» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

UPDATE. Două vorbe despre cazul lui Cristi Citre, reporterul care a fost concediat de Digi 24 TV după ce a postat pe contul personal de Facebook un text anti-Ponta. 1 – Mesajul respectiv nu era pe o reţea a postului TV, ci în spaţiul privat personal al autorului; 2 – Textul este într-adevăr ceva mai dur decât peisajul limbajului colocvial-anost folosit de Digi 24 TV, deci din acest punct de vedere iese din tiparele companiei media. Cu toate acestea, felul în care s-a produs despărţirea arată că nu mesajul în sine era problema de fond; în fond şi la urma urmei, Cristi Citre merita eventual o muştruluială colegială, nicidecum să fie scuipat în stradă ca un molar puturos şi inutil. Cosmin Prelipceanu, redactor-şef la Digi, a explicat că poziţia publică a fostului său coleg nu cadrează cu „echilibrul” postului TV. Atunci, ce echilibru e să-ţi arunci un coleg în stradă pentru cer mult o imprudenţă verbală? Chiar nu merita o a doua şansă? Nu cumva e mai mult decât atât? Citiţi titlul de pe Reporter Virtual cu ştirea concedierii lui Citre, dar şi câteva dintre ideile din comentariul de mai jos. S-ar putea să existe şi Victor Ponta în soarta unui simplu jurnalist român colţos. Oare cum e să fii părtaş la aşa ceva?

Oamenii simpli nu sunt tentaţi să-i creadă pe politicieni, în ciuda faptului că îi votează la fiecare patru ani. Felul în care mentalul colectiv funcţionează este influenţat în mare măsură de jurnalism, nu de clasa politică. De felul în care presa redă faptele, gestionează conflictele, plasează dezvăluirile sau serveşte dozele de tabloid derizoriu.

Poate vă sună preţios, dar o ţară trăieşte aşa cum o învaţă ziaristul. Bună parte din drama României actuale e dată de felul în care jurnaliştii, sau cei care le plătesc lefurile, înţeleg să utilizeze acest instrument de maximă responsabilitate publică. Din păcate, pe măsură ce s-au scurs anii de la Revoluţie, fibra sănătoasă şi curată a presei s-a tot subţiat. I-a luat locul jurnalismul gălăgios, infantil, subjugat politic, de şantaj sau de distrugere publică.

Marile reţele politico-securisto-mafiote, repuse pe picioare după deruta postrevoluţionară, s-au înzdrăvenit treptat după ce au înţeles că reţeta puterii şi a posedării banului public are succes dacă conţine un ingredient fundamental: presa ca slugă. La început au fost ziarele. Moguli precum Vântu („Curentul”) sau Dan Voiculescu („Jurnalul Naţional”) au investit în propriile ziare şi tipărituri sume imense, parte de provenienţă ocultă (FNI-Vântu, Crescent&Securitate&Ceauşescu-Voiculescu); astfel au deprins tehnica forţei mediatice, a controlului asupra „omului politic” şi implicit a accesului la resursele publice. Iar cercul s-a tot învârtit câtă vreme printul a dat roade.

Pe măsură ce ziarele şi-au pierdut influenţa, urmare a crizei presei scrise provocate de ascensiunea tehnologiei şi de prostul management, mogulii au descoperit noua jucărie mediatică: televiziunea. Iar Vântu, Voiculescu sau, mai nou, Ghiţă au redirecţionat fluxurile financiare către aceste noi instrumente. Unele dintre ele, vezi Realitatea TV, au demarat frumos încercând să imite CNN sau BBC, dar nu puteau sfârşi la fel câtă vreme aveau deasupra personaje de tip Sorin Ovidiu Vântu, din cu totul altă lume decât alte Ted Turner. Aşa se face că, în timp, televiziunea de ştiri a lui Vântu a sfârşit prin  a deveni un  instrument politic urât mirositor, abuzat din toate părţile, inclusiv dinspre cel ce avea să devină noua speranţă moguliană – Sebastian Ghiţă. Între timp, s-a salvat rezonabil, dar cu mari suferinţe financiare. Acum însă, rezistă frumos. De cealaltă parte, Voiculescu a amuşinat şi el puterea modelului Realitatea TV şi a născut Antena 3, care a luat-o rău de tot pe arătură, pe măsură ce s-au complicat afacerile penale ale patronului său.

