Dintre mesajele citite, duminică, de Ziua Mondială a Libertăţii Presei, le-am dat la o parte pe cele seci sau mustind de formalism ipocrit. Pe cele care propagă truisme de genul „ce bine ar fi să nu fie rău” le-am tratat cu un zâmbet trist. Pe cele de la sindicatul breslei le-am citit cu atenţie, de două ori chiar, pentru că o parte dintre problemele semnalate acolo (în special cele de la Radioul public) anticipează o criză şi mai mare în presa controlată de stat.

Faţă de mesajul absent, care n-a venit din partea preşedintelui Băsescu, am toată înţelegerea. În fond, fostul preşedinte este un control-freak şi are o natură conflictuală, aşa că, în situaţia actuală, lipsa unui mesaj pentru o presă cu care se află în război era, probabil, cel mai diplomatic lucru pe care domnul Băsescu îl putea face. (Notă: acest comentariu ţine cont de realitatea că Traian Băsescu nu a transmis niciun mesaj ziariştilor de ziua lor până la ora publicării acestui material. Dacă un mesaj va fi transmis ulterior, voi face cuventele rectificări şi voi prezenta scuze.)

Însă mesajul a cărui absenţă am resimţit-o cel mai acut a fost cel care ar fi trebuit să invoce adevărata, principala cauză a dezagregării presei române pe multiple planuri – încredere, business, standard profesional.

Adevărata cauză a crizei, despre care timizii noştrii noştri analişti sau formatori de opinie evită/n-au chef/le e teamă să vorbească este una patronală.

Sigur că există şi altele, cum ar fi cele generale, care ţin de climatul fiscal. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, presiunea unui sistem suprafiscalizat este resimţită de toate ramurile economiei. De la caz la caz, de la un domeniu de activitate la altul, unele firme reuşesc să supravieţuiască, altele fac şi profit şi îşi fidelizează clientela. Iar altele se duc la fund. În mass-media, trendul general este specific entităţilor din ultima categorie: când spui „presă”, azi, e ca şi cum ai spune „piederi, venituri inconsistente, ajustare de rate-card, restructurări, insolvenţă, faliment” într-un singur cuvânt.

Revin: adevărata cauză este una patronală. Răzvan Corneţeanu, un manager de presă care ar putea povesti la orice oră despre business-ul de media lucruri cu mult mai interesante decât cele pe care le înşir eu aici, a avut în anii din urmă o formulare memorabilă:

„Bogaţii patroni ai săracelor firme de presă” (scuze pentru citarea nu tocmai exactă, dar garantez că acesta era sensul expresiei.)

MAI MULT, aici » PaginadePolitica.ro

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

ETICHETE:

BasescucrizamesajpatronipromoZiua Mondiala a Libertatii Presei

Votează: (2 voturi, media: 5,00 din 5)

Încarc...

About the Author: Valentin Iclozan

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.