» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

N-am reusit niciodata sa inteleg ce aniversam pe 1 Decembrie, dincolo de festivismul clasic generat si intretinut de politicieni. Ziua Romaniei? Care Romanie? Este Romania de azi o tara care merita sarbatorita? Avem motive serioase de mandrie nationala, noi, oamenii de rand, nu cei care s-au legat de scaunele de partid? Oricat ne-am stradui sa imitam un 4 iulie american sau un 14 iulie francez, nu iese, nu tine! Eventual, ramane doar spoiala de marketing sub care se ascunde un gol deprimant. Americanii simt, francezii au si ei de ce, noi nu putem pacali pe nimeni, nici macar pe noi, cu 1 Decembrie national. Putem face chef, respiram altfel daca avem zi libera, la o adica nu ne costa nimic sa si cantam fals „Desteapta-te, romane!”, dar asta nu inseamna decat sa ne prefacem.

Cand sarbatoresti apartenenta la o natiune trebuie s-o faci avand in fata o fisa de evaluare a principalelor criterii care dau viata nazuintelor tale. Cumva, dupa modelul analizelor individuale de sfarsit de an, din companiile multinationale. In cazul nostru, criteriile sunt simple si clare, valori morale si sociale, deopotriva: respect, cuvantul dat, adevar, exigenta fata de tine si fata de organizatie, intransigenta fata de coruptie&hotie&minciuna&neseriozitate, munca si parteneriat uman.

Cate din toate acestea fac legea in natiunea romana de azi? Simte cineva ca traim intr-o tara in care legea, valorile morale si sociale chiar conteaza? Sau ne furam singuri caciula, prefacandu-se ca am importat cu maxim succes standardele lumii occidentale, in timp pe, pe fond, ramanem nostalgici unei lumi deloc apuse, in care aranjamentele, neseriozitatea, tradarea si lipsa de civilizatie sociala faceau parte din ADN-ul nostru national.

Tare ma tem ca tot acest set ultim de ingrediente ramane adanc impregant in fibra romanului de rand. Sunt mult prea multi cei care isi doresc o tara „a descurcaretilor” si prea putini una a regulilor de factura anglo-saxona. Nu suntem o SUMA puternica de individualitati, ci o lume in care traim individual, si nu social. Ne intereseaza doar ce e dincoace de gardul nostru personal, nu si dincolo de el, in strada si in societate. Ne-am tras curti inalte, securizate, sisteme de supraveghere video, strangem acareturi cu nemiluita, ne refugiem in micul nostru univers individual ca sa figim de fapt de confruntarea cu adevarul din afara caselor si curtilor noastre. Suntem ghidati de lasitate, de lacomie, nu luptam, nu vrem sa schimbam, ne lasam cumparati si chiar manipulati. De aici si ce traim de 24 de ani de ani incoace. De aici si felul in care guvernarile si-au tradat de fiecare data promisiunile si au folosit cuvantul pentru manipulare, imbogatire si dispret fata de toti cei care nu impart tortul puterii.

Nu prea avem ce sarbatori la 1 Decembrie, s-o recunoastem sincer. Dincolo de faptul ca ne putem destinde la nivel individual, asa cum o facem cand sarbatorim orice eveniment de familie, nu sunt motive sa traim profund de Ziua Nationala. Ma voi simti roman, mult mai roman, voi trai cu adevarat si nu superficial sarbatoarea apartenentei la aceasta natie atunci cand voi vedea in jurul meu o mare de oameni de bun-simt. O lume cu reguli sfinte, cu respect pentru institutii, in care au succes profesionistii, oamenii corecti, onesti, unde indivizii simpli se comporta intelept, cu respect fata de semenii lor, nu violent si suburban, o tara in care lacomia va fi doar exceptia care confirma regula si nu invers.

Putem intinde o masa de prieteni, avem intr-adevar motive sa savuram varza calita sau fasole cu ciolan afumat, dar nu vom fi niciodata bucurosi pe deplin cata vreme a doua zi ne intoarcem la viata in minciuna. Avem puterea de a schimba toate acestea? Da, cu o conditie: sa incepem prin a recunoaste ca traim in plina minciuna. Nu-i asa? Atunci de ce pe fiecare 2 decembrie revenim in lumea noastra reala, dupa ce ne-am luat ratia de festivism ieftin. 1 Decembrie trece poate cel mult ca un vis frumos, insa nimic nu ramane din el cand iesim din casa, pe strada, la serviciu, cand intram in institutii, la contactul cu serviciul public, la interfata stat-cetatean, la televizor, pe culoarele politicii,  si in subteranele ei, in afaceri si cam peste tot, in general.

