» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

*Sătui să-și folosească limba doar în proză sau în versuri albe, textierii de la Antena 3 au dat-o pe versuri rimate. Pe principiul ”laudă-mă gură că-ți dau prăjitură”, ei l-au avut invitat în platou pe colegul de la Radio ZU, Flick, zis și ”Domnul Rimă”. Pentru cei ce au deschis mai târziu aparatele de radio, trebuie să precizez că acesta este un băiețaș căruia i s-a spus de mic că are talent de poet, probabil pentru că putea face improvizații pe marginea celebrului poem ”Cățeluș cu părul creț”. Cum nivelul de inteligență al ascultătorilor ZU este, ca și al telespectatorilor Antenei 3, undeva pe la genunchele Drosophilei melanogaster, era deci firesc ca Domnul Rimă să fie considerat un geniu al poeziei, situat undeva între Rilke și Shelley, și să i se dedice o emisiune. După cuvenitele limbuieli din partea lui Gâdea a venit și momentul în care Flick a intrat în dialog cu Badea, un alt poet faimos la el în baie. Discuția dintre acești doi titani ai versificației merită consemnată ca atare, pentru a înțelege nivelul elevat la care ei au ajuns. Domnul Rimă a început așa: ”Emisiunea a fost haioasă / E momentul pentru o pasă  / Tot aici în studio / Dar în capăt de platou  / Se află un om nebun / Îmbrăcat chiar la costum / Îl știți toți, este frumos / Nu e foarte sănătos  / Și o spun la propriu eu / Că tușește foarte greu / L-am văzut acum pe hol / Și tușește chiar nasol  / Vi-l prezint cu drag acu` / Pe colegu` de la ZU / Dau o pasă tip centrare / Lu` băiatu` cel mai tare / Ia priviți-l voi nițel / Mircea Badea e chiar el.” Ce înțelegem noi de aici? Că Flick aude cu ochii,  din moment ce l-a văzut pe Badea pe hol și și-a dat seama că tușește ”chiar nasol”. Iar ”Lu` băiatu` cel mai tare” ar fi meritat o rimă mai bună, gigi, ceva gen ”Care este o valoare”, ”Niciodată nu va moare” sau ”Cel mai ciumeg din parcare”. Dar, mă rog, să trecem peste și să auzim ce a răspuns Badea: ”Înțeleg că-ți zice Flick / E normal, fiindcă ești mic / Nu m-ar deranja deloc  / Dacă te-ar chema chiar Floc / Văd că ai câțiva pe față / Nu te-ai ras de dimineață / Dar ai reușit în viață / Ești plătit cu mulți bani gheață. / Vreau să spun că ești grozav / Ai pantalonii de zugrav / Adidașii îs de soi / Poponeț îi vrea înapoi.” Ei? Geniu în stare pură, ce v-am spus! Nici Nichita n-ar fi putut face un asemenea transfer  ideatic – carevasăzică secretul reușitei în viață e să-ți mai lași câțiva floci pe față, când te razi? Revenim la Flick, care  s-a simțit jignit de comparația cu zugravul: ”Doamne, ce bocanci frumoși! / N-ai găsit și tu mai joși? / Că e foarte cald afară  / E-nceput de primăvară / Au alură de potaie / Nu vine Moș Nicolae / Bocancii ăia sunt o farsă / Chiar sunt ei din piele întoarsă? / Te rog, scoate-i de la tine / Și adu-i aici la mine / Că mi-ar sta chiar bine grav/ Cu izmene de zugrav / Și cu bocănceii tăi / Ca să fim doi băieți răi.” Aici poetul introduce o licență poetică, gen Eminescu cu bătălia de la Nicopole, ca să-i iasă rima, fiindcă unde naiba vede el început de primăvară, când afară e plină iarnă? De asemenea, la ultima rimă mult  mai potrivite ar fi fost, zic, versurile ”Și cu bocănceii tăi /Ca să fim doi pulărăi”, fiindcă ”băieți răi” nu sunt nici în comparație cu prichindeii din grupa pregătitoare, să fim serioși. Badea, băiat de profă de română, îi dă o replică rafinată: ”Dacă-ți sunt chiar de folos / Sper să suporți al lor miros.” Aoleo, mămică, dar soțioara ta, Carmen Brumă, cum te suportă așa împuțicios? Sau ți-a făcut loc în cușca lui Azorel? Flick vine cu o idee, ca să contracareze damful devastator: ”Dacă ești bărbat galant / Dă-mi-i cu deodorant.” Lăsat fără replică, Badea o dă la întors, ironizând lipsa de cultură politică a invitatului: ”N-ai auzit de Chirieac / Bine că-l știi pe Bendeac / Chiar acum îți vin de hac.” Însă Flick i-o taie scurt: ”Vreau acum, în încheiere / În loc de `la revedere` / Să lăsăm totul jos / Și papucul ăla frumos  / Și blugul ăsta urât  / Și mai vreau să spun atât / Fiecare cu ai lui / Tu rămâi cu Chirieac / Eu doar cu Mihai Bendeac / Eu fac rime-n continuare / Tu răsfoiești ziare!” Domnii Flick și Flock, cei mai tari poeți din bloc, e bună rima, dar nu e chiar ce trebuie. O asemenea scena merita totuși un alt final. Ce-ați zice de ăsta, băieți: ”Să fac rime de doi bani/ Care place la baștani / Tu să stai tot la măsuță  / Să te lauzi că ai puță / Să  rămânem tot aici  / Tu giumbix, eu – agarici/ La Felix în bătătură  / Cu mai mult maro la gură”.

