O nouă acuzaţie de malpraxis pentru Spitalul Bagdasar

4:44 pm, 24 noiembrie 2010 • de Comentariile sunt închise pentru O nouă acuzaţie de malpraxis pentru Spitalul Bagdasar

» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

Un băieţel de trei ani a murit pentru că doctorii n-au reuşit o operaţie cu care s-au lăudat în presă, aşa cum susţin părinţii lui Alexandru Lincă. Întreaga poveste o găsiţi mai jos, exact ca în plângerea făcută la Colegiul Medicilor, unde a fost depusă de părinţii lui Alexandru. Cazul vine la scurt timp, după ce Reporter Virtual a scris despre tragedia prin care a trecut familia Berendei, care spune că personalul de la Bagdasar este vinovat pentru moartea fetiţei ce abia împlinise şase luni. Acuzaţiile aduse de familie nu au ajuns doar la Colegiul Medicilor şi pe Reporter Virtual, ci au fost preluate de aici de televiziunile Prima, Realitatea şi Acasă.

RECLAMAŢIE

Împotriva Spitalului Bagdasar Arseni cu sediul în Sos. Berceni, nr. 12, sector 4, a conducerii acestuia şi împotriva cadrelor medicale care în perioada, 13.02.2009-01.02.2010 au efectuat analize şi ulterior intervenţii chirurgicale pentru tumora posterioară în ventricol 4 asupra băieţelului meu, Linca Mihai Alexandru, decedat la data 01.02.2010, sub aspectul neglijenţei în serviciul pre şi  post operator, copilului meu punândui-se un diagnostic departe de cel real (abia după un an de la prima intervenţie chirurgicală, am apelat la un alt spital, Institutul Victor Babeş, care ne-a stabilit un cu totul alt diagnostic. Era însă prea tărziu).

Pe data de 11.10.2006, am născut la maternitatea Spitalului Cantacuzino din Bucureşti un copil mult aşteptat de către mine şi soţul meu. Am riscat foarte mult cu această sarcină, eu însămi fiind operată în 1983 de o malformaţie la inimă (cord triatriatum, adică cinci cămăruţe în loc de patru). Fiind însărcinată în două luni, am fost la Spitalul Fundeni pentru analize şi ecografii ca să văd dacă pot să păstrez sarcina. Medicul de acolo, doamna doctor Boanţă, mi-a spus că sunt în regulă şi că pot naşte, dar prin cezariană şi că nu voi putea să îl hrănesc decât artificial. Doamna doctor Boanţă m-a îndrumat să merg la Spitalul Cantacuzino unde am născut fără nici un fel de problemă. Copilul a avut la naştere 3,450 kg, mi s-a spus că este un copil normal, sănătos clinic, inimioara era şi ea sănătoasă, astfel că am fost în culmea fericirii.

Copilul s-a dezvoltat normal, a luat în greutate, i-am făcut toate vaccinurile obligatorii, a mers în picioare la 10 luni, a început să vorbească la 2 ani. La sfârşitul anului 2008, copilul a început să aibă pierderi de echilibru, nu mai putea să meargă bine, mi se părea că se împiedica de tot ce îi ieşea în cale. Puţin după aceea, am observat că la câteva minute – o jumătate de oră după ce mânca, vărsa totul în jet. Evident că ne-am speriat şi am fost cu el la toţi medicii din Turnu Măgurele, dar nu am aflat prea multe de la ei: mi-au spus că are faringită acută, o inflamaţie a amigdalelor. Pe data de 9 februarie 2009, văzând că băiatul nu are deloc echilibru, am plecat cu el la Spitalul Grigore Alexandrescu din Bucureşti unde i s-au făcut toate analizele posibile. Toate analizele de sânge i-au ieşit perfecte, dar în urma unui Computer Tomograf mi s-a spus că are o tumoră cerebrală în fosa posterioară, în ventricol 4, adică deasupra cerebelului. Vă daţi seama ce am putut simţi în acel moment! Pe 11 februarie, am fost trimişi la Spitalul Bagdasar Arseni unde, pe 13 februarie, i-a fost montat un sunt din cap până în burtică pantru a i se drena lichidul care se stârnise în exces în cap, din pricina tumorii care bloca canalul unde se afla cerebelul. În urma operaţiei, copilul a răcit şi două săptămâni a urmat un tratament cu antibiotice. Pe 27.02.2009, o echipă de medici condusă de profesor doctor Ciurea Vlad Alexandru şi Tascu Alexandru a efectuat o operaţie de înlăturare a tumorii. I s-a pus atunci diagnostic de Astrocitom pilocitic de fosă posterioară, benign. După operaţie, dânsii ne-au spus că totul o să fie bine, copilul va putea duce o viaţă normală, şi că nu este nevioe să urmeze nici un tratament după operaţie. Domnul dr. Ciurea a chemat un reporter de la ziarul CanCan şi ne-a pus să dăm un interviu, dânsul însuşi lăudându-se cu reuşita intervenţiei, articol care a fost publicat în data de  10 martie 2009 . După operaţie, copilul s-a recuperat bine, ca un copil normal, începuse să mănânce, nu mai vomita, se juca afară în parc. La controlul de aproximativ  o lună de la operaţie, pe 4.04.2009, copilului i s-a făcut un RMN în urma căruia nu s-au văzut resturi tumorale, totul părea bine.