1 Decembrie nu poate fi decat o Zi a Dezbinarii Nationale. Nu suntem o natiuni unita, ci foarte dezbinata. Nici n-am avea cum sa fim altfel cata vreme democratia noastra s-a cladit pe sange nevinovat si pe crima. In decembrie ’89, sotii Ceausescu au fost ucisi cu sange rece la comanda politica a lui Ion Iliescu si a acolitilor sai – in fapt, reprezentantii esalonului secund din Partidul Comunist Roman si din Securitate. Au iesit la televizor si s-au prezentat natiunii drept cavalerii democratiei. Murisera deja mii de oameni pe strazile Bucurestiului, Timisoarei, Clujului, Brasovului, Sibiului, pe sangele carora avea sa se cladeasca „democratura” regimului Iliescu: averea publica vanduta pe nimic sau falimentata intentionat, aparitia baronimii ca specie politica originala, mafiotizarea statului, siluirea justitiei, saracirea electoratului pentru dirijarea sa la vot. Cei care au descoperit crima si manipularea au iesit in Piata Universitatii, dar minerii lui Cozma au calcat in picioare spiritul viu al Revolutiei. De atunci, am trait intr-o dezbinare permanenta. Asa suntem si azi. Cum vom putea sa resetam acest inceput tragic si mincinos? Nu stim nici acum. Unii spun ca prin condamnarea vinovatilor, altii invoca amnistia ca arma a impacarii cu trecutul de care ne va fi tot mai rusine.

Nu intamplator ramanem tot mai putini, de la an la an. Milioanele de romani care traiesc deja peste granite sunt poate mai romani si simt mai romaneste decat noi, cei ramasi acasa. Din doua motive: pe de o parte, si-au asumat un risc atunci cand si-au luat viata in maini, pe de alta,  departe de casa sentimentul de apartenenta la natiunea in care s-au nascut erupe infinit mai puternic decat acasa. Ei sunt mai castigati decat noi; au scapat de Romania reala, cea care i-a alungat de fapt peste mari si tari, si traiesc in schimb cu sentiment romanesc mai puternic decat acasa. Ne-au lasat noua pe cap o sarcina pe cat de grea pe atat de patriotica: sa luptam pentru ce n-au putut ei sa schimbe! Dar oare o vom face vreodata?

Laurentiu Ciocazanu

Ciocanitoarea

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

6 comentarii

  1. nadia nitov spune:

    trist, trist, trist si innebunitor de adevarat. 🙁 si ce demonstratie de mandrie nationala poate fi aia unde ti se confisca pet-urile de apa si biberoanele sugarilor? au ajuns sticlele de apa arme albe de care vanzatorii romaniei se tem? suntem oi si mergem la taiere.

  2. Mimi spune:

    Dezbinarea foloseste politicinilor
    Dezbinarea ocupa mintile oamenilor
    Dezbinarea este rezulatatul unei educatii precare
    Dezbinarea da timp dezbinatorilor sa-si faca planurile pe termen lung.

    Cand populatia accepta dezbinarea politicienii inving.

    Din pacate dezbinarea este posibila datorita noua.
    Pentru ca nu intlegem, pentru ca nu vrem sa avem altfel de politicieni , pentru ca sutem ignoranti si toleranti.

    Toleranta zero pentru legile disciminatorii , pentru poiliticienii hoti, mincinosi, incompetenti, …..ar putea fi inceputul pentru unificare.
    Asta i-ar ingrozii.

    Cum ar arta politica – care dezbina – fara Ponta, fara Antonescu, fara Voiculescu, Dragnea, Chiuariu, Blaga, Oltean, Fenechiu, Silaghi, Andronescu, Grapinii,Oprescu, Nicolaescu……….

    Hai sa incercam ceva concret…
    Altfel o sa ne vicarim mult si bine iar Iliescu o sa fie mandru de opera sa.
    Oricum privim toti la o constructie inceputa acum 24 de ani la care se aduga caramizi de aceiasi factura.
    Pentru unii Iliescu este un erou –
    Depinde pentru cati?!
    Din pacate deocamdata pare ca pentru multi.

  3. cinic spune:

    Personalitati/individualități au dispărut fie la canal fie la cimitir. După 1945 a început anihilarea din fasa a „self-extrem” înlocuit cu „tovarășul stie mai bine”. Culegem azi rezultatele lipsei de „cojones”. Din păcate dascălii, profund sindicalizati ROSU, persevereaza!

  4. Scorpionu spune:

    Dle Ciocazanu,

    N-as vrea sa va dau dreptate,
    Dar aveti, in mare parte!
    Sperantele in loc sa-nvie,
    Mersu-i ca-n „batrana carte”:
    Totul e… z a d a r n i c i e…

  5. Cristian spune:

    Asa-i sarbatorim Romania lor !.De la huiduirea lui Coposu la primul 1Decembrie sarbatorit ca zi nationala si pana acum,politicienii au confiscat evenimentul.Gasti de derbedei adusi cu autobuzele de organizatiile de partid,in special PSD (si cum s-a mai numit de-a lungul anilor) si PRM,au spurcat in fiecare an cu huiduielile lor aceasta zi.In fiecare an de 1 Decembrie imi era sila ca sunt roman,datorita acelor derbedei,apoi supararea mea se mai estompa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top