Viktor Orban arătând gradul lui de respect față de democrație și Liviu Dragnea relevând lungimea spaimei lui față de pușcărie.

De luni bune, președintele Iohannis face pe dracu-n patru să demonstreze aliaților noștri occidentali că suntem cu ei, că vrem în UE și în NATO, că România e o țară europeană și că locul nostru e în Europa, și nu în Eurasia. Dar degeaba se căznește el, pe la Washington și Bruxelles, să arate că românii s-au civilizat, când, rămase acasă, rozătoarele din guvern și PSDragnea profită de prilej ca să joace pe masă bătuta, învârtita pe sub mână și alte dansuri tradiționale mioritice. Degeaba încearcă Iohannis să atragă simpatia și investițiile occidentale la noi, când, de la București, un premier care-și ține banii la saltea, la ciorap sau la chiloți, să pară mai terente, așa, zbiară că el n-are încredere în bănci și denigrează zilnic tot ce înseamnă investiție occidentală. Și culmea știți care este? Că același premier care zice că băncile-s hoațe și nu-s de încredere, n-are nicio greață să împrumute miliarde de la ele, căci măcar atâta lucru știe, din experiența lui de consumator: adesea, în viață, unul consumă, dar alții plătesc. Cum ar veni, Tudose ridică paharul și zice, gâjâit: ”Hai noroc, băi, Daciane, mai dai un rând pentru când te-ntorci la guvernare?”

Iar, dacă atitudinea patriotardă a lui Tudose pare doar o grozăveală de drojdier fruntaș, după multe păhărele luate la bord, cea a lui Dragnea e cât se poate de îngrijorătoare. Probabil ați observat că inițial, când Livinho încă mai era mândru că e român, el se cam lua de ciuf cu Viktor Orban. Ei bine, acum au căzut la pace. Li s-a întâmplat și lor ce li s-a întâmplat lui Putin și Erdogan: s-au bălăcărit, s-au amenințat, și-au doborât avioane, până când și-au dat seama că au o pasiune comună, de fapt două: pozele de machoman și diktatura. Așa și cu Dragnea și Orban. Mai întâi, s-au împuns reciproc, fiindcă al nostru se simțea român verrde, iar al lor se simțea ungur, deci și mai verrde. Pentru ca, mai nou, să realizeze că, de fapt, se înțeleg de minune, de vreme ce amândoi au același scop: distrugerea oricărei urme de democrație în țara lor.

Iar când un individ uns cu toate alifiile, ca Orban, zice că a început să construiască o relație personală cu Liviu Dragnea, deja noi, românii, ar trebui să ne ducem mâna la piept și să ne căutăm de Ardeal, să vedem: îl mai avem acolo sau deja șmenarii ăștia doi sunt pe cale să ni-l șutească? Că Daddy al nostru și Tătucul ungurilor au o relație personală, e treaba lor – deși eu știam că Dragnea se iubește cu o fată blondă. E o lume liberă, fiecare poate avea relații cu cine vrea și poate face ce vrea. Orban l-ar putea învăța, de exemplu, pe Dragnea cum se pune pe butuci Opoziția, cum se desființează presa independentă și cum se fac referendumurile anti-Soroș, în vreme ce Dragnea, la rândul lui, i-ar putea dezvălui noului lui prietenaș cum să-și tragă pe persoană fizică Balatonul, că Dunărea n-are cum s-o fure, cum a furat-o el în Teleorman, că s-ar prinde, până la urmă, budapestanii. Și mai grav e că, pe când voi vă indignați că a venit decalotatul de Codrin cu interlopii la trebonal sau fugiți după fentă râzând de prostia lui Pop, Daea și a ovinelor furajate de la buget, Dragnea tocmai e pe cale să ne bage în Grupul de la Vișegrad, fără măcar să ne întrebe dacă suntem de acord.

Ca să înțelegeți care-i treaba cu grupul ăsta, e suficient să vă uitați pe hartă și o să vedeți că e un fel de Tratatul de la Varșovia în miniatură, adică foste țări comuniste, picate iar în atracția gravitațională a Rusiei. Și țările astea, după ce că sunt repetentele clasei în UE, se mai poartă și ca niște loaze: scuipă spre catedră, trag chiulul când e vorba de muncă și niciodată nu-și fac temele. Oricât s-ar strădui Iohannis să demonstreze Uniunii Europene că noi, românii, suntem elevi conștiincioși, venim tunși, cu batistuță curată și unghiile tăiate, dacă face Dragnea prieteșug cu Orban și ceilalți filoruși din Est, am pus-o de mămăligă. Ne exmatriculează UE cât ai zice ”Duie Mragnea!” – dacă mai apuci. Iar ăsta e un motiv de a ieși în stradă mai bun chiar și decât alba-neagră cu justiția pe care o face Gargamel Toader. Pentru că, în vreme ce legile justiției îl vor elibera pe pușcăriabilul din Gratia, o eventuală aderare a României la Grupul de la Vișegrad ne va băgă pe toți într-o închisoare fără gratii.

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

ETICHETE:

dictaturaDragneaGrupul de la VisegradrelatieRomaniaRusiaUEViktor Orban

Votează: (9 voturi, media: 5,00 din 5)

Încarc...

About the Author: Spartakus

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.