La data de 19.08.2009, am mers din nou la controlul de 3 luni de la operaţie şi i-au făcut un alt examen RMN (nu în spital, ci la o clinică particulară unde trebuia să plătim 900 lei). După acest RMN s-a văzut o pseudomasă bilobată (posibilă acumulare chistică cu semnal diferit de LCR (lichidul cefalorahidian) ce necesita monitorizare. Doctorii nu ne-au dat nici un tratament, ne-au trimis acasă pentru a vedea cum evoluează. În data de 12.10.2009, atunci când am repetat RMN, s-au evidenţiat mase extranevraxiale care se extindeau în mai multe locuri, în progresie dimensională faţă de examenul anterior şi altă leziune similară ce nu exista la examenul precedent. Copilul începuse  deja să aiba simptome îngrijorătoare: se plângea de dureri de cap, începea să verse, nu avea poftă de mâncare, slăbea vizibil. Domnul profesor doctor Ciurea ne-a  spus să îl mai lăsăm pentru a vedea cum evoluează, că nu vrea să îl ‚”strice” pe copil, spunând că sunt ”puţin nevrotică”, şi că după părerea lui copilul arăta bine, ba chiar m-a felicitat. Din 12.10.2009 până în 5.01.2010 copilul a avut patru internări în spitalul Bagdasar, cu fişe de internare-externare, două internări fără fişe, pentru că plecam după ora 15.00, şi atunci nu mai era nimeni la registratură, de unde se eliberau respectivele fişe, pe motivul că nu se simţea bine, iar în spital nu i se făcea absolut nimic. Domnul dr. Ciurea ne-a îndrumat să mergem la spitalul IOMC (institutul de ocrotire mamă şi copil), pentru a-i efectua nişte analize la burtică spunând că, băieţelul s-ar putea să aibă probleme gastrointestinale, deoarece eu mă plângeam mereu că băieţelul vărsa şi e constipat, şi am fost internaţi la d-nul dr. Gherghina, acesta spunând după ce i s-au făcut investigaţii că problema copilului nu e de la burtică , ci de la cap.Menţionez că în data de 12.10.2009, am efectuat în cadrul clinicii private o ecografie abdominală, unde i-am efectuat şi RMN-urile, mai precis Centrul medical Promedica, situat în Calea Văcăreşti, care ulterior am aflat că ar fi patronat de d-nul profesor Ciurea, rezultatul ecografiei ieşind perfect, adică băiatul nu avea absolut nimic la burtică. În data de 5.01.2010, la insistenţele mele, pentru că băieţelul nu se simţea deloc bine, stătea numai în pat şi atunci când îl luam în braţe îi tremura corpul şi îmi spunea să îl pun la loc în pat, i s-a făcut un alt RMN, de data aceasta în spital. Slăbise foarte mult.

