Regizoarea Ilinca Neagu: „Sunt impresionată şi scârbită de masacrul cailor de la Letea”

9:02 am, 23 mai 2011 • de Comentariile sunt închise pentru Regizoarea Ilinca Neagu: „Sunt impresionată şi scârbită de masacrul cailor de la Letea”

» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

Aflată la Bruxelles, regizoarea Ilinca Neagu (foto) a auzit de drama cailor sălbatici din Pădurea Letea şi s-a arătat „revoltată şi scârbită”, în acelaşi timp. Tânăra cineastă şi alţi expaţi din Belgia au decis să ia atitudine, lansând o serie de acţiuni internaţionale cu scopul de a încerca modificarea legislaţiei dar şi a mentalităţilor care au adus la apariţia acestor episoade macabre. Citiţi mai jos scrisoarea deschisă adresată de Ilinca Neagu preşedintelui României.

“Nu ştiu dacă mai e ceva de spus să nu fi fost spus deja. Că suntem un popor de neanderthalieni, că suntem săraci lipiţi pământului şi, drept urmare, în stare să ne vindem şi propria mamă pe 3 milioane de lei vechi, că suntem o ţară din Est, de curve, spălătorese, muncitori necalificaţi şi cerşetori, şi lista poate continua. Le-am auzit pe toate, mai în glumă, mai în serios, la muncă sau la un pahar de vorbă. Cu toate acestea, m-am luptat împotriva prejudecăţilor şi a stereotipurilor şi am încercat, pe cât mi-a fost posibil, să arăt lumii că suntem o ţară modernă, “europeană” (nu în sens strict geografic – facem parte din Europa de la facerea lumii – ci politco-economic). «Există intelectuali în România, există cultură, există valoare!» era o replică nelipsită din discursul meu de zi cu zi şi, probabil, va continua să îmi răsară pe buze şi în viitor (obiceiurile vechi sunt greu de lepădat), însă, mărturisesc, am pierdut convingerea din glas şi credinţa că ceea ce spun şi gândesc chiar este adevărat. În urma evenimentelor recente petrecute în Pădurea Letea (cea mai veche rezervaţie naturală din România, apropo), mi-e ruşine să spun că sunt româncă. Ceea ce n-aţi reuşit nici dumneavoastră, nici cei dinaintea dumneavoastră, şi vă garantez că n-o reuşeau nici cei ce vor veni după, au reuşit-o nişte patrupede. Barbarismul cazului cailor sălbatici din Pădurea Letea a fost bomboana de pe o tristă colivă a ignoranţei repetate a legislaţiei române faţă de nişte biete creaturi considerate inferioare. Iar despre aspectul pur uman al situaţiei deloc singulare (să ne amintim de masacrarea câinilor sau de numărul de animale de orice specie bătute şi schingiuite pe care le putem vedea peste tot prin patria-mumă), mi se pare stupefiant faptul că nu există nicio urmă de milă sau oricare altă emoţie pentru a putea împiedica astfel de cazuri. Ignoranţa repetată cu care este tratat regnul animal în România dezbracă de orice urmă de umanitate un popor încremenit parcă în comuna primitivă.

Vă rog, cu dezamăgire în suflet, dar şi cu drag pentru ţara pe care încerc cât mai bine să o reprezint în lume, împiedicaţi proliferarea acestor episoade, măcar prin forţa exemplului să luptaţi împotriva acestei lipse de respect faţă de orice şi oricine, cauza principală a apariţiei unor entităţi subumane, guvernate de mitocănie, egoism şi sadism şi capabile de exemple de cruzime precum cel din Pădurea Letea. Într-adevar, somnul raţiunii naşte monstri! Iar acei monstri vă privesc în ochi cu seninatate şi vă spun că, de fapt, e doar o distracţie a da foc unui pui de pisică de câteva săptămani. Sau că o urmă clară de bâtă pe spinarea unui cal mai costeliv ca un top-model anorexic este doar o “răfuială între dobitoace”. Nu vorbesc numai despre “protecţia animalelor” stricto sensu, ci despre un sistem de valori, un compas moral şi, de fond, uman; despre a propaga binele în detrimentul răului. Aveţi posibilitatea de a conta! Puteţi lupta împotriva stereotipurilor. Putem fi “the land of choice” nu doar în discursuri demagogice. Condamnaţi, vă rog, barbarismul, răutatea şi cruzimea şi învăţaţi din nou oamenii să se respecte. Fiţi alături de cei care se luptă pentru ceea ce cred. Sunt o specie rară şi merită a fi sprijiniţi! Îmi doresc să fiu din nou mândră că pe paşaport îmi scrie România. Îmi doresc să nu mai trebuiască să explic că “am auzit de tren” sau că avem legi şi nu am coborât din copac ieri. Martin Luther King spunea “I have a dream”, româneşte, cred că ar fi “am un dor”.

Vă mulţumesc şi vă doresc o zi bună,

Ilinca Neagu”

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

Comments are closed.

Scroll to top