*Și, fiindcă veni vorba de Bogdan Chirieac, marele analist în viu, scăpat de corvezile Crăciunului și anul ăsta a ținut să-l facă albie de porci pe Iohannis, acuzându-l că nu urmărește interesele României, fiindcă a refuzat să recunoască Ierusalimul drept capitală a Israelului, cum a zis Trump și cum ospătarul preferat al lui Trump, Dragnea, a cerut și el. Nenea morsă competentă, zău de te mai înțeleg: păi mai deunăzi ziceai că nu e bine să-i pupăm în fund pe americani, că suntem mândri că suntem români, iar acușica spui că trebuie să facem sluj și la America, și la Israel? Înțeleg că oi avea oarece afaceri cu niște băieți cu perciuni, dacă n-oi fi chiar tălică nițeluș tăiat împrejur, dar de ce atâta grabă cu Ierusalimul? Nu mai zic că ești varză în materie de conflicte arabo-israliene: nu știai, Bogdănele, că rezoluțiile ONU 242 și 338 din 1967, respectiv 1973 încă în vigoare, obligau Israelul să se retragă din teritoriile ocupate în urma Războiului de 6 zile și al celui de Yom Kippur, inclusiv din Ierusalimul de Est? Nu-ți dai seama că, dacă acceptăm ocupația asta, suntem obligați, ca țară, să recunoaștem și ocuparea Crimeei de către ruși și mâine-poimâine să tăcem mâlc când or ocupa hoardele lui Viktor Orban juma de Ardeal? Hai, treci în banca ta, pentru azi ai nota 3 la analiză politică, să vii mâine cu tac-to tuns la școală! Păi bine, domle, toată Europa zice ”Nu” și ne apucăm noi, ca proasta-n târg, să zicem ”Da”? Și apoi, ai văzut domnu Chirieac cine a recunoscut măsura lui Trump? Tahiti, Guam, Insulele Virgine… dar ce suntem noi, Chirieace, colonii americane? Aud? Nu mai zic de faptul că o asemenea recunoaștere i-ar înfuria pe toți zevzecii ăia cu Intifada lor și ce ne facem dacă ne pomenim cu o duzină de teroriști palestinieni pe cap, că noi nu suntem în stare să prindem o nebună la metrou? Vă zic eu ce facem: îi trimitem pe teroriști la posturile de televiziune pe unde își lăfăie Chirieac incompetența, să se răfuiască direct cu el, chiar dacă religia nu le permite sub niciun chip să aibă de-a face cu anumite tipuri de animale politice.

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (15 voturi, media: 5,00 din 5)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

2 comentarii

  1. moshu49 spune:

    din cîte mai îmi amintesc coccisul este un atavism, creierul parcă nu…

  2. ” E usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune..”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top