La examenul RMN s-a descoperit că băiatul era plin de metastaze în cap, ce coborâseră şi pe coloană, pe vertebre şi torace. Era, după cum s-a exprimat doamna doctor Dumitrache Luminiţa de la Secţia de Oncopediatrie Fundeni „mai mult decât în faza terminală”. La scurt timp, copilul nu a mai văzut, pleoapa stângă nu i se mai ridica deloc; el stătea numai în pat şi nici nu mânca. Profesorul doctor Ciurea s-a îngrozit de ceea ce a văzut pe RMN-cap-coloană şi ne-a chemat pe mine şi pe soţul meu să semnăm un protocol de gravitate a bolii şi să ne ducem la IOB Fundeni deşi,  ne-a spus că după părerea lui copilul va muri. Când am ieşit pe uşă ne-a spus că Dumnezeu să ne ferească. La Fundeni s-au făcut 3 şedinţe de citostatice, iar starea lui s-a agravat atât de tare, încât nu a mai putut respira. Cei de acolo ne-au trimis înapoi la spitalul Bagdasar crezând că poate i s-a înfundat drenul, copilul fiind inconştient. La spitalul Bagdasar i s-a făcut un nou examen CT care arăta că drenajul funcţiona normal, copilul a fost dus în ATI [terapie intensivă] şi intubat. Cât am fost internaţi în spitalul IOB Fundeni, copilului i s-a introdus o sondă nazogastrică până în stomac, copilul fiind alimentat în acest mod, eu preparându-i supele şi alimentându-l singură. În ATI Bagdasar l-au alimentat infirmierele de acolo, eu neputând să-l mai alimentez deoarece nu aveam voie. D-na doctor care era acolo mi-a spus că de ce să mai alimentez copilul pentru că oricum o să moară şi ar fi bine să îl luăm acasă să moară. D-na doctor, pe care eu nu ştiu cum o cheamă, dar o recunosc dacă o vad. Domnul dr.Ciurea ştie de acest lucru pentru că dânsul mi-a dat o confirmare scrisă către ATI pentru a fi alimentat copilul, eu plângându-mă dânsului de aceasta problemă. Copilul a stat în ATI până la a doua „operaţie” de pe 27.01.2010, care de fapt a fost o biopsie. Starea copilului s-a agravat şi mai tare, a intrat în comă, iar pe 1-02-2010 a decedat. Profesorul doctor Ciurea ne-a spus că a făcut a doua operaţie la insisţentele familiei, el nedorind să mai intervină pentru că gândea că nu mai era nimic de făcut, eu acuzându-l pe dânsul de toatî nenorocirea copilului. Copilul meu a murit în primul rând din cauza medicilor de la Laboratorul de Anatomohistopatologie, condus de dr. Lisievici Mihai dar şi din cauza celorlalţi medici de la Bagdasar. Şi aici vreau să îl menţionez pe d-nul dr.Tascu Alexandru, dânsul operându-l prima oară şi care la întrebările noastre vizavi de starea copilului, dânsul a zis că nu mai doreşte să fie doctorul curant al copilului şi d-nul dr. Ciurea ne-a „dat” alt doctor Talianu Dacian, acesta preluându-ne forţat şi nu vroia sa coopereze cu noi. După prima intervenţie şi după analiza tumorii (biopsie), diagnosticul a fost de astrocitom pilocitic, deci o tumoră benignă care după părerea lor nu necesita chimioterapie şi radioterapie. Aceastea le-am aflat ulterior de la d-na dr. Roxana Dragomir, dânsa spunându-ne că băiatul ar fi avut şanse să trăiască dacă imediat după prima operaţie ar fi făcut tratament cu citostatice până în jurul vârstei de 3 ani şi după aceea ar fi continuat cu radioterapie în doze mici adecvate vârstei lui. Doamna dr.Roxana Dragomir a mai spus că oligodendrogliomul [diagnosticul de tumoră, pe care l-am descoperit ulterior] ar ceda cel mai bine la tratamentul cu citostatice ,dânsa spunând că are pacienţi supravietuiţori pe termen lung care vin la controale regulate.

