» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

---

Azi, în episodul 11 din serialul „Sex, spionaj şi poliţie politică în „Epoca de aur””, citiți despre cazul agentul Felix, îndrăgostit de Vasilica Teodoru, cel care a făcut legătura între Securitatea lui Ceauşescu şi Mafia americană, care trebuia să lichideze defectorii din spionajul românesc.

În fiecare duminică, pe ReporterVirtual.ro puteți citi câte un capitol/ povestire din cartea jurnalistului Emil Berdeli. În mod special publicăm astăzi, sâmbătă, episodul 11, mâine, duminică, fiind prima zi de Paști. Episodul de astăzi:

Felix joacă pe muchie de cuţit între spionajul românesc şi CIA

Amor fierbinte, spionaj, răsturnări de situaţii, operaţiuni de pedepsire în care a fost implicată „Cosa Nostra“. Cazul agentului Felix  pare inspirat dintr-un film de acţiune, dar s-a petrecut aievea. Spionul a jucat pe muchie de cuţit ca să o aibă lângă el pe Vasilica Teodoru, „femeie de moravuri uşoare“, cum o numea Securitatea, ori s-a lăsat racolat la ordinele şefilor săi de la CIA?  De ce nu acceptă Ceauşescu ca mafia americană să-i asasineze, contra cost, pe dezertorii din serviciul său de spionaj.

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a publicat în anul 2009 un document legat de FELIX şi spionajul românesc. Apărea doar numele conspirativ al agentului. Însă ştiam încă din 1997, conform documentelor scoase la iveală de către Mihai Pelin din arhivele Securităţii, că acest nume conspirativ i-a fost atribuit de DIE lui Alexandru Scărlătescu.

Povestea este una fabuloasă. După război, deşi foarte tânăr, Scărlătescu se implică într-o afacere dubioasă cu piei de vită. Atunci când şi-a dat seama că poliţia îl urmăreşte, a fugit din România în Austria, unde s-a combinat cu o evreică, scăpată ca prin minune dintr- un lagăr nazist de exterminare. Apoi, cei doi au trecut în Germania Occidentală şi s-au stabilit într-o colonie destinată refugiaţilor. Acolo, tânărul Scărlătescu şterge orice legătură cu ţara natală. Prin intermediul prietenei sale, el obţine de la şeful coloniei actele unui evreu decedat. Peste noapte, fugarul devine Fred Kolman, născut la 8 octombrie, nu la 10 august, dată la care venise de fapt pe lume. Tot în Germania, cei doi s-au căsătorit, iar ulterior au plecat în SUA, la rudele soţiei.

Sfârşitul anilor ’60, începutul anilor ’70. În străinătate, ba chiar şi România, se credea că regimul de la Bucureşti doreşte să iasă din îngheţul comunist. Acesta ar fi fost şi motivul pentru care Kolman-Scărlătescu revine în ţară ca turist. La Bucureşti o cunoaşte pe Vasilica Teodoru, de care s-a îndrăgostit nebuneşte. Asta şi pentru că mariajul din SUA mergea din ce în ce mai rău. Soţia lui Kolman, puternic marcată de anii petrecuţi în lagărul nazist, căzuse în patima beţiei. Securitatea îl avea deja în observaţie pe cetăţeanul american, ba îi şi deschisese un dosar de urmărire, crezându-l spion, dar n-a aflat nimic compromiţător. Ofiţerii consemnau doar petrecerile fastuoase pe care Kolman i le oferea Vasilicăi Teodoru la Bucureşti, Sinaia, Predeal ori pe litoral. Apoi, le cade pară mălăiaţă, sau cel puţin aşa credeau şefii centralei de la Bucureşti.

Asta pentru că, în 1974, Alexandru Scărlătescu, alias Fred Kolman, bănuit de spionaj, devine agent al Securităţii.

Racolare s-a petrecut după ce, folosind un paşaport falsificat grosolan, Scărlătescu încercase să o scoată din ţară pe Vasilica Teodoru, însă aventurii celor doi i s-a pus capăt Vama Veche.

Interogatoriile Securităţii n-au fost dure, dar nu prevesteau nimic bun. Aşa că bărbatul acceptă propunerea de-a colabora cu românii. Ulterior, el a fost trecut în ograda DIE, devenind agent al spionajului românesc în SUA. Nume de cod: FELIX.

De numele lui FELIX sunt legate mai multe operaţiuni ale Centralei de la Bucureşti care aveau ca scop depistarea defectorilor români – ofiţerii DIE dezertori. Unul dintre aceştia a fost Constantin Răuţă, care în 1973 a cerut azil politic în SUA. Gestul său, catalogat de către autorităţile de la Bucureşti drept înaltă trădare, i-a adus condamnarea la moare. Securitatea ţinea morţiş ca sentinţa să fie executată, aşa că i-a cerut lui FELIX să angajez doi pistolari din Cosa Nostra. Era vehiculată şi suma: 30–40 de mii de dolari.

Foarte mulţi bani pentru acea vreme, iar, ipoteza că şefii de la vârful spionajului intenţionau să ciupească din banii „killerilor“ poate fi luată în seamă.

Însă Ceauşescu a contramandat operaţiunea în ultimul moment. Refuzul liderului de la Bucureşti de-a aproba asasinarea lui Răuţă reiese clar dintr-un document publicat de CNSAS în 2009, care conţine şi alte informaţii importante legate de cazul agentului FELIX. Este vorba despre un raport al generalului Gheorghe Manea, din 22 martie 1979.

