Azi, în episodul 15 şi ultimul din serialul „Sex, spionaj şi poliţie politică în „Epoca de aur”, un caz rar întâlnit în istoria spionajului: un agent secret bine plasat în SUA este deconspirat chiar de şefii săi de la Bucureşti doar pentu a i se face pe plac „Conducătorului Iubit”, Nicolae Ceauşescu. 

În fiecare duminică, pe ReporterVirtual.ro puteți citi câte un capitol/ povestire din cartea jurnalistului Emil Berdeli:

Interviu pentru spion sau o zi fericită din viaţa Cârmaciului

Cornel Burtica era alaturi de Ceaușescu atunci când agentul ADAM i-a luat interviul

Lui Nicolae Ceauşescu i se făcea pe plac fără cârtire, iar serviciile secrete româneşti n-au precupeţit nici un efort pentru ca liderul de la Bucureşti să fie întotdeauna mulţumit. O zi fericită pentru „Cârmaci“, aşa cum îi plăcea să i se spună, era şi aceea în care ziariştii din Occident îi luau un interviu. Iată însă atunci când prostia se combină cu spionajul, amestecul poate deveni de-a dreptul exploziv.

Ce n-a aflat Ceauşescu niciodată: un gazetar străin, căruia i-a oferit un amplu interviu pentru revista americană „Business Week“, era în realitate ofiţer de Securitate. Numele: Ion Agheană, infiltrat în SUA după o complicată operaţiune secretă a DIE (spionajul românesc). În dosarele Centralei de la Bucureşti purta numele de cod ADAM. Pentru americani, se numea John Pearson.

20 noiembrie 1973. „Scânteia“, oficiosul Partidului Comunist Român, publică un amplu interviu acordat de către Nicolae Ceauşescu ziaristului american John Pearson. După ce materialul care anunţa şi vizita lui Ceauşescu în SUA a apărut în ziarul românesc, ample fragmente din acest interviu au fost publicate şi în revista „Business Week“, unde Pearson era redactor–şef adjunct. Ciudat. Firesc ar fi fost ca discuţia dintre ziaristul de la Washington şi Ceauşescu să apară, mai întâi, în revista americană. Cert e că generalului Ion Mihai Pacepa, adjunctul şefului spionajului românesc, nu i-a scăpat amănuntul. Nici Ceauşescu, nici Cornel Burtică, pe atunci ministru al comerţului exterior, de faţă atunci când liderul de la Bucureşti a discutat cu redactorul-şef adjunct de la „Business Week“, habar nu aveau că ziaristul era român şi că fusese infiltrat în  SUA de către Securitate în urmă cu opt ani. Şi nici că interviul fusese aranjat de către spionajul românesc doar ca să gâdile orgoliul din ce în ce mai exacerbat al lui Ceauşescu.

John Pearson, pregătit în cadrul Direcţiei U din Departamentul de Informaţii Externe de către ofiţerul Ioan Toma, se integrase perfect în societatea americană. Apoi el a reuşit să ocupe un post de profesor universitar şi altul de redactor-şef adjunct la prestigioasa publicaţie „Business Week“ – statut la care un agent de influenţă ori un spion român ajungea cu mare greutate.

Pacepa nu doar că a sesizat că Pearson poate fi un spion despre care el nu ştia, dar în scurt timp a reuşit să afle identitatea reală. Ulterior, informaţia i-a fost confirmată generalului de către subalternul său, Gheorghe Manea – cel care, după fuga lui Pacepa, a avut mult de pătimit. Era şi firesc, Manea nici măcar nu s-a întrebat de unde deţinea generalul o informaţie strict secretă, la care, teoretic, nu avea acces.

