubeau? Sunt întrebări la care autorul încercă să răspund în acest volum.

Amorul şi spionajul se aseamănă, mai ales în ce priveşte sincronizarea, însă, dacă veţi citi volumul,  cu siguranţă,  o să descoperiţi mai mult decât atât.

CITEȘTE ȘI:

Sex, spionaj şi poliţie politică în «Epoca de aur» (5) | Combina muzicală a lui Dem Rădulescu, o chestiune de siguranţă naţională