» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

Membră a cabinetului de tehnocrați al lui Dacian Cioloș, doamna Raluca Prună nu a abandonat scena politică după alegerile din decembrie, ci s-a implicat în proiectul ”România 100”, tot sub conducerea fostului premier. Nu ați auzit prea multe lucruri despre acest proiect pentru că pe acolo deviza generală pare să fie ”noi muncim, noi vorbim”. Cum privește fostul ministru al Justiției actuala situație politică din România – care pare ghidată după o deviză taman pe dos – „noi vorbim, nu muncim” – și ce așteptări are de la viitor aflați în rândurile următoare.

 

Ați fost ministru al Justiției în guvernul Cioloș. Pe o scară de la 1 la 10, ce note le-ați da pentru prestație ”urmașilor”dvs, Florin Iordache și Tudorel Toader?

Florin Iordache se plasează în afara scării de la 1 la 10 – el este pur și simplu „de nenotat„. Pe profesorul Toader, tocmai pentru că este profesor, îmi este greu să îl notez. Mă limitez să spun că are uneori o aparentă rigoare doctrinară. Este numai o aparență, în fapt ne-a arătat este mult mai puțin riguros, este sub vremuri. De exemplu, faptul că a mers cu turma guvernamentală la retragerea unei demisii care devenise irevocabilă și apoi ne-a explicat, didactic, faptul că demisia a fost depusă pe 15 iunie și devine irevocabilă pe 30 iunie. A profitat de neatenția oamenilor, de buna lor credința și de încrederea pe care o au într-un profesor și un judecător al Curții Constituționale, justificând un gest penibil printr-un neadevăr evident, pe care orice student îl putea verifica: legea 90/2001 e clară, demisia devine irevocabilă la momentul înregistrării, dar nu mai târziu de 15 zile. Domnia sa a omis să vorbească public de înregistrarea demisiei și ne-a spus numai de termenul de 15 zile. Nu este o minciună albă și mie îmi arată o lipsă de rigoare, pe care o constat cu mare regret.

Ordonanța 13 a picat, acum corupții văd că merg pe varianta de avarie, pragul la abuzul în serviciu. Ca jurist, credeți că ar fi necesar un asemenea prag? De ce nu se bagă prag și la hoții de buzunare: dacă portofelul furat are sub o sută de lei, să-i lăsăm, domnule, în pace, ce-avem cu ei?

Din păcate, Curtea Constituțională a făcut un salt, fără plasă – sper că nu și mortal – către solicitarea acestui prag. Anul trecut, aceeași Curte spunea, prin Decizia 451/2016 cu privire la abuz, că nu e necesar pragul. E remarcabilă viteza cu care Curtea își schimbă jurisprudență, iar ca jurist pot numai să spun că nu avem de ales. Trebuie introdus un prag. Întrebarea este ce fel de prag, cât de mare. Nu sunt naivă și nu cred că pragul va fi modic. Într-o societate serioasă, legiuitorul ar pune prag 1 leu. Nu suntem acolo, așa că pragul va fi rezultatul unui compromis împins exact cât să scape cine trebuie să scape. Sigur că oricât de ridiculizat este abuzul în serviciu de actuala clasă politică și de Curtea sa Constituțională, un fapt este cert – că abuzul în serviciu reprezintă, prin numărul de persoane afectate, prin afectarea societății, în general, un pericol social mai mare decât furtul unui portofel. Din păcate noi avem un sistem de drept penal nemilos cu hoții de buzunare, în sens generic, și foarte îngăduitor cu gulerele albe, care, delicate fiind, primesc în general pedepse mici, fără caracter de descurajare, ci dimpotrivă.

Guvernul Mihai Tudose va fi, de fapt, un cabinet PSDragnea 2.0 sau pariați pe o altă formulă?

Avem un Guvern Dragnea 2.0 și eu zic că este bine că e așa. Nu am pariat niciodată pe altă formulă. Nici anticipate, nici altă majoritate. Anticipatele nu ar fi rezolvat acum nimic, cel mai probabil ar fi reconfirmat scorul PSD, iar o altă majoritate nu este aritmetic posibilă. PSD a câștigat alegerile acum șase luni și trebuie lăsat să guverneze. Eu sper că, în curând, toți cei orbiți de promisiunile nerealiste ale PSD să realizeze că programul acestui partid este un cântec de sirenă. Sună seducător (măriri de salarii, pensii, râuri de lapte și miere pentru toată lumea), dar ne atrage, ca țară, într-un loc periculos, Din păcate fără a trece prin acest catharsis, nu vom realiza că PSD a venit cu gogoși pe care tot noi le vom plăti, la preț de caviar, și ni le prezintă ca program de guvernare. Pariez că în curând, dacă nu avem vreo lebăda neagră, vom avea un guvern Dragnea 3.0, cu domnul Dragnea însuși la Victoria. Notă de plată o vom achita însă tot noi!