În data de 11.01.2010, la cererea noastră, la Institutul Victor Babeş s-a efectuat un alt examen de analiză, pe aceleaşi lame pe care le-am prelevat de la laboratorul de la Bagdasar de la doctorul Mihai Lisievici, cel care a făcut prima analiză. Rezultatul de la Victor Babeş a fost terifiant: oligodendrogliom anaplazic cu potenţial de agresivitate histopatologică ridicat, într-un cuvant: cancer. Dacă băiatului  i se prescria chimioterapie după prima operaţie nu murea, cel puţin nu atât de curând.

Când am mers la laboratorul Spitalului Bagdasar cu rezultatul de la Victor Babeş, domnul doctor Mihai Lisievici a recunoscut că e posibil să fi greşit şi că îi pare foarte rău, că nici el nu mai poate să doarmă de câteva nopţi, el ştiind probabil din-nainte. Nu pretind decât să se facă dreptate în cazul copilului meu, doresc să fac lumină în acest caz care mi-a distrus pentru totdeauna liniştea şi bucuria de a trăi, dacă o să mai trăiesc pe acest pământ.

Nu vreau ca un alt copilaş să paţească ce a păţit Mihai, nu doresc să mai treacă şi alte persoane prin ce trecem noi ca familie.

Solicit investigarea şi tragerea la răspundere a celor care se fac vinovaţi de producerea decesului copilului meu.

Solicit, de asemenea, reevaluarea spitalului din urmatoarele motive:

– Paturile nu sunt corespunzătoare vârstei copiilor, iar la vizitele medicale mamelor, în calitate de îngrijitor, li se cere să părăsească saloanele fără copii şi să-i lase în paturi nesupravegheaţi, multe paturi fiind libere pe ambele părţi, astfel existând pericolul ca unii copii să cadă, mai ales operaţi fiind.

– Nu există camere pentru pansamente şi tratamente curente, acestea se efectuează în saloanele unde sunt internaţi pacienţii, în paturile care sunt libere, pe lenjerii care nici nu au fost schimbate anterior sau în cabinetul asistentelor pe o canapea unde doamnele asistente stau cu fundul în restul timpului.

– Curăţenia în saloane este făcută doar înainte de vizita doctorilor şi atunci mai întâi se analizează vizual de către personal dacă pare curat şi dacă chiar este nevoie. Sunt zile în care nu se mătură, zile în care doar se mătură fără a se spăla pe jos.

– Necesarul pentru intervenţii în situaţii de urgenţă şi susţinerea funcţiilor vitale nu este la îndemâna personalului, nici măcar nu se ştie unde este pus, se pierde timp vital cu căutarea lui şi după găsirea lui nu se utilizează.

– Nu există medicamente pentru situaţii de urgenţă, părinţii sau însoţitorii copiilor sunt trimişi să cumpere de la farmacii-eram cu copilul la reanimare imediat după operaţie şi soţul meu alerga să cumpere medicamente din farmacii. Eram totuşi la terapie intensivă.

– Resuscitarea nu se începe imediat după intrarea în stop respirator, se prefera ducerea pacientilor în braţe până la terapie intensivă, astfel pierzându-se timp.

– Paturile-cărucior pe care sunt transportaţi pacienţii sunt foarte vechi, prezentând urme de rugină.

– Evaluarea pacienţilor se face evaziv, se analizează doar partea care a fost supusă operaţiei, nu se analizează pacientul per total.

– Personalul medical fumează în incinta spitalului, chiar la capătul unui salon de copii sugari.

– Pacienţii, indiferent de vârstă, după operaţii sunt duşi direct în saloanele din secţie, prin holuri pline cu baterii.

– Asistentele nu trec să ia nici măcar temperatura pacienţilor după intervenţii.

– Asistentele trebuie rugate chiar şi de câteva ori să vină să se uite la pacienţi.

– Distanţa dintre saloane şi secţia de terapie intensiva este foarte mare, drumul fiind anevois, compus numai din holuri pe care se desfăşoară lucrări de modernizare.

– Grupurile sanitare nu sunt dotate cu apă caldă, igienizarea lor se face defectuos, sacii cu gunoi nu sunt duşi chiar dacă sunt plini”.

 

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

Comments are closed.

Scroll to top