Nu e de ajuns că avem fătuci în presă care fac de ruşine breasla de câte ori vor să se afirme. Trebuie să ne lovim de caprele astea behăitoare pe lângă subiect şi atunci când încercăm să le trezim pe fătucile de la PR să ne dea un răspuns. Cele mai multe sunt de o incompetenţă incredibilă. Da, e drept că multe provin de pe băncile facultăţii de jurnalism sau chiar din presă, unde au primit lecţii de la nişte rataţi sau neica nimeni, tot la modul general. Ştiţi cum se zice: dacă nu ştii să faci nimic, atunci te faci profesor (evident tot o generalizare). De vreo 18 ani mă tot lupt cu cuconetul ăsta caraghios, mai întâi de la insituţiile de stat, iar acum de la cel privat, dar până astăzi l-am criticat doar în particular. Mi-a ajuns însă să le spun că-s proaste în particular, evident într-un stil diplomat. Am să dau câteva exemple de neghiobie amuzantă atunci când priveşti retrospectiv, dar pe moment îţi vine să le dezmembrezi ca pe păpuşi şi să le arunci la tomberon.

N-am să vă plictisesc cu exemple de genul „nu ştiu”, lait motivul celor de la PR când au o problemă delicată de rezolvat. Ce înseamnă delicată? De exemplu, un X personaj este schimbat din funcţie sau un altul urmează să vină la un post, că nu le întreb dacă e adevărat că secretara directorului prestează şi noaptea în birou cu şefu’ sau Z angajată a fost promovată doar pentru că este ruda sau amanta nu-ştiu-cui.

Primul exemplu. De azi. Colega mea Bianca a sunat o tanti de la Prima să o întrebe de emisiunea lui Andrei Gheorghe. Ştiţi răspunsul? Magda Istrate, pe prenume şi nume, îi zice să citească amănunte pe blogul lui Obae. Pardon? Nu ştiam că individul lucrează şi acolo, chiar dacă ştiu de relaţiile sale limbiste cu Adevărul, Realitatea, România liberă etc. Bun. Mai mult, şefi din trusturile respective – da, ăia cărora le-o trag de ani de zile – discutau între ei despre un eveniment ce trebuia promovat, iar ei ziceau că e suficient ce a dat Obae. Atunci de ce naiba mai au angajaţi oameni la PR dacă totul e să fie făcut „pe surse” – adica transmiterea mesajului şefilor printr-un intermediar ce se dă independent de fursecurile de care nu poate comunica în timpul unui eveniment pentru că are gura plină? Magda nu este la prima abatere. Penultima a fost când am scris de emisiunea Incognito, ce urma să fie lansată la Prima TV. Fata asta pare de o prostie nemăsurabilă (a se traduce incompetenţă), iar colegele ei o urmează, că altfel n-ar putea fi pe plac şefei. Da, fătuca e şefă.

Al doilea exemplu. Aţi auzit de Florentina Ermurache, poreclită Puşa? Nu e nicio păpuşă, chiar dacă alintul rimează, ci PR manager B1 TV. N-am să o atac la fizic, ci la creier. Aici neuronii ei par stingheri. Supăraţi rău între ei, atât de supăraţi, că nu vor să comunice. Pe 13 septembrie, în exclusivitate, am scris despre semnarea contractului dintre Robert Turcescu şi B1 TV. Am sunat-o imediat după să o întreb diverse pe temă. Nu mi-a răspuns. După cinci minute am sunat-o iar. Avea telefonul închis. După două ore şi jumătate de la publicarea informaţiei, Puşa trimite comunicatul de confirmare a informaţiei. Îl dau şi eu la update cu tot cu numărul ei de mobil, dar cu precizarea să nu se încrânceneze nimeni dacă nu va răspunde. A doua zi primesc două mesaje: să scot numărul ei de telefon pentru că nu este pentru tot mapamondul şi că este dezamagită de mine: „În ciuda stilului tău cam agresiv şi uşor arogant, pentru mine erai o voce credibilă a presei„. Doar că acum i s-a părut aberant şi penibil să o trag de urechi că o doare-n cot de cei care o sună pe telefonul de serviciu. Să subliniez asta? Ei bine, îi răspund că de aia are acel mobil: să fie contactată şi să răspundă. Ce-mi spune fătuca? „Nu am să intru într-un război al mitocăniilor, cu tine şi nici nu vreau să primesc fluxul energiilor negative pe care le emani„. Normal că m-a apucat râsul. În faţa unei astfel de aberaţii n-ai ce face. Bine, poţi să-i sugerezi să-şi depună demisia.