Treptat, Antena 3 a devenit „reperul” de forţă în raport cu politicianul de partid. Voiculescu a folosit forţa mediatică nou creată pentru a-şi supune liderii politici (Năstase, Geoană, Ponta), în ciuda faptului că aceştia stăteau cocoţaţi peste adevăraţi coloşi politici în raport cu liliputanul Partid Conservator al mogulului Antenelor. Liderii PSD, în special, dar şi ai PNL (Tăriceanu, Crin Antonescu) sau chiar ai PDL (Vasile Blaga), au preferat să-şi depună partidele la picioarele lui Dan Voiculescu, de teama unor represalii mediatice sau pur şi simplu dintr-un interes comun aşa-zis „pragmatic,” al cărui scop să fie la final controlul puterii&banului public.

Din această complicitate, cultivată iresponsabil de liderii politici, a pierdut jurnalismul. Credibilitatea sa a ajuns la cote deplorabile, dar asta nu-l afectează pe jurnalistul oligarhului, ci pe cel care trăieşte pentru puritatea acestei meserii. Imaginea ziaristului onest a fost pervertită din cea a slujitorului interesului public în a slugii stăpânului politic. A pierdut, în cele din urmă, întreaga societate, căci hărmălaia isterică provocată de linşajele mediatice produse în general în studiourile voiculesciene a buimăcit telespectatorul de rând. L-a  transformat într-o brută cu telecomandă, într-un cetăţean înveninat învăţat să urască, nu să judece echilibrat, fie şi partizan.

Aşa s-a născut termenul de „băsist”, o creaţie tipic fascistă, folosită nu doar de către un Dan Voiculescu exasperat că justiţia nu-i face sluj, ci şi de către oameni care, prin funcţiile de mare demnitate publică deţinute, ar fi trebuit să nu încurajeze escaladarea conflictului politic. Dar prim-ministrul, preşedintele Senatului, miniştri, parlamentari cu poziţii importante au preferat să intre în această iresponsabilă „horă anti-băsistă”, dirijată abil de maşinăria lui Dan Voiculescu. Criza de proporţii era inevitabilă. Atacul la statul de drept din 2012 ne-a transformat din nou în ciuma Europei şi a lumii civilizate, după ce mineriadele anilor ’90 ne aruncaseră înapoi în timpuri urâte, în negura istoriei întreţinute de crima politică, de abuzul de putere, de manipularea socială.

Lovitura de stat din 2012, căci a fost un atac frontal la adresa statului de drept, a omorât şi mai mult esenţa sănătoasă a jurnalismului. N-au pierdut nici atunci reţelele politico-mafioto-securistice, nici liderii politici, nici Dan Voiculescu, nici cei mai fideli executanţi ai săi din trustul media, nici Victor Ponta, nici Crin Antonescu, nici Sebastian Ghiţă (cel pasionat să-i ia locul lui Vântu prin invenţia numită RTV). Nu, ei toţi au câştigat. Dar România a pierdut enorm. A ajuns o ţară sfâşiată, fără direcţie, fără valori, aproape fără presă liberă. Dacă de la Dan Voiculescu sau Sebi Ghiţă nu puteai aştepta altceva, de la Victor Ponta, Crin Antonescu şi de la ceilalţi actori politici de prim rang era obligatoriu să avem pretenţii. Dacă şi-ar fi luat misiunea publică în serios…

Din păcate, ei au devenit simple instrumente în mâinile mogulilor, iar astăzi continuă să alimenteze această reţetă districtivă pentru spiritul democratic, pentru sănătatea socială. Victor Ponta, de exemplu (Antonescu a făcut un pas înapoi), se comportă în continuare ca parneterul acestui tip de presă care amestecă nuanţele într-un asemenea hal încât publicul să fie menţinut captiv într-o abureală perversă, cu un singur scop: cum să-mi îngrop adversarul politic, să controlez justiţia, să-mi subjug funcţionarul de stat care ţine în mână pixul licitaţiilor sau al conturilor publice. Dacă Voiculescu rămâne pe linia sa antibăsistă sadea, Ghiţă, omul cu aspiraţii de a deveni primul mogul al ţării, a inventat o ciorbă editorială greu de imitat în lumea liberă. Ultimul exemplu este aducerea în curtea RTV a lui Dan Diaconescu, părintele antijurnalismului de tip otevist, mişcare menită să adauge un plus de buimăceală la oferta şi-aşa profund tabloidă a televiziunii celui mai tânăr mogul media.

