Azi, în episodul 14 din serialul „Sex, spionaj şi poliţie politică în „Epoca de aur””, citiți despre o ipoteză lui Jean Rochet, fost şef al Direcţiei de Supraveghere a Teritoriului (DST). El credea că Nicolea Ceauşescu ar fi ordonat asasinarea unui ofiţer francez, la Bucureşti, tocmai pentru a da o replică destructurării Reţelei Caraman.
În fiecare duminică, pe ReporterVirtual.ro puteți citi câte un capitol/ povestire din cartea jurnalistului Emil Berdeli:
Nicolae Ceauşescu a trimis un mesaj dur serviciului secret francez, crede Jean Rochet, fost şef al DST
Charles de Gaulle, in Romania (1968). Culmea, în delegația celor care l-au primit pe președintele francez se afla și Mihai Caraman (al doilea din stânga), spionul Centralei de la Bucuresti
Un ataşat militar, bănuit că ar fi spion, moare la Bucureşti în condiţii suspecte. Accident ori crima? S-a crezut că a fost vorba despre o replică extrem de dură dată Franţei de către Ceauşescu. Se întâmpla în 1969.
Recent (este vorba despre anul 2013, atunci când a fost publicată carte – n.n.), un document postat pe site-ul WikiLeaks sublinia agresivitatea Parisului în materie de spionaj. „Spionajul francez este atât de extins, încât pagubele (pe care le provoacă) economiei germane, în totalitatea lor, sunt mai importante decât pagubele provocate de China sau Rusia“ – telegramă nedatată a Ambasadei Statelor Unite din Berlin. „Franţa este «Imperiul Răului» în ceea ce priveşte furtul tehnologiilor, iar Germania ştie acest lucru“, a declarat, în octombrie 2009, Berry Smutny, directorul general al OHB Technology, o companie producătoare de sateliţi. Oare aceasta să fi fost şi părerea şefilor fostei Securităţi, atunci când ar fi tranşat pe teritoriul României, cu maximă duritate, o afacere de spionaj?
La patru ani după ce s-a instalat la putere, Nicolae Ceauşescu a trimis un mesaj dur serviciului secret francez, implicit Franţei. Cel puţin aceasta a fost concluzia lui Jean Rochet, fost şef al Direcţiei de Supraveghere a Teritoriului (DST), până în 1990. Respectivul serviciu secret francez care avea drept principală sarcină, atunci, ca şia cum, contracararea acţiunilor de spionaj.
Jean Rochet, fost sef al Directiei de supraveghere a Teritoriului
După ce, în 1969, contraspionajul francez anihilează „Reţeaua Caraman“ (este vorba despre o reţea de spionaj românească, cu acoperire diplomatică, care a cules informaţii secrete despre NATO, beneficiarul principal fiind însă spionajul sovietic), la Bucureşti se petrecea un lucru uluitor – ţinând cont de relaţiile deja ascendente dintre România şi Franţa. Colonelul Cheyron d’Abzac din armata franceză a fost spulberat pur şi simplu de un camion militar. În volumul „Cinci ani în fruntea DST– Misiune imposibilă“, Editura Fundaţiei Culturale Române (2008), Jean Rochet susţine că între d’Abzac, care mai avusese misiuni oficiale în România, şi „Afacerea Caraman“ nu a existat nici o legătură. Însă, în opinia fostului şef al DST, serviciile secrete româneşti de la acea vreme l-ar fi confundat pe colonel cu un agent secret. În consecinţă, lichidarea acestuia ar fi fost o replică dură dată Parisului care tocmai anihilase o importantă reţea de spionaj a Bucureştiului.
Abia sosit în capitala României de câteva ore, colonelul francez este victima unui accident de circulaţie. Atât Cheyron d’Abzac, cât şi şoferul mor pe loc după ce un camion militar intră cu mare viteză în limuzina ambasadei, pe „o arteră largă“ şi… necirculată – scria fostul şef al serviciului secret francez în volumul „Cinci ani în fruntea DST“.
Mihai Caraman, seful Retelei Carman
Tot conform lui Rochet, imediat după „accident“, agenţia de presă română s-a grăbit să anunţe ştirea, prezentându-l pe Cheyron d’Abzac drept un şef de birou (de informaţii) pentru ţările din estul Europei. „Am avut sentimentul – mărturisea Jean Rochet în cartea mai sus amintită – că acest deces suspect reprezintă răzbunarea Securităţii; comunicatul era dovada“. Aşadar, după „căderea“ diplomaţilor spioni din Franţa – cum îi numeşte Rochet –, adică a lui Mihai Caraman, şeful reţelei, Pavel Cismaru, Victor Dorobanţu, Mihai Georgescu, Mihai Ilie, Mihai Ionescu, Constantin Mirea, Marian Negrea, IonPăduraru, Mihai Simula, Mihai Ţincu, Ion Tomescu, Eugen Vişan, Centrala de la Bucureşti răspunde, asasinând un alt spion.
Suntem în faţa unei dezvăluiri a fostului şef al DST, un om foarte bine informat. Însă nu sunt sigur că atunci când a scris, Rochet deţinea cheia acestei nebuloase afaceri de spionaj (mă refer la moartea lui Cheyron d’Abzac), chiar dacă a condus unul dintre cel mai redutabile servicii de informaţii din lume.
