Azi, în episodul 13 din serialul „Sex, spionaj şi poliţie politică în „Epoca de aur””, citiți despre modul în care de „Propaganda Due“, o lojă masonică nespecifică, a penetrat vârfurile puterii de la Bucureşti.
În fiecare duminică, pe ReporterVirtual.ro puteți citi câte un capitol/ povestire din cartea jurnalistului Emil Berdeli:
Ceauşescu n-a mai avut loc în bestseller-ul „Ultimul Papă“
Nicolae Ceauşescu n-a avut loc în bestseller-ul „Ultimul Papă“, semnat de portughezul Luis Miguel Rocha, în pofida mediatizatelor sale legături cu „Propaganda Due“, organizaţie pe care o putem numi personajul principal al cărţii, în care combină inspirat faptele reale cu ficţiunea. „Ultimul Papă“ are ca subiect asasinarea lui Ioan Paul I, cel care a stat la Vatican doar 33 de zile. La 29 septembrie 1978, Suveranul Pontif a murit în condiţii misterioase.
În cartea sa, Luis Miguel Rocha acreditează ideea că în spatele asasinării lui Ioan Paul I stă, în primul rând, „Propaganda Due“ (P2), lojă masonică nespecifică, condusă o lungă perioadă de Licio Gelli.
În anii ’70, organizaţia lui Gelli s-a bucurat de susţinerea a peste o mie de oameni influenţi din mai multe ţări, printre care bancheri, mari industriaşi, generali, politicieni, magnaţi ai presei ori persoane influente din serviciile secrete.
Apoi, după căderea comunismului s-a vorbit mult şi în România despre „Propaganda Due“, ca şi despre relaţiile respectivei loje cu Ceauşescu. Apoi, la jumătatea anilor ’90, chiar de la vârful „P2“ a venit următoarea declaraţie ambiguă: „Nu cred că poporul român şi-a răsturnat conducătorul. Judecătorii care l-au condamnat pe Ceauşescu la moarte nu erau pregătiţi, n-au fost în stare să-i pună în faţă problemele necesare, pe care nu pot să vi le dezvălui, este secret“.
Luis Miguel Rocha, autorul cărţii „Ultimul Papă“, susţinea într-un interviu că omul care a dat ordinul asasinării Papei Ioan Paul I a fost Licio Gelli, şeful „Propaganda Due“, născut în 1919. De altfel, mai multe voci din Italia, dar nu numai, au calificat „P2“ drept „organizaţie criminală secretă“ cu legături puternice la nivel internaţional, în special cu clasa politică din Argentina.
Trecând peste declaraţii mai mult sau mai puţin bombastice legate de „Propaganda Due“, criticată în primul rând de cei care împărtăşesc convingeri de stânga, să vedem totuşi ce se află în arhivele secrete din România. Conform documentelor dintr-un dosar, întocmite de către Securitatea internă după fuga lui Pacepa, colaborarea spionajului românesc cu „P2“ a început în primăvara anului 1971. Atunci, şefii DIE au crezut că l-au prins pe Dumnezeu de un picior: italianul Giancarlo Elia Valori – un personaj cu relaţii excelente în mediile diplomatice, financiare şi culturale din întreaga lume – ar fi fost recrutat de către Centrala de la Bucureşti. Ulterior însă, a venit momentul adevărului. Valori – prieten cu Ceauşescu, dar şi cu alţi membri marcanţi ai partidului, nu era chiar „sursă de influenţă“ a DIE ci, mai degrabă, omul serviciilor secrete occidentale, cărora le furniza importante informaţii despre liderii de la Bucureşti. Mai mult, se afla chiar în vârful organizaţiei „Propaganda Due“, adversară a comunismului.
Dar, s-o luăm cu începutul. În 1971, în calitate de secretar general al Institutului Italian pentru Relaţii cu Străinătatea şi consilier la Radioteleviziunea de la Roma, Giancarlo Elia Valori a intrat în legătură cu ataşatul nostru de presă de la Roma. Cel din urmă, ofiţer al spionajului românesc, l-a plasat în „parohia“ colonelului Petre Ciobanu, tot din rezidenţa de spionaj a DIE de la Roma. Primele acţiuni în care a fost antrenat Valori erau legate de publicarea unor cărţi la mai multe edituri din Italia – unele prestigioase, altele, mai puţin cunoscute – semnate de către Nicolae Ceauşescu.
Odată ce cărţile „Geniului din Carpaţi“ au fost tipărite – pe banii Bucureştiului, fireşte –, capii DIE l-au invitat pe Valori în România. Cu acest prilej, el a intrat în legătură cu mai mulţi membri marcanţi ai partidului comunist – Ştefan Andrei, Ghizela Vass, Cornel Burtică, Mihai Dulea.
