» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

S-a dus si ziua Apocalipsei. O planeta intreaga a tremurat si a asteptat sfarsitul lumii, zice Antena 1. N-am sesizat pe nicaieri vreun freamat sumbru. Eventual, doar frigul sa mai fi imprastiat ceva tremurici peste o lume invaluita in aura sfarsitului de an. Mayasilor nu le-a iesit ghicitoarea. Sa vina noua profetie!

TVR 2 explica Apocalipsa dintr-o pespectiva spirituala. Un invitat in studioul „Orei de stiri” spunea ca, ieri, nu trebuia sa explodeze nimic in afara constiintei. Ar fi momentul unei transformari globale care va conduce la …aparitia omului nou. Schimbare dupa o noua lege care va imbina religia si stiinta. O noua mentalitate in care se va balaci lumea dupa 21.12.2012. Suna de parca Dumnezeu ar fi pocnit din degete ca intr-o scamatorie cu final previzibil. Prea frumos sa fie atat de simplu…

Imi aduc aminte de vremurile in care si Ceausescu ne tot zapacea de cap cu omul nou de tip comunist al Epocii de Aur. Pana la urma, „conducatorul iubit” n-a reusit sa inventeze decat o specie de hominid hranit cu „tacamuri”  in Epoca Foamei si a Frigului. In cele din urma, foamea a invins, Ceausescu a fost trimis in fata plutonului de executie, iar noi ne-am intors sa orbecaim pe drumul libertatii.

La 23 de ani de la Revolutia Omului Nou, am uns ieri oficial un nou Guvern al Romaniei post-Ceausescu. Victor Ponta este al 11-lea prim-ministru postrevolutionar dupa Petre Roman, Theodor Stolojan, Nicolae Vacaroiu, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Mugur Isarescu, Adrian Nastase, Calin Popescu Tariceanu, Emil Boc si Mihai Razvan Ungureanu (sper sa nu fi uitat pe cineva). Toti au condus guverne nascute din ura fata de dusmanul politic. Guvernul Ponta este si el zamislit din ura. Ura fata de Traian Basescu.

Victor Ponta a promis ieri ca Romania intra intr-o noua etapa in care pacea va inlocui conflictul intern. Promisiunile au sunat intotdeauna frumos, dar s-au pierdut de fiecare data pe drumul luptelor pentru putere. O sa vedem ce se va alege si de vorbele noului premier care, oricat de sincer ar parea in intentiile sale pacifiste, va sta la aceeasi masa cu Dan Voiculescu si Crin Antonescu – cei care conduc din umbra noul FSN aflat astazi la putere. Intre pacea promisa de Ponta si razboiul din ADN-ul lui Voiculescu si Antonescu, oare ce va decide destinul nostru in urmatorii ani?

Justitia va fi cheia echilibristicii lui Victor Ponta intre razboi si pace. Daca va fi lasata sa-si continue curatenia inceputa din 2004 incoace, Ponta va fi obligat sa plateasca la final oalele sparte in interiorul coalitiei de la putere. Pe masura ce Anticoruptia va fi lasata sa secere liber de la stanga la dreapta, Antonescu si Voiculescu il vor asmuti pe Viorel impotriva lui Traian Basescu. Abia atunci vom vedea ce se va alege de pacea promisa de noul premier…

Pana una-alta, Mona Pivniceru, ministrul Justitiei, nu da semne ca vrea sa renunte la numirea celor doi procurori-caricatura la sefia Parchetelor. Pana si Ponta i-a cerut sa uite de baiatul cu fata de sprit, Ion Irimie, propus la sefia DNA. Mona nu se lasa si explica de ce: „Ministrul Justitiei nu se afla intr-un spatiu vid”!! Doamne-fereste de vidul din capul doamnei Pivniceru!

Ion Stan, parlamentar USL de Dambovita acuzat de coruptie dar votat pe rupte de alegatorii din judet, si-a dat demisia din PSD, nu si din Parlament. Procurorii nu-l pot aresta daca Parlamentul nu va vota pentru ridicarea imunitatii sale. Sa-i multumim lui Ion Stan. El ne va ajuta sa ne lamurim repede cum va ajuta noul legislativ lupta impotriva coruptiei.

