După ce l-au abandonat pe atotştiitorul Iohannis, pentru că de proiectul lor de salvare a României s-a ales praful, liderii Opoziţiei au căutat mereu un alt personaj charismatic de care să se agaţe. L-ar fi căutat ei în interiorul propriilor partide, dar acolo charisma se mărgineşte la hohotele de râs pe care le stârneşte Marean Vanghelie când conjugă verbe sau la comicul involuntar al lui Crin Antonescu când anunţă că va veghea neabătut să nu se instaureze, Doamne fereşte, vreo dictatură în România. Mai deunăzi, USL a crezut că a tras, în sfârşit, lozul câştigător, după ce preşedintele-ghicitor s-a apucat să rostească el cimilituri la televizor şi să-l întrebe pe Arafat cine crede că demisionează primul. Raed Arafat era exact ce le trebuia uslaşilor: străin, băiat de treabă, harnic, dedicat până la fanatism, ba pe deasupra şi salvator de vieţi. Şi imediat au tăbărât pe el, confiscându-l aşa cum l-a confiscat Iliescu pe Tőkés în decembrie 1989. Ce vreţi? Aşa-i neamul nostru: nu găseşti, oricât ai căuta, român mai bun ca neamţul, ungurul sau sirianul!

Zavera din stradă a fost stârnită de un sentiment firesc de frustrare, dar unda de şoc a fost amplificată artificial. Dacă i-ai fi întrebat, liderii USL ţi-ar fi spus că ei vor să scoată joi lumea la miting spre a protesta contra „alungării lui Arafat din sistemul medical”, chiar dacă vârful săgeţii liberale şi spinul trandafirului pesedist spre Băsescu ţintesc. Uite însă că, în vreme ce Crin punea la cale marea revoluţie a bunului-simţ, iar Ponta îi ţinea pumnii de prin străinătăţuri, a venit o mutare în plic care i-a lăsat pe amândoi fără obiectul muncii: anunţul că Arafat revine, pe aceeaşi funcţie, la Ministerul Sănătăţii şi va participa activ la elaborarea noii legi a sănătăţii. În termeni mai prozaici, că va continua să se înfrupte singur-singurel din bugetul de stat. Taberele au căzut la pace după ce şi unii, şi alţii au acceptat axioma că din cornul abundenţei bugetare nu e bine să sugă chiar prea mulţi oameni.

Prin această mutare, liderii USL sunt iarăşi lăsaţi cu chiloţii în vine. Practic, protestul lor nu mai are sens: de ce să mai iasă lumea în stradă să protesteze faţă de mazilirea lui Arafat, singurul om competent din sistem în opinia multora, când, uite, Arafat e la locul lui, bine mersi, şi abia aşteaptă să-i mai vărsaţi şi anul ăsta 2% la Fundaţie. Bomba cu ceas cu care Opoziţia ameninţa s-a fâsâit în patru zile. Opoziţiei i-a cam dezertat eroul şi nu m-ar mira ca moguliziunile să schimbe radical tonul în privinţa lui Arafat, care va deveni, într-o bună tradiţie felixiană (vezi Cristoiu, Adelin, Mândruţă şi toţi cei care au intrat în dizgraţia lui Felix), din mucenic martir – trădător laş şi vândut portocaliu. Patriotul Băsescu a scăpat ieftin de astă-dată. Şi a scăpat dintr-un motiv pe care mulţi poate nu şi l-ar fi putut nici măcar imagina vreodată: fanaticul sirian Arafat a devenit de ani buni un român în toată puterea cuvântului.

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

ETICHETE:

BasescuBocdemisieMinisterul SanatatiiRaed Arafatrevenire

(Niciun vot deocamdată)

Încarc...

About the Author: RV

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.