Mai tineti minte ce frumos suna expresia „presa este cainele de paza al democratiei?” Cat de mandri au fost jurnalistii dupa ’90 cand s-au trezit gardienii unei societati in care poporul isi exercita puterea direct sau indirect! Pentru ca asta e definitia democratiei. Inrolati cu pixuri, masini de scris si entuziasm la tona, ziaristii au hacuit haotic ce au prins la inghesuiala: comunisti, securisti, panglicari etc. Au facut un masacru, iar ziarele nu mai aveau cerneala, ci erau tiparite cu sange. Pana a intervenit foamea. Foamea adevarata in care stomacul pare o flasneta defecta, cea de mai multi bani si cea de putere. Pe rand, faimosi sau nu, soldatii care au format armata jurnalistilor au devenit catelusi dresati in menajeriile mogulilor.

De la cainele de paza al democratiei, presa a ajuns pechinezul de paza al mogulilor. O animaluta ciudata care latra ascutit cam ca Valentin Stan cand se enerva. O „fiara” care a involuat, iar vocea matura a devenit ca a unui adolescent ce se straduieste sa para barbat, dar pitigaiala il da de gol ca-i doar un pusti. Meseria n-a fost stricata nicicand de moguli, ci chiar de jurnalisti. Pentru ca ei au vrut sa-si vanda ziarele care mergeau bine, ei s-au lacomit la bani, pentru functii si diverse interese. Ei au cedat primii. Va pot da exemple nenumarate, dar puteti sa priviti lejer spre ce a fost candva elita gazetariei noastre. Unii au cumparat prin smecherie ziare si-au devenit actionari, altii au vandut. Cei mici au tropait in haita dupa mirosul banilor sau pur si simplu n-au avut alta solutie pentru a scapa. Si toti au ajuns intr-o cusca din care pot spune ca sunt liberi doar daca evadeaza cu privirea dincolo de gratii.

Mogulii nu sunt decat un melanj de fosti securisti, ofiteri DIE, comunisti, tradatori, puscariasi, parventi si lichele. Adica fix aia pe care ziaristii de la inceputul anilor ’90 ii puneau la zid si ii impuscau fara somatie. Putem sa-i injuram de la prima ora si pana seara pe moguli, dar nu e vina lor ca au plimbat cascavalul prin fata soriceilor lacomi care si-au prins labutele in capcana. Patronii de presa au facut afaceri: au cumparat constiinte, le-au ambalat si le-au livrat publicului. Si o fac in continuare. Pe criza, norocul i-a lovit tot pe moguli, pentru ca acum cumpara mai ieftin. Tot constiinte. Doar ca nu mai vaneaza nu stiu ce nume greu de ziarist cu epoleti si plin de decoratii, ci incarca rapid camionul cam cum sunt urcati muncitorii cu ziua pe platforme in Mexic. Asta au facut toti, asta face si Bobby Paunescu acum, care a preluat de la Michael Ringier o parte din gasca de la Evz si Capital. Poate le-a facut un bine, pentru ca trustul elvetian e intr-o gaura mare de anul trecut, iar stirile mele despre momentele grele prin care trece erau privite superior. Acum s-a terminat, iar in curand veti vedea ca Ringier va inchide tot ce are sau va vinde. De ieri, Corneteanu negociaza pentru Patriciu cumpararea tabloidului Libertatea, asa cum anuntam de anul trecut. O va cumpara probabil, cu toate ca nu vad rostul.

Revenind la marea framantarea a comentatorilor privind pierderea independentei Evz, trebuie sa marturisesc ca este o naivitate sa crezi ca presa a fost vreodata libera. Momente de nebunie a avut, curaj cat cuprinde, dar pana la un punct. Mai exact pana cand patronul a spus stop . Va reamintesc doar interzicerea serialului de investigatii Cupola. Si nu o face neaparat ca un x ziarist s-a apucat sa faca anchete devastatoare, iar el este macinat de invidie profesionala, ci pentru ca un articol ii poate darama o relatie financiara sau un parteneriat de care bietul gazetar n-avea de unde sa stie. Totul pana la bani. Au trecut vremurile cand ziarele se vindeau in prostie, iar remorci de bani intrau uneori ilegal in buzunarele patronilor care-si plateau salariatii pe conventii civile sau la negru. Taxele tot mai dure au dus la inrairea mogulilor, mai mici sau mai mari. Disperati, ei au cautat portite de scapare pana li s-a blocat rotativa care tipareste bani, hartii care veneau din publicitatea de la stat, de la diverse aranjamente sau din santaj. Si-au inceput sa scape de balast, adica fix la pechinezii democratiei.

Aruncati din menajeria in care s-au obisnuit doua decenii sa latre la comanda sau in tonul potrivit cu publicatia la care prestau, ziaristii au ocazia acum sa respire parfumul libertatii. O libertate care miroase a foame, a panica si a teama. De la trecutul din cusca la prezentul din afara gratiilor e o mare distanta, iar ea se masoara in cascaval. Cei ramasi vor continua sa fie cainii de paza ai mogulilor, cei mai multi in vizorul justitiei, care pastreaza a patra putere in stat ca arma in razboaie politice, economice si juridice. Si ma repet: nu mogulii au distrus ideea de presa, ci ziaristii lacomi si incompetentii ajunsi in pozitii de varf prin tehnici cunoscute: servilism deosebit in slujba sefului.

In aceasta poveste dramatica sunt implicati atat mogulii cat si jurnalistii. De moguli nu-mi va fi niciodata mila si nici de sefii incompetenti care vor cadea mereu in picioare, pentru ca nici pechinezi nu sunt, ci niste mâţe cu sapte vieti. Imi va fi mila de ziaristii care au vrut sa-si faca meseria strecurandu-se printre interesele patronilor si evitand aroganta geniala a sefilor. Si-mi mai pare rau de cainii de altadata, care pareau lupi scapati in stana, iar acum fac sluj si latra la comanda. Pitigaiat, caraghios, umilitor, dar latra.

In concluzie: a cumpara o armata de pechinezi nu e mare branza. Pana la urma, zgomotul facut de micuti va fi ignorat, asa cum au inceput sa o faca de ceva vreme cititorul si telespectatorul. Intoarcerea spre meserie va fi aproape imposibil de realizat sub biciul unui mogul. Nu spun imposibil pentru ca scapari vor fi intotdeauna si poate se vor trezi mogulasii care n-are valoare investitia daca o tine in lesa. Dar repet ce spun de mult:  adevarata presa se va face in curand doar pe internet. Si parca suna mai frumos sa mori ca un lup urland si muscand decat ca un pechinez calcat din greseala pe cap de stapan.

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

ETICHETE:

justitiemogulipresa

(Niciun vot deocamdată)

Încarc...

About the Author: Tiberiu Lovin

Jurnalist din 1992. Specializat în investigaţii, a lucrat pentru ziarele locale Deşteptarea, Ziua şi Monitorul de Bacău, România liberă (1995-2003 şi 2007-2009), Cotidianul şi Jurnalul naţional (2004-2005), Evenimentul zilei (2005-2007). În 2007 a fondat Reporter Virtual, iar din 2009 până în prezent ocupa funcţia de director pe online pentru Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind.

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.