Al treilea exemplu. De data asta n-am să dau nume încă, dar am să spun că face parte din trustul Realitatea-Caţavencu. Are loc un eveniment neobişnuit în trust, iar eu o sun. Evident după ce public informaţia în exclusivitate 🙂 . Nu răspunde. Mult mai târziu mă întreabă de ce am sunat-o. Îi spun că am nevoie de o poziţie oficială faţă de respectivul subiect. Se scuză că a uitat telefonul nu ştiu unde, dar că oricum nu era de serviciu şi că nu poate să-mi spună nimic pentru că nu vrea să devină sursa mea. Hahaha!  I-am explicat că nu vreau să fie sursa mea (acestea devin din proprie iniţiativă că nu sunt la Securitate să oblig pe cineva), ci doar să-mi dea o informaţie legată de eveniment. Oficial. N-a înţeles ideea şi nici că oricum aflu înaintea ei ce se întâmplă în curtea sa. După câteva zile, duduiţa mă abordează elegant pe e-mail şi-mi spune că are un comunicat şi pentru mine. Bineînţeles legat de altceva şi care suna mai mult promo. O întreb de ce m-ar interesa o informaţie publică de ieri, iar ea începe o discuţie de filosofie. După 20 de minute, mă uit totuşi în inbox. Nu primisem nimic de la ea. O rog politicos să-mi dea şi mie comunicatul. Îl primesc într-un final şi aflu că ştirea era alta: nu aia că ei camuflau un eşec, ci că a fost schimbată conducerea editorială, lucru care nu fusese publicat de nimeni. Am aflat asta după 30 de minute de vorbă inutilă, în care-mi explica aiurea că nu poate vorbi decât oficial cu mine şi deci nu va fi sursa mea, de parcă aş fi încercat să o recrutez cumva. Aşadar, fătuca a ratat să-mi dea ştirea, deci n-a ştiut să-şi promoveze firma, pentru că-n acel post aş fi scris ce idee aveau ei în cap. Şi evident că ştirea a apărut între timp pe site-urile/blogurilor celor care primiseră comunicatul.

Caz extrem. Un coleg din presă a fost sunat de o şefă de la PR, fatucă gen ţaţă, nervoasă pe un articol, care a consumat impulsul pentru a-i spune că este prost. Nu s-a terminat aşa. După cîteva ore, l-a sunat să-i spună că-l dă afară de la ziar. Culmea: chiar a încercat.

Precizări pentru cei din PR. Foarte importante. Doamnelor, domnilor şi fătucilor, voi aveţi un job, dar şi eu am unul. Eu trebuie să scriu despre lucruri urâte pe care voi încercaţi să le coafaţi pentru a da bine. Voi mai vreţi să promovez toate mişcările voastre dintre care unele chiar merită. Trebuie să ştiţi însă câteva lucruri pentru a avea succes în meseria voastră măcar în relaţia cu mine, cu toate că e general valabil ce vă spun acum. Vă dau eu un set de reguli care mă fac să-i apreciez pe oamenii de la PR.

