Azi, în episodul 5 din serialul „Sex, spionaj şi poliţie politică în „Epoca de aur””, citiți despre cum a intrat marele actor Dem Rădulescu în colimatorul poliţiei politice din cauza unei combine muzicale, cumpărată din Germania Federală.

În fiecare duminică, pe ReporterVirtual.ro puteți citi câte un capitol/ povestire din cartea jurnalistului Emil Berdeli:

Combina muzicală a lui Dem Rădulescu, o chestiune de siguranţă naţională

Dem Rădulescu, alias „Bibanul”

Marele actor Dem Rădulescu nu era nici pe departe un duşman al regimului comunist. Însă a generat o problemă de siguranţă naţională după ce a cumpărat din Germania Federală ditamai combina muzicală în valoare de 6.000 de mărci, sumă considerabilă la acea vreme.

Septembrie 1979. Înaintea unui turneu în Ungaria şi în Berlinul Occidental, Securitatea internă a convocat colectivul Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra“ pentru o şedinţă de „pregătire contrainformativă“. Pe scurt, actorilor le era interzis să intre în legătură cu străinii întâlniţi la Berlin, cu ziariştii occidentali, dar mai ales cu redactorii postului de radio Europa Liberă, considerat de regimul comunist: „duşmănos”. Nu toţi dintre cei „prelucraţi informativ“ au respectat indicaţia poliţiei politice.

După cum scria chiar un ofiţer de securitate într-o notă, atitudinea unor actori a fost „de prietenie şi amabilitate“ faţă de Nöel Bernard şi Ioana Măgură de la „Europa Liberă“. Este vorba despre Victor Rebengiuc, Dan Jitianu, Marin Moraru, Florian Pitiş, Ion Caramitru, Dan Nuţu, Octavian Cotescu.

Greu de lămurit şi acum ce a vrut să transmită respectivul ofiţer superiorilor. Oare cum ar fi vrut el să se comporte aceşti oameni, atunci când, după spectacol, au fost felicitaţi de către Nöel Bernard, directorul secţiei române a postului de radio „Europa Liberă“? Cert e că ofiţerii de la Bucureşti nu păreau prea iritaţi de schimbul de amabilităţi dintre actori şi cu directorul de la radio Europa Liberă, cel puţin asta reiese tot dintr-o notă a Securităţii.

Victor Rebengiuc și Gina Patrichi

Paradoxal, altceva îi interesa. Serviciul secret era preocupat de goana actorilor după cumpărături. Poate că nu vă vine să credeţi, dar agenţii Securităţii au monitorizat târguielile făcute de către Gina Patrichi, Dem Rădulescu, Octavian Cotescu, Marius Pepino. Nu întâlnirea actorilor cu directorul E.L. a fost chestiune arzătoare din raport – cum ar fi fost normal pentru o instituţie care avea drept menire urmărirea celor consideraţi duşmani ai regimului comunist de la Bucureşti ori a celor care intră în legătură cu adversarii regimului comunist. Mult mai important pentru poliţia politică părea modul în care artiştii de la „Bulandra“ au făcut rost de bani pentru târguieli, de regulă de la românii stabiliţi în Occident.

Dar iată ce scria Securitatea: „Ceea ce a caracterizat însă comportarea actorilor în Berlinul Occidental a fost, în primul rând, goana după relaţii, în vederea obţinerii de bani pentru cumpărarea diferitelor obiecte. Astfel, unele persoane care vorbeau limba română din Berlinul Occidental veneau la hotel pentru a-i căuta şi invita la masă…“. Tot la Berlin, consemna Securitatea, cea mai valoroasă „captură“ a făcut-o actorul Dem Rădulescu, poreclit „Bibanul“. El a cumpărat dintr-un magazin de produse electronice o combină muzicală în valoare de 6.000 de mărci, chiar dacă diurna nu depăşea 200 de mărci, cum observau agenţii Securităţii – care tratau chestiunea precum un atentat la siguranţa naţională. Apoi, tot prin grija lor, aparatul a fost confiscat la vama românească, până la achitarea taxei de 4.000 de lei, o sumă foarte mare pentru acele vremuri.

Dan Nuțu

Numai că „Bibanul“ n-a fost nici o clipă intimidat de tratamentul la care a fost supus şi nici nu i-a trecut prin minte să achite taxa. Avea cu totul alt plan. Chiar a doua zi, actorul s-a dat peste cap şi, folosindu-se de relaţii înalte la vârful partidului comunist, a obţinut o adeverinţă pentru vamă din care reieşea că adevăratul beneficiar al combinei muzicale ar fi fost, chipurile, Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“. Securitatea ştia cu precizie şi că actorul Marius Pepino ar fi încercat să ascundă mai multe piese auto în lăzile cu decoruri.

