Reporter în Irak

2:23 am, 8 mai 2009 • de Comentariile sunt închise pentru Reporter în Irak

» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

Cristina si seful american al operatiunilorReportaj de Cristina Dumitrescu. Am avut sansa de a fi corespondentul Radio Romania de doua ori in Irak. Corespondent “embeded”, adica atasat, adica dislocat in acelasi loc si in aceleasi conditii ca si militarii romani din batalioanele/detasamentele de infanterie care au participat la Forta Multinationala din Irak, in operatiile Iraqi Freedom si Iraqi Sunset. Si alti colegi de ai mei au facut acelasi lucru din 2003 incoace. Am sa-i numesc (in ordine alfabetica, pentru a nu supara pe nimeni): Mario Balint, Radu Dobritoiu, Catalin Gombos, Septimiu Roman. Fiecare cu abordarea lui, cu experienta lui profesionala si de viata, cu lectiile lui invatate. Unui jurnalist –  barbat sau femeie, nu conteaza – ii este greu sa se plieze pe tiparul vietii de zi cu zi dintr-o cazarma, pe tiparele impuse de organizatia militara. E greu sa fii acceptat de organizatie si, mai greu, de oameni, de grup sau de fiecare individ in parte. Cu atat mai dificil este aici, in conditii de teatru de razboi sau de teatru de operatii, unde totul e distorsionat, viciat, afectat.

123

Cu atat mai bine pentru relatiile interumane, caci se spune ca adevarata fata a omului o vezi, o cunosti, la greu, nu doar la bine. Sigur ca nu poti fi prieten cu toti, dar cu siguranta te apropii de unii, poate chiar iti devin prieteni. Sigur ca nu poti fi iubit de toti, dar cu siguranta unii isi vor aduce aminte cu placere de tine si in momentul in care pleci, unii vor simti ca ceva din echilibrul zilnic stabilit aici se rupe…Partir c’est mourir un peu, cum spun francezii…sau cum am spune noi: cand pleci, mori un pic. Spuneam ca am avut sansa de a veni in Irak. Un om obisnuit ar spune ca nu sunt tocmai normala la cap. Ba sunt! Pentru ca am invatat aici ce inseamna un minut, ce inseamna cu adevarat cele saizeci de secunde, cat de incet sau repede pot sa se scurga. Am invatat sa ascult un om, sa-l ascult cu adevarat, nu doar sa dau impresia ca-l ascult. Am avut sansa sa traiesc, sa vad, sa surprind imagini fenomenale. Si cand spun imagini nu gandesc doar imagini, ci si sunete, mirosuri, atingeri. Credeti-ma, nimic nu e mai ciudat, mai neobisnuit pe pielea ta decat praful din desert purtat de vantul fierbinte sau otelul incins al unui TAB sau HMWW ori greutatea vestei antiglont dupa cateva ore de purtat sau vanataile pe care ti le lasa aceeasi vesta pe umeri si picioare, in zona femurului.

456

Fenomenali sunt ochii mari si negri ai copiilor irakieni si fenomenale, fetele obosite si ridate ale militarilor romani dupa cateva ore de patrula in cutiile de otel ale masinilor blindate (cele de fabricatie americana sunt niste cutii de conserva cu un sistem de ventilatie mult mai bun decat cele romanesti). Fenomenale sunt chipurile irakienilor, indiferent ca e vorba de adulti sau batrani, de civili sau militari. Au o expresivitate anume pe care sper sa o fi surprins in memoria mea si a aparatului foto. Fenomenala e imaginea tricolorului fluturand pe masinile blindate pe care le folosesc romanii, imaginea zecilor de drapele tricolore fluturand in bataia vantului deasupra parcului auto din tabara romanilor de la Tallil. Spunand, asta imi asum riscul de a fi catalogata drept “demodata”. La fel de fenomenala e legatura, e chimia pe care am simtit-o in interactiunea romanilor cu localnicii irakieni, mai ales cu copiii. Nu se cunosc, nu s-au vazut niciodata si, cel mai probabil, nici nu se vor mai intalni, dar, pentru o clipa vreunul dintre romani s-a apropiat de un copilas irakian gandindu-se la copiii pe care i-a lasat acasa. Iar chipurile arse de soare si de vant, brazdate de riduri, ochii militarilor romani m-au impresionat nu o data. Fenomenale sunt apusurile de soare irakiene (un roman pe care l-am intalnit in Irak mi-a spus ca ii place rasaritul de soare, dar aici a invatat sa pretuiasca si sa iubeasca mai degraba apusul pentru ca, in momentul in care ajunge sa vada un nou apus, inseamna ca a mai trecut o zi si ca a scapat cu viata…).

978

La fel de spectaculoase si frumoase sunt noptile cu cer senin din desertul irakian, cand poti sa inveti sau sa-ti reamintesti unde se afla Carul Mare, Carul Mic, Libra, Centaurul, Steaua Nordului sau zilele cu nori si cu furtuna de nisip cand cerul este rosiatic…Si cred ca sirul marturiilor mele despre Irak si imaginile lui fenomenale ar putea continua. Pot fi acuzata ca marturia de mai sus este prea fenimina. Poate. Dar sunt femeie, chiar daca am slujba de jurnalist specializat in acoperirea zonelor de conflict si a domeniilor apararii si securitatii, iar aceasta specializare m-a dus in locuri unde unii dintre colegii mei barbati nu au calcat inca si nici nu vor calca vreodata. Prefer sa va las bucuria sa descoperiti un pic din Irak asa cum l-am descoperit eu si l-am surprins in calatoriile mele prin intermediului aparatului foto. Sunt fotografii  care nu au neaparat legatura unele cu altele. Sunt fotografii facute in cea mai mare parte de mine, cu un aparat semiprofesional la care tin foarte mult si de care nu ma indur sa ma despart.

c1c2c3c4c5c6c7c8c9

P.S. Am primit permisiunea unui om extraordinar de a folosi in acest colaj de fotografii din Irak – nu-i spun fotoreportaj pentru ca nu se cade – si cateva poze din arhiva lui personala. Ii multumesc pentru acest lucru si pentru simplu fapt ca exista. Am primit, de asemenea, permisiunea de a folosi fotografii realizate de maiorul Pavel Petrea in Irak in perioada in care a fost ofiterul de relatii publice al Batalionului 495 Infanterie Bucuresti si care a fost dislocat in 2007 la Tallil. Ii multumesc si lui pentru acest lucru si pentru modul exemplar in care am colaborat atunci, dar si mai apoi. Descoperiti, asadar, un pic din Irak. Sunt imagini capturate in anii 2006, 2007 si 2009, in orasul Nasiriyah, baza Tallil si imprejurimi, precum si in preajma Bagdadului, in complexul de baze Victory.

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

Comments are closed.

Scroll to top