Știu că sunteți implicată, alături de alți membri ai cabinetului Cioloș, în crearea Platformei România 100. Nu o transformați odată în partid, că ne prind anticipatele tot cu PSD, PNL, USR…

Lucrurile durabile au nevoie de timp. Guvernul Cioloș nu a dezamăgit, nu o va face nici cu Platforma România 100. Am început să lucrăm, încă puțină răbdare…

În Franța, partidul En Marche a obținut majoritatea absolută în Parlament, venind cu o platformă anti-sistem. În condițiile în care la ultimele alegeri doar 39% dintre cetățeni s-au prezentat la urne, credeți că partidul România 100 ar putea fi un „En Marche de România”?

Cred că Plarfoma România 100, dacă lucrurile merg cum ne dorim, ar putea fi o alternativă în România, exact așa cum En Marche este deja una pentru Franța. Nu știu dacă Platforma România 100 e un ”En marche de Români„a sau dacă En Marche nu este cumva o ”Platformă de Franța„, una care s-a coagulat mai repede sub amenințarea Frontului Național și a agendei sale extremiste și anti-europene.

În caz de alegeri anticipate, sunteți de părere că românii ar veni în număr mai mare la vot sau ar merge tot pe principiul ”n-ai cu cine, bă, toți e la fel” și ne-am pomeni tot cu un PSD la 45%?

Dacă avem alegeri anticipate înainte să devină clar și pentru votanții disciplinați ai PSD că au fost mințiți, cred că PSD ia tot cam același procent. Nu cred că anticipatele sunt oportune acum, vor servi tot PSD. Sper însă că cei care nu au venit la vot, să nu mai repete aceeași greșeală și să aștepte o alternativă perfectă pentru a se purta că cetățeni. Fiecare vot contează.

Dacă președintele Iohannis ar propune un guvern de uniune națională, format din membri ai partidelor, dar și din tehnocrați, pe cine ați vedea la Justiție?

Sunt mai mulți decât credem cei care ar putea prelua portofoliul Justiției. Și orice alt portofoliu. Contează însă în ce guvern, căci a veni numai pentru a fi ministru cu numele nu este deloc atractiv pentru cei care au o carieră făcută cu efort mult, cinstit și profesionist. Este regratabil că acum trăim o vreme a medocrității absolute în guvernare, cu guvernanți care într-o lume normală nu ar câștiga din muncă cinstită nici cât să plătească o chirie într-un oraș mare.

De ani buni, avem același model: guvernele PSD măresc pensii, salarii, alocații, apoi vin guverne tehnocrate care încearcă să asupe gaura din buget, luând măsuri nepopulare. La final, românii aleg tot PSD, pentru că ”ăștia ne-a dat, tehnocrații ne-a luat”. Din această dilemă cum putem ieși?

Este o întrebare dificilă. În ultimii ani, am văzut că și guverne ”liberale”, de pildă guvernul Tăriceanu în 2007-2008, au jucat aceeași carte facilă și aproape mereu câștigatoare: măriri nesustenabile de salarii și pensii. Urmarea se cunoaște. Nu este ușor să explici celui în nevoie, care se bucură de 50 de lei în plus la pensie că, în realitate, cu o mână i se dă, cu două i se ia, Pentru că apare inflația, scade puterea de cumpărare și va face mai puțin cu cei 50 de lei în plus decât făcea fără ei înainte de mărire, inflație, criză. Aici intervine cheia responsabilității și prin asta se deosebesc cei care înțeleg să guverneze pentru binele comun de cei ce promit luna de pe cer ca să ajungă la guvernare pentru propriul interes.  Aici se separă apele între ”tehnocrați”, generic vorbind, și partide de tip PSD. Marile reforme nu sunt populiste și nici populare. Trebuie explicat oamenilor că, simplist vorbind, cu bugetul de stat este ca și cu bugetul de familie: dacă ne întindem mai mult decât ne ține plapuma și ne cumpărăm un Mercedes, deși nu avem decât bani de Dacia, trebuie să ne împrumutăm. Și că, dacă nu dăm banii înapoi la timp, rămânem până la urmă fără nicio mașină. Trebuie să le spunem oamenilor care sunt cumpătați, în general, că, așa cum ei nu vor să lase propriilor copii moștenire datoria pe Mercedes, tot așa și la nivelul bugetului țării ar fi de dorit să nu benchetuim acum cu salarii mărite în mod artificial, pentru ca apoi copiii noștri să plătească banchetul nostru pentru tot restul vieții lor. Putem ieși din această dilema explicând, dar asta nu se poate face peste noapte. Este adevărat că ne ajută și PSD, deoarece nivelul minciunii și al promisiunilor în această guvernare este atât de gogonat, încât nu poate decât să explodeze curând. Dar nota de plată e tot a noastră și dăm din banii aceia puțini de Dacia…

 

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (2 voturi, media: 5,00 din 5)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top