Azi, în episodul 12 din serialul „Sex, spionaj şi poliţie politică în „Epoca de aur””, citiți despre una dintre cel mai stranii dorinţe a lui Nicolae Ceauşescu: declanşarea unei operaţiuni de lichidare a ziarului „The Washington Post“. Momentul a constituit şi o „revelaţie“ pentru capii Securităţii – atunci şi-au dat seama, pentru prima dată, că liderul de la Bucureşti trăieşte într-o altă lume.
În fiecare duminică, pe ReporterVirtual.ro puteți citi câte un capitol/ povestire din cartea jurnalistului Emil Berdeli:
Misiune imposibilă: Lichidaţi „The Washington Post“!
Ceausescu in S.U.A. L-a primit pe ministrul agriculturii, Robert Bergland. A participat și ambasadorul României la Washington, Nicolae M. Nicolae, dreapta
„The Washington Post“ trebuia redus la tăcere. Cel dintâi pas: cumpărarea masivă de acţiuni de către agenţii acoperiţi ai Departamentului de Informaţii Externe ori de către intermediari, în scopul destabilizării ziarului. Nicolae Ceauşescu era dispus să plătească oricât pentru această operaţiune, catalogată chiar de către şefii spionajului românesc drept „ştiinţifico-fantastică“.
Însă, chestiunea a fost luată în serios şi prelucrată îndelung pentru a se găsi posibilităţi concrete de a pune pe butuci prestigiosul cotidian american. Momentul a constituit şi o „revelaţie“ pentru capii Securităţii: atunci şi-au dat seama că liderul de la Bucureşti trăieşte într-o altă lume.
Totul a început după evenimentul petrecut în faţa Hotelului Waldorf Astoria, cu ocazia vizitei în SUA a lui Nicolae Ceauşescu, după cum mi-a povestit Nicolae Vlăsceanu, fost spion, trimis în Franţa deplin conspirat.
Hotelul Waldorf Astoria din New York, 16 aprilie 1978, orele 19.30. Nicolae Ceauşescu se află în faţa a peste 400 de manifestanţi. Unii dintre aceştia purtau drapele maghiare. Protestatarii nu doar că scandau lozinci ostile liderului de la Bucureşti, dar aruncau cu ouă şi roşii spre „conducătorul iubit“ şi îi cereau să respecte drepturile omului în România. Surpriza era absolută. Urechile celui care se credea „noul Mesia al comunismului“ nu mai auziseră până atunci, clar şi răspicat: „Jos Ceauşescu, jos dictatorul!“. Atunci, „Cel mai iubit fiu al poporului dintre Dunăre şi Carpaţi“ a fost nevoit chiar să se furişeze pe uşa din dos de la Waldorf Astoria. Şocul a fost atât de puternic, încât se spune că, la scurt timp după acest episod, lui Ceauşescu i s-a făcut rău şi de furie chiar a vomitat.
Nicolae Doicaru, seful spionajului (stanga) și Ion Mihai Pacepa, aveau drept misiune lichidarea ziarului The Washington Post
Apoi, Securitatea a susţinut în faţa comandantului suprem că manifestaţia din faţa Hotelului Waldorf Astoria a fost pusă la cale doar de către iredentiştii maghiari, însă chiar şi Ceauşescu a aflat, ulterior, că mulţi dintre „iredentişti“ erau români.
Întors la Bucureşti, liderul comunist ia o hotărâre stranie. În loc să-i facă răspunzători pe generalul Ion Mihai Pacepa, organizatorul vizitei în SUA, ori pe generalul Nicolae Doicaru de episodul de la Waldorf Astoria, cere, nici mai mult, nici mai puţin decât desfăşurarea unei operaţiuni care să ducă la închiderea ziarului „The Washington Post“. Aţi citi bine! Motivul nu era legat doar de faptul că publicaţia relatase pe larg despre mitingul organizat la New York, în timpul căruia s-au scandat lozinci anticeauşiste – şi în alte ziare din SUA s-a scris despre manifestaţia românilor.
„The Washington Post“ păcătuise, de neiertat, dezvăluind şi că la manifestaţia organizată în replică celei de la Waldorf Astoria, au participat oameni plătiţi de regimul comunist de la Bucureşti. Informaţia îi parvenise lui Ceauşescu chiar de la rezidenţa de spionaj din SUA şi l-a făcut să vadă roşu în faţa ochilor. „Geniul din Carpaţi“ era convins că o presă ostilă lui nu poate fi decât una plătită. Aşa că planul încolţit în mintea lui a fost următorul: să cumpere publicaţia, după care să o închidă. Nu conta cât costa toată operaţiunea.
Atât Nicolae Vlăsceanu, cel care mi-a relatat episodul, cât şi alţi agenţi răspândiţi în diferite colţuri ale lumii, cum susţine tot el, au rămas fără grai la auzul ordinelor venite chiar de la comandantul suprem. Şi asta pentru că era vorba despre o misiune imposibilă.