Membrii „Reţelei Caraman“ au spionat NATO sub comanda ofiţerului de securitate Mihai Caraman (în prezent, general în rezervă), însă au fost scoşi din joc de către francezi atunci când nu-şi mai aveau rostul – după cum se ştie deja. Este aproape sigur că serviciul de contraspionaj francez cunoştea toată activitatea lui Caraman, dar i-au permis să spioneze, pentru că acţiunile sale împotriva NATO serveau politicii generalului de Gaulle din acea perioadă. Liderul francez a fost un adversar înverşunat al Alianţei şi, totodată, unul dintre cei care au privit cu mare interes spre Uniunea Sovietică. În acea perioadă, generalul de Gaulle visa la o Europă condusă de o alianţă franco-germană acceptată şi de Moscova, iar niscai lovituri sub centură date NATO, dar mai ales SUA, erau binevenite – oficial, atacul era declanşat de un duşman aflat în lagărul socialist.
Vizita lui Charles de Gaulle in Romania
Pare din ce în ce mai limpede că scurgerea de documente secrete spre blocul sovietic, via Caraman, s-a produs cu încuviinţarea tacită a contraspionajului francez, care ani buni s-a făcut că nu observă activitatea reţelei româneşti de spionaj.
Dacă Cheyron d’Abzac a fost lichidat de Securitate cu acordul lui Ceauşescu, înseamnă că liderul de la Bucureşti chiar era convins că membrii Reţelei Caraman au reuşit să spioneze NATO datorită unui plan foarte bine ticluit. Să fi crezut Ceauşescu atunci că Franţa este un Imperiu al Răului care-i spulberă agenţii, reacţionând dur, însă cum nu se poate mai prost? Nu este imposibil, dar greu de crezut.
În 1969, liderul comunist de la Bucureşti îşi făcea planuri mari de colaborare cu Franţa, fapt dovedit ulterior. Nu avea nici un rost să ordone lichidarea unui om, fără o miză importantă, imediat după vizita lui de Gaulle în România –considerată, la acea vreme, un succes al Bucureştiului – doar ca să irite Palatul Élysée. Paranoia „Geniului din Carpaţi” lui s-a manifestat mult mai târziu. În 1969, Ceauşescu n-avea motive de confruntare dintr-un unui orgoliu rănit. Ba chiar încerca o deschidere către lumea liberă, şi cu ajutorul Franţei, tocmai ca să arate independenţa sa faţă de Moscova.
Implicarea românilor în accidentul care a dus la moartea colonelului francez este doar una dintre ipoteze. O alta – sovieticii ar fi orchestrat acest „accident“. Colonelul d’Abzac ar fi fost ucis de către agenţii KGB care răzbunau astfel anihilarea Reţelei Caraman, de pe urma căreia Moscova beneficiase din plin.
Şi cea de-a doua ipoteză ridică însă multe semne de întrebare. Sovieticii ştiau foarte bine care pot fi consecinţele unei asemenea operaţiuni. De români nu le păsa, puteau să acţioneze pe teritoriul lor. Însă, cel puţin teoretic, Moscova nu avea motive să înfurie serviciul secret francez, mai ales că, în acea perioadă, mulţi dintre agenţii ei nu întâmpinau probleme prea mari din partea contraspionajului francez.
Probabil că nu se va afla niciodată de ce a murit Cheyron d’Abzac. Spionajul real nu-i precum cel din filme. Este şi un joc ciudat, absurd uneori, în care şi hazardul are un rol însemnat.
„Sex, spionaj şi poliţie politică în «Epoca de aur»“, cartea ziaristului Emil Berdeli, apărută la Editura Virtuală (ediţia electronică) şi la Editură Amazon (ediţia tipărită), cuprinde 15 poveşti despre operaţiunile din interiorul ori din exteriorul României ale fostului Departament al Securităţii Statului.
Cine au fost spionii lui Nicolae Ceauşescu – omul care a condus România cu o mână de fier din 1965 până în 1989? Ce operaţiuni desfăşurau, pe cine urmăreau, ce slăbiciuni aveau agenţii secreţi ori pe cine iubeau? Sunt întrebări la care autorul încercă să răspund în acest volum.
Amorul şi spionajul se aseamănă, mai ales în ce priveşte sincronizarea, însă, dacă veţi citi volumul, cu siguranţă, o să descoperiţi mai mult decât atât.
CITEȘTE ȘI:
Sex, spionaj şi poliţie politică în «Epoca de aur» (13) | Ceauşescu n-a mai avut loc în bestseller-ul „Ultimul Papă“
Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:
TweetETICHETE:
(2 voturi, media: 5,00 din 5)
Încarc...About the Author: Redacția RV
Related Posts
-
Americanul arestat de FSB sub acuzația de ”spionaj”, a fost concediat din Armata SUA pentru furt
Cetățeanul american Paul Whelan, care a fost reținut la Moscova la sfârșitul lunii decembrie sub » -
Presa: Rusia și Ucraina au spionat misiunea anchetatorilor MH17
Serviciile speciale ucrainene și ruse au efectuat acțiuni de filare pe scară largă a membrilor misiunii » -
Sursele CNN susțin că în SUA există o rețea de 150 de spioni ruși
Serviciile de informații rusești își sporesc eforturile în colectarea de informații în »
NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.