Însă, referirea la actriţa Mihaela Marinescu e de tot hazul. De ce a adus ea în ţară obiecte care au depăşit valoarea diurnei? Pentru că, spuneau vigilenţii ofiţeri ai Securităţii, „a întreţinut relaţii cu unele persoane străine“. Ar fi bine ca imaginaţia să nu v-o ia razna. Femeia n-a sedus pe cineva anume la Berlin. În limbajul Securităţii, a întreţine relaţii cu străinii însemna orice fel de contact al unui cetăţean român cu o persoană de peste graniţă. Dacă stăteai de vorbă cu un om care nu locuia în România, însemna că întreţii „relaţii cu străinii“. În cazul în care, de pildă, primeai şi valută de la cineva stabilit în străinătate, mai ales pe teritoriul României, era o aproape crimă.

Florian Pittiș

Actorii de la „Bulandra“ au fost supravegheaţi pas cu pas în turneul din Ungaria şi Berlinul Occidental şi de către informatorii din teatru. Altfel, în raportul pe care-l discutăm, n-ar fi fost referiri la bancurile politice spuse la cabine. „De reţinut – scrie în nota Securităţii – este atitudinea permanentă de sfidare şi de comparare a nivelului de trai din ţara noastră cu cel din Occident şi glumele răutăcioase la adresa regimului din ţara noastră pe care le-au făcut o serie de actori.“ Însă nu bancurile cu Ceauşescu deranjau cel mai tare poliţia politică. Şi nici faptul că viaţa din lagărul socialist era comparată cu cea din Occident. Altceva a pus pe jar Securitate: o acţiune de protest a organizaţiei „Amnesty Internaţional“, care a distribuit printre actorii români fluturaşi ce denunţau represiunea poliţiei politice din România la adresa lui Ion Neagu Vulcănescu, un român stabilit deja la Paris. Imediat au fost găsiţi şi vinovaţii: Ion Besoiu şi David Stelian, din conducerea Teatrului „Bulandra“, care „nu au manifestat interesul cuvenit pentru a interzice de la început această acţiune“. O fi fost Besoiu omul partidului sau, cum arăta CNSAS, mai târziu, al Securităţii, însă puteau el să interzică o acţiune organizată de „Amnesty Internaţional“ în Germania Federală? Ilar.

Turneul din Berlinul Occidental a însemnat şi o pierdere pentru teatrul şi cinematografia românească de la acea vreme. Actorul Dan Nuţu nu s-a mai întors cu trupa la Bucureşti. Ulterior, el a cerut azil politic în SUA. Atunci când încă nu se ştia cu precizie ce intenţii avea Dan Nuţu, Securitatea a catalogat acţiunea sa drept indisciplină. Tot la capitolul „indisciplina actorilor“ au fost consemnate şi aprecierile lui Liviu Ciulei. Acesta ar fi fost nemulţumit pentru că, deşi venise din SUA la Berlin, nu a putut să facă repetiţiile dorite – mulţi dintre membrii trupei plecau prea des în oraş. Cumpărăturile, deh.

Nici chiar valoarea artistică a turneului n-a scăpat Securităţii. Raportul remarcă apăsat faptul că reprezentaţiile din Berlinul Occidental n-ar fi avut succes. Multe spectacole s-au fi jucat în faţa unui public puţin numeros. Chiar dacă sălile aveau 700-800 de locuri, la Bucureşti se ştia că la reprezentaţiile trupei de la „Bulandra“ nu se ocupaseră mai mult de 100, maximum 200 de scaune, motiv pentru care „au trebuit să intre în sală actorii şi cei din personalul tehnic care erau liberi“. Nimic nu putea fi ascuns într-un turneu din străinătate. „Ochii şi urechile poporului“ vedeau şi auzeau tot, apoi urmau rapoarte şi note informative cu lux de amănunte.

Însă, iată, Securitatea o lua razna, fascinată de traiectoria unei combine muzicale. Poate şi pentru că, în acea vreme, o asemenea „sculă“, raritate în România anilor ’70, stârnea foarte multă invidie.

„Sex, spionaj şi poliţie politică în «Epoca de aur»“, cartea ziaristuluiEmil Berdeli, apărută la Editura Virtuală (ediţia electronică) şi la Editură Amazon (ediţia tipărită), cuprinde 15 poveşti despre operaţiunile din interiorul ori din exteriorul României ale fostului Departament al Securităţii Statului.

Cine au fost spionii lui Nicolae Ceauşescu – omul care a condus România cu o mână de fier din 1965 până în 1989? Ce operaţiuni desfăşurau, pe cine urmăreau,  ce slăbiciuni aveau agenţii secreţi ori pe cine iubeau? Sunt întrebări la care autorul încercă să răspund în acest volum.

Amorul şi spionajul se aseamănă, mai ales în ce priveşte sincronizarea, însă, dacă veţi citi volumul,  cu siguranţă,  o să descoperiţi mai mult decât atât.

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

ETICHETE:

dem radulescuepoca de aurflorian pitttisgina patrichiNicolae CeausescusecuritateasexspionajVictor Rebengiuc

Votează: (5 voturi, media: 5,00 din 5)

Încarc...

About the Author: Redacția RV

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.