Apoi, italianul a rupt-o cu ofiţerii Securităţii, pentru că deja avea relaţii mult mai înalte la Bucureşti. Aşa că DIE n-a avut decât să consemneze atitudinea lui Valori într-un document strict secret: „A început (Giancarlo Elia Valori, n.m.) să se îndepărteze de cadrele Direcţiei de Informaţii Externe cu care avea legături până atunci“.
Nu aduc în discuţie cadourile pe care Valori le-a oferit demnitarilor români, atunci când îi invita în Italia. Este de la sine înţeles că omul ştia să atingă cu dibăcie corzile sensibile. Important este faptul că, în conformitate cu arhivele secrete, Elia Valori, sub paravanul publicării operelor lui Ceauşescu, a avut ca principală sarcină obţinerea de contracte avantajoase pentru fabricile de textile din Arezzo, proprietăţi ale lui Licio Gelli – surse importante de finanţare ale activităţii Lojei „Propaganda Due“. La fel de important, în avionul cu care Juan Domingo Peron s-a întors în Argentina ca preşedinte ales al acestei ţări (23 septembrie 1973) se afla şi Giancarlo Elia Valori. Altfel spus – după cum îmi povestea Mihai Pelin –, omul ăsta avea anvergură. Nu era nicidecum un simplu bişniţar de biografii, aşa cum îşi închipuiau ofiţerii DIE.
Nicolae Ceauşescu şi Juan Domingo Peron au fost consideraţi aliaţi de nădejde ai Lojei „P2“ conduse de Licio Gelli, cel care o lungă perioadă ar fi menţinut Italia în stare de frică şi teroare. Mai există şi ipoteza că în 1966, anul înfiinţării „Propaganda Due“, Ceauşescu ar fi primit binecuvântarea organizaţiei, iar, ulterior, onoruri în cancelariile occidentale şi sprijinit economic. Asta-i legenda.
Privind înapoi însă, Gelli a fost un membru activ al „Cămăşilor Negre“ aflate sub comanda lui Mussolini, iar, la mijlocul celui de-al doilea război mondial, el a devenit şi un fervent susţinător al aliaţilor, motiv pentru care i s-a muşamalizează trecutul. Aşadar, un om care a lucrat pentru Mussolini, dar şi pentru Aliaţi, i-ar fi întins o mână şi unui comunist fanatic, precum Ceauşescu? Greu de crezut atâta vreme cât „P2“ a fost înfiinţată tocmai cu scopul de a reprezenta „nucleul dur al rezistenţei“ în faţa unei ipotetice victorii a comunismului asupra Europei Occidentale. „P2“ trebuia să fie de fapt, o ultimă redută.
Gelli a făcut afaceri cu Nicolae Ceauşescu din două motive. Primul, pragmatic: în România mâna de lucru era foarte ieftină. Al doilea: prin intermediul lui Giancarlo Elia Valori, el descoperă slăbiciunile puterii de la Bucureşti, mai ales că înalţii demnitari i-au oferit chiar tot concursul. Nici că se putea mai bine pentru o grupare care, până la urmă, avea drept scop stoparea răspândirii comunismului în Occident.
Nu cred nici că Nicolae Ceauşescu a înţeles de unde se trage alăturarea sa de „Propaganda Due“, iar securiştii şi demnitarii din jurul său n-au avut niciodată curajul să-i explice că legăturile lui Valori cu personaje sus-puse de la Bucureşti i-au folosit doar italianului şi Lojei „P2“.
„Sex, spionaj şi poliţie politică în «Epoca de aur»“, cartea ziaristului Emil Berdeli, apărută la Editura Virtuală (ediţia electronică) şi la Editură Amazon (ediţia tipărită), cuprinde 15 poveşti despre operaţiunile din interiorul ori din exteriorul României ale fostului Departament al Securităţii Statului.
Cine au fost spionii lui Nicolae Ceauşescu – omul care a condus România cu o mână de fier din 1965 până în 1989? Ce operaţiuni desfăşurau, pe cine urmăreau, ce slăbiciuni aveau agenţii secreţi ori pe cine iubeau? Sunt întrebări la care autorul încercă să răspund în acest volum.
Amorul şi spionajul se aseamănă, mai ales în ce priveşte sincronizarea, însă, dacă veţi citi volumul, cu siguranţă, o să descoperiţi mai mult decât atât.
CITEȘTE ȘI:
Sex, spionaj şi poliţie politică în «Epoca de aur» (12) | Misiune imposibilă: Lichidaţi „The Washington Post“!
Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:
TweetETICHETE:
NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.