Pentru cine bat clopotele?

3:40 pm, 5 noiembrie 2010 • de Comentariile sunt închise pentru Pentru cine bat clopotele?

» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

A murit un om. Judecând după comentariile pe care le-am citit prin ziare sau pe bloguri aş fi jurat că-n dimineaţa asta a pierit Antihristul însuşi şi lumea a răsuflat uşurată, blestemându-i amintirea. Am avut impresia că suntem nu un popor creştin, nici măcar un neam barbar, ci un trib de canibali care se bucură că a mai crăpat unul dintre ei, căci au diseară cina asigurată. A murit un om. Faptul că el se chema Adrian Păunescu şi fost o viaţă întreagă un ticălos fără alt ideal decât parvenirea pe scară socială, cu orice chip şi călcând pe orice cadavre, că a fost flămând de glorie, linguşitor cu cei puternici şi tiran cu cei slabi nu mai contează acum. Adrian Păunescu va coborî în groapă la fel de gol cum a venit pe lume, dar şi la fel de om ca oricare alt pământean născut din femeie. Socot însă că s-a vorbit îndeajuns despre Adrian Păunescu poetul de curte, oportunist şi desfrânat, cât a fost în viaţă. Acum e mort şi despre morţi nu se cuvine să vorbeşti decât de bine.

Fie şi din simplul motiv că bardul megaloman de la Bârca este acum „ad patres”, mai aproape de strămoşi decât suntem noi, ar trebui să tratăm dispariţia lui cu decenţă. Moartea îl înnobilează pe cel care a avut, în viaţă, fire de plebeu şi a ştiut să profite din plin, fără scrupule, de toate avantajele tuturor regimurilor. Mă întristează când văd atâta ură în spusele unora, care realmente jubilează la dispariţia lui Păunescu. Aceşti domni ar trebui să citească poate cuvintele poetului englez John Donne, reproduse de Hemingway în „Pentru cine bat clopotele”:   “Nici un om nu e o insulă de sine stătătoare, fiecare dintre noi facem parte dintr-un continent; şi dacă un bulgăre de pământ ar fi smuls de valuri, continentul s-ar împuţina; la fel, moartea oricărui om mă împuţinează pe mine, căci fac parte din omenire; aşa că, prietene, când auzi clopotele bătând, nu te întreba niciodată pentru cine bat. Ele bat pentru tine.”

Adrian Păunescu a fost porcul care sălăşluieşte  în fiecare din noi; partea noastră laşă, ipocrită, lacomă, telurică. Dar în egală măsură el a fost animat de scânteia de geniu pe care Creatorul, în ironica Sa înţelepciune, o pune probabil o singură dată într-o sută de ani, într-un trup de om. Binecuvântat cu viers divin, Păunescu şi-a vândut sufletul diavolului, pentru un pumn de arginţi, pentru o efemeră clipă de glorie. Dar harul lui, ca poet, va dăinui peste ani şi sunt convins că, dezbrăcat de şoriciul gros al aroganţei terestre, de fala cu care pe acest pământ  se etala, triumfător, zdrobind conştiinţe şi mesmerizând minţi, spiritul, esenţa pură a poetului Păunescu, rosteşte acum stihuri la ospăţul zeilor.

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

Comments are closed.

Scroll to top