Ziarul Scânteia, oficiosul PCR

Însă lucrurile nu s-au oprit aici. La trei ani după interviul pe care Pearson i l-a luat lui Ceauşescu, generalul Pacepa a participat la o şedinţă a Brigăzii F, unde a felicitat ofiţerii prezenţi pentru modul în care Agheană a fost infiltrat în SUA. Toţi cei de faţă au rămas muţi. Conform normelor elementare de conspirativitate, misiunea agentului nu trebuia cunoscută decât de către cei care se ocupau nemijlocit de ADAM. Era nefiresc să se vorbească despre acest agent la o şedinţă, fie ea şi a unei brigăzi a spionajului. Paradoxal, chiar şi după acest episod, lui Pacepa nu i-a cerut explicaţii nici şeful său, Nicolae Doicaru. Totodată, e limpede că generalul a primit informaţia iniţială despre Agheană de la un ofiţer care lucra la dosarul respectiv, dar nu se ştie nici până azi cine a fost acesta. La un an de la această şedinţa de pomină, Ion Agheană, alias John Pearson, intră în atenţia agenţilor FBI, care l-au sfătuit, spre binele său, să dezvăluie totul despre activitatea informativă pe care o desfăşoară în favoarea DIE. După 12 ani de la infiltrarea cu succes în SUA, ADAM a fost nevoit să vorbească. Cel puţin aşa credeau atunci şefii Centralei de la Bucureşti.

Nicolae Doicaru, seful spionajului, nici măcar nu s-a întrebat de ce adjunctul său, Ioan Mihai Pacepa, era interesat să afle identitatea unui spion

Povestea nu se termină însă aici. După ultima vizită a lui Ceauşescu în SUA din primăvara anului 1978, Pearson a fost anchetat din nou de către FBI. Apoi, imediat după fuga generalului Pacepa, a fost chemat Bucureşti şi pus pe linie moartă. Aici nu s-a adaptat vieţii de zi cu zi. Se pare că marile cuceriri ale comunismului îl cam lăsau rece. Aşa că – surpriză! – omul a cerut Ambasadei SUA la Bucureşti acordul de a se întoarce la Washington.

Şi – din nou surpriză! – cererea lui a fost acceptată. Informaţia că Ion Agheană, alias John Pearson, a intră în atenţia agenţilor FBI după şedinţa în care Pacepa îşi felicita subalternii pentru modul în l-au infiltrat în SUA, este cea deţinută de anchetatorii care investigau fuga Pacepa. Eu îndrăznesc să cred însă că Pearson a fost „întors“ ceva mai înainte.

Mai bănuiesc şi faptul că serviciile pe care le-a adus SUA au fost mai importante decât pagubele produse de către agentul DIE cu numele de cod ADAM.

„Sex, spionaj şi poliţie politică în «Epoca de aur»“, cartea ziaristului Emil Berdeli, apărută la Editura Virtuală (ediţia electronică) şi la Editură Amazon (ediţia tipărită), cuprinde 15 poveşti despre operaţiunile din interiorul ori din exteriorul României ale fostului Departament al Securităţii Statului.

Cine au fost spionii lui Nicolae Ceauşescu – omul care a condus România cu o mână de fier din 1965 până în 1989? Ce operaţiuni desfăşurau, pe cine urmăreau,  ce slăbiciuni aveau agenţii secreţi ori pe cine iubeau? Sunt întrebări la care autorul încercă să răspund în acest volum.

Amorul şi spionajul se aseamănă, mai ales în ce priveşte sincronizarea, însă, dacă veţi citi volumul,  cu siguranţă,  o să descoperiţi mai mult decât atât.

CITEȘTE ȘI:

Sex, spionaj şi poliţie politică în «Epoca de aur» (14) | Nicolae Ceauşescu a trimis un mesaj dur serviciului secret francez, crede Jean Rochet, fost şef al DST

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

ETICHETE:

epoca de aurIoan Mihai PacepaNicolae Ceausescunicolae doicaruPCRScânteiasecuritateasexspionaj

Votează: (4 voturi, media: 5,00 din 5)

Încarc...

About the Author: Redacția RV

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.