Pana sa ne lamurim cu ce va umple ministrul Justitiei vidul din lumea sa, Guvernul Ponta 2 incepe parsiv. In noul program de guvernare, ninge cu promisiuni de reduceri de taxe si impozite, bine camuflate insa sub formulari de tipul „daca bugetul ne va permite”. Iar cum bugetul stim bine ca „nu va permite”, e clar ca baietii ne-au luat la colindat cu minciuni seducatoare.

In rest, certitudinile isi vad de treaba lor. Curentul si gazele se vor scumpi cat ai zice „iarna” acoperind ca un strat gros de zapada momelile din programul de guvernare despre relaxarea fiscala.

Mario Monti, premierul care a salvat pe bune Italia dupa dezastrul Berlusconi, a demisionat. Omul care a stat pe coperta revistei Time pentru felul in care a gestionat criza din „Cizma” n-a mai rezistat presiunilor din partea politicienilor de tip Don Silvio. Nu-i mai putin adevarat ca si italienii de rand s-au saturat sa munceasca mai mult pentru bani mai putini. Dar cine sa plateasca factura risipei facute pe vremea cand Il Cavaliere guverna in pauza dintre doua partide de sex?

Europa are de ce sa-si faca griji. Plecarea lui Monti va pune din nou presiune asupra monedei unice, si asa mult-incercata si prea obosita de cand este lovita din toate colturile Europei aflate in criza. Germania a inceput pana si ea sa gafaie, de cand tot imprastie cu euro in tarile aflate pe buza prapastiei. Iata de ce 2013 va fi un an sub semnul Apocalipsei financiare. Plecarea lui Monti spune multe.

De moment, hai sa uitam de vestile triste. Vom avea parte de ele multa vreme de-aici incolo. Se apropie Craciunul, Romania a intrat in vacanta, porcii s-au sacrificat sa stea in caltabosi, iar tihna sarbatorilor noastre este cu adevarat o mare valoare nationala. Maine o sa povestim mai mult despre lumea care nu moare niciodata in plina iarna.

S-aveti zi buna! Si-o cafea pe cinste

Laurentiu Ciocazanu

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

4 comentarii

  1. @Laurentiu Ciocazanu: multumesc pentru aprecieri. Evident, Monti a fost dorit si sustinut puternic de catre Merkel (care are o antipatie profunda si personala fata de Berlusconi – sentiment reciproc, dar secundar fata de interesul de tara). Insa cred ca ar trebui sa luam in considerare si trecutul lui Monti, care indica inspre o sustinere mult deasupra cancelarului german. As indrazni sa speculez: daca americanii nu l-ar fi vrut, Merkel nu ar fi avut nicio putere (lucru evident, de altfel, si din modul in care au decurs lucrurile cu demisia).
    In opinia mea Monti nu a cedat, nici nervos, nici institutional. Pur si simplu timpul lui s-a incheiat. Mai nou promoveaza solutii in timp ce afirma ca nu va candida politic. Italia nu e chiar atat de jos, economic vorbind, incat sa nu se mai poata salva nimic. Liderul regional al unuia dintre marile sindicate spunea, prin februarie 2012, ca din noiembrie 2012 va reincepe cresterea macro-economica. Declaratia nu fost promovata in mass-media dar omul ori era vizionar, ori stia mai multe decat noi, muritorii de rand. In plus, demisia lui Monti a fost prezentata populatiei cu manusile cele mai fine si mai moi posibile. Presa, care in Italia este polarizata puternic astfel incat e imposibil sa fii pe placul tuturor, a fost o pisicuta blanda, la nivel national.
    Doua aspecte suna a apocalipsa si ar trebui sa ingrijoreze mai mult decat demisia lui Monti: criza politica seriosa, cu ascensiunea unor lideri ciudati (Grillo, de exemplu) si prostul obicei al clasei politice italiene, care in situatii de criza apeleaza la supape sociale prin crearea unor tensiuni, tot sociale, periculoase pentru categorii intregi de locuitori (cazul imigrantilor vinovati de toate relele, cazul redesteptarii orgoliului Nordic si tensiunile cu partea Meridionala, perdelele de fum ridicate cu procese celebre si scandaluri sexuale). Imho, criza europeana cea mare a trecut, urmeaza undele de soc secundare, la nivel de tara.