Însă nici Doicaru, şeful spionajului, nici Pacepa, adjunctul celui dintâi, nu s-au opus.
Nici chiar Nicolae M. Nicolae, ofiţer deplin conspirat al DIE, ambasadorul României în Statele Unite, n-a îndrăznit să-i spună liderului de la Bucureşti că într-o democraţie lucrurile funcţionează altfel decât credea omul care conducea destinele Republicii Socialiste România. Greii spionajului nu îndrăzneau să-i arate şefului cel mare că nu te poţi duce în SUA, aşa, ca la piaţă, ca să cumperi o publicaţie atât de importantă – apoi s-o închizi.
Paradoxal, dorinţa lui Ceauşescu legată de „The Washington Post“ nu s-a schimbat nici după fuga generalului Pacepa în SUA, din vara anului 1978. În continuare, comandantul suprem a ordonat DIE „măsuri de influenţare pozitivă“, de cumpărare a ziarului şi, ulterior, închiderea acestuia.
Respectivul moment, de-a dreptul ridicol, poate fi comparat cu un altul, care i-a făcut pe mulţi dintre liderii lumii de atunci să râdă în hohote. După ce a fost numit preşedinte, la şedinţa de deschidere a Marii Adunări Naţionale, „Geniul din Carpaţi“ şi-a făcut intrarea în scenă purtând un sceptru, similar celor ale monarhilor. Celebrul pictor Salvador Dali, cunoscut pentru nonconformismul şi excentricitatea sa, i-a trimis liderului de la Bucureşti o telegramă de „felicitare“, în relaitate o ironie care, surprinzător, a fost publicată pe prima pagină în oficiosul „Scânteia“. Şi asta pentru că nimeni nu a avut curaj să spună: „Tovarăşe Ceauşescu, pictorul face mişto de dumneavoastră“.
Aceeaşi situaţie şi în cazul dorinţei lui Ceauşescu de-a obţinere Premiului Nobel pentru Pace. Şefii serviciilor secrete n-au îndrăznit să-i spună comandantului suprem că, oricâte sfori ar trage agenţii Bucureştiului, e imposibil ca râvnita distincţie să ajungă la Bucureşti, chiar şi pentru că, în acea perioadă, România se afla pe locul patru în clasamentul ţărilor exportatoare de armament.
„The Washington Post“ n-a fost nici cumpărat de agenţii Bucureştiului şi nici închis. Spionii lui Ceauşescu n-au reuşit nici măcar „influenţarea pozitivă“ a publicaţiei. Încet- încet, şi Ceauşescu s-a resemnat, dar n-a uitat de Nicolae M. Nicolae, ambasadorul în SUA, unul dintre cei care trebuia să tragă multe sfori pentru a îngenunchea ziarul. În martie 1979, la nici un an de la episodul Waldorf Astoria, ambasadorul, colonel de securitate, care avea şi păcatul să fi fost prieten cu Pacepa, este trecut în rezervă: liderul de la Bucureşti ajunsese la concluzia că spionul său se pricepea doar cum să-i scutească de taxe vamale pe demnitarii comunişti, nicidecum la operaţiunile de „anvergură“, precum cea legată de distrugerea „The Washington Post“.
„Sex, spionaj şi poliţie politică în «Epoca de aur»“, cartea ziaristului Emil Berdeli, apărută la Editura Virtuală (ediţia electronică) şi la Editură Amazon (ediţia tipărită), cuprinde 15 poveşti despre operaţiunile din interiorul ori din exteriorul României ale fostului Departament al Securităţii Statului.
Cine au fost spionii lui Nicolae Ceauşescu – omul care a condus România cu o mână de fier din 1965 până în 1989? Ce operaţiuni desfăşurau, pe cine urmăreau, ce slăbiciuni aveau agenţii secreţi ori pe cine iubeau? Sunt întrebări la care autorul încercă să răspund în acest volum.
Amorul şi spionajul se aseamănă, mai ales în ce priveşte sincronizarea, însă, dacă veţi citi volumul, cu siguranţă, o să descoperiţi mai mult decât atât.
CITEȘTE ȘI:
Sex, spionaj şi poliţie politică în «Epoca de aur» (11) | Felix joacă pe muchie de cuţit între spionajul românesc şi CIA
Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:
TweetETICHETE:
(3 voturi, media: 5,00 din 5)
Încarc...About the Author: Redacția RV
Related Posts
-
Americanul arestat de FSB sub acuzația de ”spionaj”, a fost concediat din Armata SUA pentru furt
Cetățeanul american Paul Whelan, care a fost reținut la Moscova la sfârșitul lunii decembrie sub » -
Presa: Rusia și Ucraina au spionat misiunea anchetatorilor MH17
Serviciile speciale ucrainene și ruse au efectuat acțiuni de filare pe scară largă a membrilor misiunii » -
Sursele CNN susțin că în SUA există o rețea de 150 de spioni ruși
Serviciile de informații rusești își sporesc eforturile în colectarea de informații în »
NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.