„«Felix» a plecat după acesta în SUA – scria Manea – şi a început să acţioneze pentru realizarea sarcinii […] ne-a făcut şi o comunicare, conform celor stabilite în planul de legătură, din care rezultă că a luat legătura cu organizaţia mafiotă şi că urmează a se acţiona asupra lui Răuţă. Am raportat această situaţie g-ral col. N. Doicaru şi a doua zi am primit de la dânsul un telefon (pe telefonul scurt) în care mi-a comunicat următoarele (redau textual): «Mă aflu la cabinetul tovarăşului preşedinte al R.S. România, de aici îţi telefonez. Am ieşit chiar acum de la dânsul. N-a aprobat să se acţioneze asupra lui Răuţă. Ia imediat măsuri şi anunţă-l pe FELIX ca să nu mai acţioneze asupra lui Răuţă. Eşti răspunzător de executarea acestui ordin»“.

După cum se vede, Ceauşescu a dat dovadă atunci că avea mai multă minte decât şefii DIE, mă refer în primul rând la Nicolae Doicaru şi Ion Mihai Pacepa. Dacă spionajul îl asasina pe Răuţă, un agent prea puţin important, dădea dovadă de o prostie crasă – iar Ceauşescu s-ar fi aflat în faţa unui scandal internaţional de pomină. Fireşte, n-a fost vorba despre umanismul socialist, ci doar despre pragmatism. Pentru că, iniţial, cel mai probabil,  chiar liderul de la Bucureşti ceruse suprimarea lui Răuţă.

Din nota generalului Manea mai aflăm o informaţie deosebit de importantă. Kolman-Scărlătescu i-a mărturisit lui Manea, în iunie 1978, chiar înainte de fuga lui Pacepa, că lucra pentru CIA – angajat civil cu un salariu de aproximativ 3.000 de dolari pe lună.

Tot el îi dezvăluia generalului şi faptul că este un „combinator“ al serviciului de informaţii american, iar relaţiile sale cu mafia, încă de la sfârşitul anilor ’50, au fost adâncite tot din însărcinarea CIA.

FELIX mai susţinea că lucrează într-o secţie care se ocupa şi de compromiterea unor personalităţi politice (americane sau străine) ori de lichidarea fizică a unor oameni. Adică, el ar fi cl care aducea ţinta în „bătaia puştii“. Agentul afirma atunci că acceptă în continuare colaborarea cu românii, dar atenţiona Centrala de la Bucureşti că, de fapt, nu poate obţine informaţii legate de politica externă a SUA ori informaţii militare, pentru că nu dispunea de asemenea posibilităţi. Apoi, atunci când Manea i-a spus lui Kolman–Scărlătescu că Pacepa, cel care îi cunoştea fişa de la DIE, a dezertat, omul a suferit un şoc. Alb la faţă, a mai putut spune: „Domnule, de ce mi-a fost frică n-am scăpat“. Ulterior, FELIX anticipează etapele prin care va trece Pacepa în SUA, cum va fi interogat şi păzit, trăgând concluzia că nu prea există şanse ca Securitatea să ajungă la dezertor.

Atunci când am scris primul articol despre agentul FELIX, mult înainte de momentul în care CNSAS a publicat informaţii noi legate de spion, credeam că pot descifra acest caz în mare parte. Însă, după apariţia notei lui Manea, realizez că lucrurile sunt mult mai complicate. Cu cât au ieşit la iveală mai multe documente legate de această afacere de spionaj, cu atât a devenit mai nebuloasă. Kolman-Scărlătescu s-a lăsat de bună voie racolat de Securitate? A fost cu adevărat anchetat de către americani, după dezertarea lui Pacepa, pentru că ar fi lucrat cu românii? – aşa cum arătau documentele Securităţii studiate de către Mihai Pelin.

Însă, cu siguranţă, cel mai mare mister rămâne „spovedania“ bruscă a lui FELIX în faţa generalului Manea, fără un motiv întemeiat, chiar înaintea fugii lui Pacepa.

---

„Sex, spionaj şi poliţie politică în «Epoca de aur»“, cartea ziaristului Emil Berdeli, apărută la Editura Virtuală (ediţia electronică) şi la Editură Amazon (ediţia tipărită), cuprinde 15 poveşti despre operaţiunile din interiorul ori din exteriorul României ale fostului Departament al Securităţii Statului.

Cine au fost spionii lui Nicolae Ceauşescu – omul care a condus România cu o mână de fier din 1965 până în 1989? Ce operaţiuni desfăşurau, pe cine urmăreau,  ce slăbiciuni aveau agenţii secreţi ori pe cine iubeau? Sunt întrebări la care autorul încercă să răspund în acest volum.

Amorul şi spionajul se aseamănă, mai ales în ce priveşte sincronizarea, însă, dacă veţi citi volumul,  cu siguranţă,  o să descoperiţi mai mult decât atât.

---

CITEȘTE ȘI:

Sex, spionaj şi poliţie politică în «Epoca de aur» (10) | Ilarion Ciobanu, Doctrina Ceauşescu şi profeţia regizorului Lucian Pintilie

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

      Tweet

ETICHETE:

epoca de aurIoan Mihai PacepaNicolae Ceausescunicolae rautasecuritateasexspionaj

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.