    • @ rica nu stia sa zica – De acord cu argumentele prezentate in analiza ta pertinenta. O singura observatie: Monti a amenintat de mai multe ori cu demisia, o data foarte dur, daca nu ma insel, iar in unele interviuri din presa internationala s-a plans despre rezistenta la schimbare din partea unor paturi sociale importante. Eu l-am perceput obosit…

  2. as indrazni sa contrazic opinia despre „apocalipsa dupa Monti”. motivez:
    1. Monti a fost extrem de util pentru ca a luat decizii necesare fara ca populatia sa se razbune pe partide
    2. italienii s-or fi saturat sa munceasca mai mult, pe bani putini, dar asta era in 1800. In prezent niciun italian nu munceste mai mult decat ii spun sindicatele iar firma care face greseala sa il forteze la ore suplimentare neplatite, il imbogateste pe „bietul exploatat” si pe generatiile care vin dupa el. Asta e si unul dintre motivele pentru care nicio firma nu mai angajeaza cu un contract pe termen nelimitat.
    3. In Italia criza se simte foarte tare in taxele catre stat si abia apoi in nivelul de trai. Doua colaterale: A. primele masuri pe care le va lua partidul care va castiga in februarie 2013 (inca nu e clara pozitia tuturor jucatorilor, pentru a face pronosticuri) vor fi de reducere a impozitelor si deblocare a fondurilor catre firmele mici si mijlocii (Italia nu are mare industrie semnificativa). B. Lumea incepe sa inteleaga, paradoxal cumva, si normalitatea crizei economice. In sensul: au fost risipiti o gramada de bani pentru a mentine un nivel de trai nejustificat; acum e vremea sa coboram cu picioarele pe pamant, sa platim taxe, sa muncim serios etc. O fi constiinta civica, cine stie…
    Ar fi multe de comentat, atat despre „anul Monti” cat si despre situatia italiana. Cu atat mai mult cu cat cei 1,3 milioane de romani din Peniunsula reprezinta o masa critica interesanta.

    • @ rica nu stia sa zica – Apreciez analiza ta, si chiar sunt de acord cu unele observatii. Totusi, sa nu uitam ca Monti a fost un „pompier” impus de Germania intr-un moment in care Uniunea Europeana risca sa intre intr-o criza insurmontabila din cauza cazului „Italia”. Prima de risc in vremea lui Berlusconi ajunsese la niste cote alarmante, iar prabusirea \italiei insemna disparitia UE. Merkel l-a fortat pe Berlusconi sa plece si l-a impus pe Monti nu pentru 13 luni, ci pentru o tranzitie mai lunga catre o zona de risc minim. Iata insa ca dupa un an Monti a cedat. Personal, cred ca a obosit sa mai lupte cu rezistenta din societatea italiana, sindicatele, asa cum spuneai si tu, fiind varful d elance. Dincolo de observatiile tehnice pe care le-ai facut, cred ca revenirea partidelor la guvernare dupa scurtul sejur tehnocrat, nu va aduce nici pe departe avantajele de care vorbeai pentru firmele mici, scaderea fiscalitatii, etc. Sa nu uitam, partidele, inclusiv in SUA, sunt cele care au provocat criza de azi prin metode populiste de guvernare, care au lovit in timp ca un bumerang. In plus, Monti simte, si aici imi permit sa te contrazic, ca societatea italiana nu mai accepta austeritatea (in sensul asta vorbeam de a munci mai mult pentru bani mai putini). Cu alte cuvinte, nu poate salva ce nu e de salvat. Daca exista cineva care poate salva Italia aceea este Europa Unita. Daca UE va impune continuarea politicilor de tip Monti, atunci partidele vor fi de forma,a caci nu vor fi decat executante. Dar in Italia nu e asa de simplu sa conduci tara din afara, cum se intampla in Grecia, Portugalia sau chiar Spania. Asa ca, 2013 va fi foarte interesant…Oricum, interesante observatii. Toate bune.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top