• Răspundeţi la telefon, iar când nu puteţi pe loc daţi un sms şi reveniţi când vă eliberaţi dacă ştiţi numărul apelantului sau dacă omul vă trimite sms cu numele şi instituţia de presă/blogul pe care-l reprezintă.
• Nu vă certaţi cu ziariştii şi nici cu bloggerii. Au dreptul să întrebe, iar voi aveţi obligaţia să le răspundeţi la întrebări, iar când nu puteţi evitaţi elegant, nu cu jigniri.
• Nu aşteptaţi doar să primiţi sau să vi se facă servicii gratuite numai pentru că aveţi sanii mari sau zâmbiţi frumos. Există o lege a compensaţiei. Exemple absolut banale: te întreb despre reducerea salariilor. Nu poţi spune nimic oficial, dar poţi neoficial să zici da sau că ai auzit şi tu dar nu eşti sigur/ă. Al doilea exemplu. Solicitantul ştie că tu vrei să lansezi nu ştiu ce produs înainte ca informaţia să apară pe piaţă. Îi poţi da detalii. Te ajută astfel, chiar dacă tu vei putea transmite comunicatul abia a doua zi.
• Învăţaţi să-i agăţaţi pe jurnalişti şi bloggeri cu informaţia care-i interesează. Faceţi atractiv textul chiar dacă aveţi un şef idiot, iar când vorbiţi personal cu cei pe care doriţi să-i folosiţi nu bateţi câmpii cu lucruri fade. Aşadar, nu plictisiţi.
• Nu vă mai ascundeţi după „nu ştiu”, ci daţi măcar impresia că faceţi tot posibilul să aflaţi informaţia şi să o furnizaţi celui care a solicitat-o primul. Veţi avea în el un amic care vă poate întoarce serviciul.
• Nu trimiteţi mesaje seci de genul: noi facem asta şi atât de parcă ar interesa pe cineva să publice comunicate de presă gratuit, mai ales că sunt neinteresante. Şi nu uitaţi să puneţi un titlu atractiv. Vă dau un exemplu despre o doamnă de la PR care-mi trimite câteva mesaje pe săptămână din care am publicat doar unul. Chiar dacă nu o cunosc personal, le citesc însă pe toate pentru că mă agaţă din titlu. Ştiţi ce promovează ea? Daniela Popa de la Media Link Business promovează Târgul produselor tradiţionale. Nu sunt gurmand, dar îmi lasă gura apă când citesc comunicatele ei.
• Încercaţi să personalizaţi mesajele pentru cei mai importanţi (exemplu: una este să primesc un mesaj cu Dragă Tiberiu şi alta cu Stimate domn/doamnă) şi daţi dovadă de umor în mesajele voastre. Altfel spus: nu fiţi constipaţi pentru că nimeni nu e dator să vă asiste când naşteţi un banal comunicat de presă de parcă ar fi scris de un robot ce funcţioneată pe baza unui program mucegăit.
• În fine, nu uitaţi că nu sunteţi veşnici pe o funcţie, iar relaţiile nu se păstrează dacă vă comportaţi ca în exemplele de mai sus. Şi nu spuneţi retoric „şi ce dacă”, pentru că s-ar putea să aveţi nevoie de cei pe care-i flituiţi acum. Mi s-a întâmplat şi asta, doar că eu nu sunt omul care să ţină ranchiună şi le-am întins o mână de ajutor.

Notă finală: Trebuie să recunosc totuşi o îmbunătăţire a relaţiilor dintre cei de la PR şi bloggeri, care acum nu mai sunt priviţi ca nişte ciudaţi, ci sunt solicitaţi de firme din ce în ce mai importante pentru diverse evenimente şi publicitate. Din păcate, tot presa e cea vinovată că nu ştie să comunice. Cred că aici sunt cei mai slabi oameni din PR care tremură pentru coltucul de pâine, dar nici nu fac mare lucru pentru a le reuşi ceva.

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

ETICHETE:

fatuciPRpresaprostie

(Niciun vot deocamdată)

Încarc...

About the Author: Tiberiu Lovin

Jurnalist din 1992. Specializat în investigaţii, a lucrat pentru ziarele locale Deşteptarea, Ziua şi Monitorul de Bacău, România liberă (1995-2003 şi 2007-2009), Cotidianul şi Jurnalul naţional (2004-2005), Evenimentul zilei (2005-2007). În 2007 a fondat Reporter Virtual, iar din 2009 până în prezent ocupa funcţia de director pe online pentru Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind.

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.