Antena 3 şi Romania Tv sunt acum vârfurile de lance ale unui tip de jurnalism care nu poate fi regăsit nicăieri în lumea civilizată. Prima are un concept pe care nu-l veţi întâlni pe undeva prin Europa, SUA , Canada, Autralia, Japonia sau noua Zeelandă: „Hai să mai dăm ceva împotriva lui Băsescu!” Ideea nu e de a propune dezbaterii publice dezvăluiri valide pentru toată presa (cum a fost, de pildă, cazul Mircea Băsescu), ci de a inventa orice subiect care poate fi folosit împotriva lui Traian Băsescu. Acesta este şi motivul pentru care, chiar şi o anchetă serioasă, făcută profesionist, corect, nu mai este luată în serios de restul presei – ea devine din start suspectă de manipulare. De cealaltă parte, Romania TV, în încercarea de a-şi găşi un drum aparte pe culoarul îngust al spaţiului TV, pompează la greu format tabloid, numai bun de smintit naţia. Cu DD, cu Vadim, cu Gigi Becali, Elodia sau Cioacă. În tot acest ghiveci aparent spectaculos, minţile cenuşii conectate la neuronii şi la banii lui Ghiţă strecoară perdid doze inteligent calculate de acelaşi anti-băsism inventat de rivala/surata Antena 3.

Combinaţia Presă Oligarhă-Politică Slugă sufocă astăzi România. O distruge treptat, îi omoară spiritul, îi îngroapă viitorul. Există încă insule de jurnalism onest, pro sau anti-băsism, pro sau anti-voiculism, dar ele nu contează în aceaşi măsură la nivel de mase. Primii dau tonul şi trebuie s-o recunoaştem, chiar dacă nu ne place. Visez la ziua în care Antena 3 să preia o dezvăluire făcută de Robert Turcescu doar pentru simplu motiv că e una corectă jurnalistic. Sau când Mircea Badea se va opri să-şi mai înjure semenii doar pentru că s-au născut într-un fel sau gândesc în alt fel. Ori, când Mihai Gâdea îşi va face emisiunile fără să se simtă dator lui Dan Voiculescu. Sau când Ghiţă îşi va folosi banii pentru a curăţa minţile prostimii, nu pentru a le tulbura şi mai mult cu damblageală otevistă. Dar tare mi-e teamă că ea nu va sosi niciodată. Iar vina le aparţine celor care hrănesc acest instrument ucişaş pentru sănătatea democraţiei româneşti: jurnaliştilor care acceptă, din orice motiv, să servească măciuci media mogulizate şi politicienilor care întreţin complice, cu prezenţa lor, cu trufie, cu teamă, cu bani sau cu contracte publice aceste mecanisme de presă bolnavă.

Sigur că ruperea de influenţa malefică a oligarhului presupune costuri imense. N-au înţeles Ion Iliescu, Emil Constantinescu sau Adrian Năstase. Crin Antonescu începe să înţeleagă această suferinţă. O ştie bine Traian Băsescu, rezistă încă, dar gâfâie din greu şi suferă enorm. Pentru jurnalişti, la fel de dur. Ruperea de job ustură la leafă, la rată, la destin profesional. Te poţi refugia în online, dar nu ştii dacă îţi poţi plăti facturile. Ai varianta să-ţi schimbi meseria, dar cum să te adaptezi? Însă altă cale nu există, dacă vrei să lucrezi pentru o societate zdravănă, în care lumea să gândească limpede şi simplu, nu în ceaţă şi ultracomplicat. Cu cât mai repede jurnaliştii şi liderii politici vor avea puterea să se rupă efectiv de sursele răului mediatic, cu atât mai multe şanse pentru salvarea de ţară. Dacă nu se va întâmpla aşa ceva, salvarea nu va exista. Într-o ţară smintită mediatic, nu poate fi viaţă democratică normală. Nici lege, nici prosperitate. Vor rămâne doar cei care se „adaptează”, care pot trăi din ce în ce mai aplecaţi de spate, mai săraci, mai bolnavi, mai furaţi, mai minţinţi, mai batjocoriţi. Cine nu suportă acest destin, are două opţiuni: fie se refugiază printre eco-anarhiştii lui „Mă piş pe el de vot”, fie iau calea Vestului. Din fericire, încă se mai poate fugi…

Laurenţiu Ciocăzanu

CITEŞTE ŞI:

Scandalul RTV – OTV – Dan Diaconescu, primele reacții

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

ETICHETE:

Antena 3jurnalism onestmoguli de presapresa curatăpresa oligarhilorRTV

Votează: (14 voturi, media: 4,79 din 5)

Încarc...

About the Author: Laurenţiu Ciocăzanu

Jurnalist din 1992. Corespondent pentru "România liberă", "Ziua", "Antena 1", BBC (1992-1997). Redactor la biroul din Bucureşti al BBC World Service, secţia în limba română (1997-2000). Redactor-şef adjunct si editorialist la "Evenimentul zilei" (2000-2006). Redactor-sef "Compact", Ringier România (2006). Redactor-şef "Adevărul" (2006-2008). Director editorial "Adevărul" şi "Adevărul de seară" (2008-2010).

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.