Prin 1990, dacă mergeai la piaţă, pe stradă ori la vreo coadă de portocale venite drept ajutoare, dar vândute pe bani frumoşi de vreun patron descurcăreţ, şi aveai ideea să strigi: „Trăiască regele!”, riscai să iei o bătaie soră cu moartea. Pe atunci, monarhia era un coşmar cu regi hrăpăreţi care fugeau cu tablourile poporului în străinezia, luând carul lui Grigorescu, dar lăsând toţi boii în ţară. Pe atunci, electoratul lui Iliescu, Vadim şi Verdeţ era convins că, dacă Raţiu şi Câmpeanu îl vor aduce iarăşi pe Mihai pe tron, talpa ţării şi lumpenproletariatul se vor pricopsi cu nişte botniţe de toată frumuseţea, montate permanent, nu doar la cules de struguri. Pe atunci, trebuia să ai un curaj vecin cu inconştienţa să recunoşti că eşti monarhist. Astăzi, convingerile monarhiste au devenit un „must have” fără de care nu poţi să te lauzi că faci parte din rândul elitelor.
Căci, spre deosebire de acum două decenii, când aveau loc bătăi de monarhişti, soldate cu dinţi sparţi şi bărbi jumulite, în anul de graţie 2011 se petrec neverosimile bătăi pe monarhişti. În mod bizar, deşi suntem de mai bine de jumătate de secol republică, numărul celor care cochetează cu monarhia e tot mai mare. Politicienii români, care au compromis, în perioada asta, regimul republican, îşi dau seama că mai pot scoate nişte voturi dacă bat monedă pe regalitate. Beleaua e însă că, din cauza dudelor comise în ultimii ani, cu sau fără voia lui, de regele Mihai, şi cauza monarhistă s-a compromis al naibii de tare. Dar asta nu-i împiedică pe oamenii politici, care-şi dau seama că nu mai au nicio credibilitate, să joace cearşaful neîntinat al monarhiei, declarându-se impresionaţi până la lacrimi de discursul regelui, de demnitatea regală, de maiestuoasa spinare, dreaptă ca o lumânare, a monarhului nouăzecist.
Cinici, dar pragmatici, politicienii încearcă să atragă de partea lor electoratul dezamăgit, scoţând la înaintare figura, aparent neîntinată, a regelui. Fiecare încearcă să demonstreze că el e mai regalist decât adversarul. După ce i-am văzut pe Iliescu şi pe Năstase ridicându-l în slăvi pe cel pe care-l numeau cândva „fostul rege”, nu mică mi-a fost mirarea să constat că şi preşedintele Băsescu vorbeşte de absorbţia curentului monarhist, pe care el îl consideră ca fiind „destul de actual”. Şi, în vreme ce USL încearcă să-l fure pe rege prin intermediul fripturistului Duda, Băsescu vrea să şi-l adjudece prin intermediul PNŢCD, partidul de tradiţie al monarhiştilor români. Să-l văd pe avocăţelul Pavelescu, ăla de-l înjura mai antan pe „dictatorul de la Cotroceni”, ploconindu-se acum la poarta aceluiaşi Cotroceni, mă amuză teribil. Dar, dincolo de amuzament, rămâne nedumerirea: ce ar avea de câştigat mişcarea populară de dreapta, dorită de Băsescu, din asocierea cu un partid tradiţional de centru-stânga, cum a fost mereu PNŢCD? Un partid astăzi compromis, desuet, depăşit, transformat, dintr-o acvilă regală, într-un colibri pestriţ şi monstruos, cu multe aripi şi încă şi mai multe ciocuri?
Adunarea unor hoituri politice, gen Pavelescu şi Miluţ, sau a cadavrelor vii, precum partidele lui Becali şi Diaconescu, va aduce unei autentice mişcări de dreapta mai multă pagubă decât câştig. Un autentic om de dreapta nu va vota niciodată o alianţă între Monica Macovei şi Gigi Becali – asta presupunând, prin absurd, că Monica Macovei va accepta o asemenea alăturare. Tentativa de atragere a PNŢCD în proiectul Mişcării Populare, pe motiv că ţărăniştii le vor fura uslaşilor votanţii monarhişti de sub nas, mi se pare neproductivă. PNŢCD nu mai poate aduce azi mai mult de 3% din voturi, din simplul motiv că majoritatea electorilor săi tradiţionali sunt de mult răposaţi şi îngropaţi. Şi de aceea zic că, dacă totuşi acceptă la sânul ei PNŢCD, Mişcarea Populară nu va avea şanse să câştige alegerile de la anul decât dacă descoperă, prin cine ştie ce miracol electoral, soluţia de a-i face şi pe morţi să voteze.
Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:
TweetETICHETE:
NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.