» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

Gandul lui CristoiuEglise Saint-Étienne-du-Mont, Paris, 6 ianuarie 2015, seara.

În această biserică, se află moaștele Sainte Geneviève, ocrotitoarea Parisului, sau, mă rog, ce a mai rămas din moaștele Sfintei după Revoluția de la 1789, care a reușit să spargă nasurile capetelor lui Iuda de la Notre Dame de Paris, confundîndu-le cu capete de regi.

Moaștele Sainte Geneviève sunt considerate făcătoare de minuni. Lîngă racla cu moaște s-a amenajat un mic altar, mereu străjuit de lumînări aprinse. În fața altarului, e un loc pe care cad în genunchi credincioșii.

Marți, 6 ianuarie 2015, seara, aici se prăbușise într-o rugăciune o femeie.
M-am întrebat, tulburat, ce nenorocire se abătuse asupra ei. Avea un fiu grav bolnav? Soțul era șomer de nu știu cît timp? Era ea însăși grav bolnavă?
Am așteptat să termine rugăciunea ca să fac un film cu altarul.

Firește, dacă aș fi lucrat la Charlie Hebdo, în numele libertății de expresie (filmam ca să pun pe blog), nu numai c-aș fi filmat în timp ce femeia se ruga, dar mai mult, i-aș fi dat un ghiont că să termine o dată cu rugatul. Mai înainte, un preot mi-a atras atenția că uitasem să mă descopăr la intrarea în lăcașul de cult și, evident, mi-am scos căciula cu mii de scuze. Păi, dacă eram de la Charlie Hebdo, în numele libertății de expresie, nu mi-o scoteam și-i ziceam și vreo două.

Cei de la Charlie Hebdo au scos un număr special, intitulat Veritabila istorie a micului Isus.
Coperta o înfățișează pe Fecioara Maria într-o postură atît de deșucheată încît nu cutez nici măcar să povestesc așa zisa caricatură.
Sînt convins că redactorii revistei nu credeau în Dumnezeu. Credeau, în schimb, în parale, pentru că unii dintre ei erau printre cei mai bine plătiți caricaturiști din Franța.

Da, dar femeia aia amărîtă de la moaștele Sainte Geneviève crede în Dumnezeu, în Fecioara Maria. Mai mult crede în puterea unei Sfinte de a o scoate din nenorocire în urma rugăciunilor.
La ea, la femeia aceea a cărei ultimă speranță e Fecioara Maria, cei de la Charlie Hebdo nu s-au gîndit?
Nu s-au gîndit, pentru erau loviți de o nesimțire imbecilă.

Dacă erau atît de neoprit în manifestarea libertății de expresie, de ce nu și-au caricaturizat pe prima pagină mamele surprinse cînd le-o trage tatăl?!
De ce?
Pentru că în cazul ăsta e vorba de ei, iar în cazul Fecioarei Maria, de alții.

Sau un alt exemplu.
Bag seamă că unii dintre caricaturiștii de la Charlie Hebdo aveau companioane sau pe românește concubine.
Cum s-ar fi simțit unul dintre ei, dacă, în plină stradă, un musulman, invocînd libertatea de expresie, i-ar fi zis companioanei dînd din tocuri pe lîngă el: Vaco! Vai, dar ce boită ești!

Nu sunt bigot, nici măcar bisericos.
Cu toate acestea n-am cutezat în viața mea de ziarist și nici în viața mea de scriitor să-mi bat joc de un simbol al credinței creștine.
De ce?
Pentru că nu există libertate a presei absolute, cum trăncănesc în aceste zile, de dimineață pînă seara, jurnaliștii români, toți lucrînd la moguli și toți autocenzurîndu-se nu numai cînd e vorba de cel care le dă banul, dar și cînd e vorba de indicații primite de la șefi, slugile din dormitor ale Mogulului, pentru că simplii redactori sunt slugile din bucătărie. De 20 de ani mă frec prin televiziunile din România. Am reușit să trec pe la toate televiziunile de știri. Luînd seamă la izmeneala cu Je Suis Charlie!, asumată în chip penibil și de Klaus Iohannis, ceea ce vrea să ne spună nouă, proștilor, că jurnaliștii care fac atîta caz de asta, deși lucrează la Mogul, sunt în stare să înfrunte și mitralierea de dragul libertății presei, îmi vine să rîd. Mergeți în orice televiziune de știri, mergeți la orice ziar din România și apucați-vă să-l înjurați pe Mogul. Credeți că n-o să sară la dvs. cu gheruțele din dotare, fătuca moderatoare, căreia i s-a spus în cască sau pe SMS să ia atitudine, să vă facă praf și a doua oară să nu-l mai vadă prin studio pe imbecilul care s-a luat de Patron?

Nu există libertate de expresie absolută, cum nu există nici libertate absolută.
Limitele libertății de expresie sunt în noi, în ziariști, și ele țin de cei șapte ani de acasă, de bun simț, de sensibilitate, de civilizație în ultimă instanță. Milioane de francezi de religie musulmană s-au format în credința că nu există mai mare blasfemie decît cea de ați bate joc de Profetul Mahomed.
Cei de la Charlie Hebdo știau asta. Mai mult văzuseră reacțiile furioase ale musulmanilor din Franța. Poate că, excepție făcînd cîțiva descreierați, nimeni nu s-a gîndit să-i masacreze.

Sunt sigur însă că stîrneau ura credincioșilor musulmani.
Ei totuși au continuat s-o facă.
De ce?
Pentru că lipsiți de talent de umoriști (caricaturile din ultimul număr, cel pe care l-am luat de la Paris, sunt de tristețea unei masturbații la rece), redactorii au apelat la eterna șmecherie mizeră a celor care n-au talent de ziariști:
Provocarea, provocarea care aduce publicitate gratuită și, prin asta, tiraj. Un anunț din pagina 3 a numărului din 7 ianuarie 2015, dezvăluie că revista se confrunta cu mari probleme financiare, ivite din tirajul slăbuț.

Zece dintre redactorii revistei au fost masacrați de doi descreierați, care au găsit de cuviință că, astfel, spală ofensa adusă milioanelor de credincioși musulmani.
Cei doi au fost lichidați de forțele de ordine franceze.
Dinte pentru dinte!
Și cu asta basta!

Francezii ar trebui să iasă în stradă pentru a cere demisia Guvernului, cel care răspunde de protecția cetățenilor, ca manifestări care pică de minunea Guvernului și, mai ales, a Președintelui, nefericitul Hollande.

Ei ies, cică, să se solidarizeze cu cei de la Charlie Hebdo.
Ce rost au solidarizările cu cei de la Charlie Hebdo?
Să-i incite și pe alți imbecili de pe Planeta Presei ca, în numele unei așa zise libertăți absolute de expresie, să jignească profund credința altor semeni de pe glob numai și numai ca să mai pună în cot ceva pițule?!

(Text publicat pe Cristoiublog.ro)

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (11 voturi, media: 4,27 din 5)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

14 comentarii

  1. EU spune:

    BINEANTELES CA SUNTEM NISTE CRETINI , NU SUNTEM IN STARE SA NE PLANGEM SI SA NE COMEMORAM MORTII NOSTRI ,SAU MAI BINE ZIS OMORATII NOSTRI (NU ERAU DECAT 10 ZILE DE LA DISPARITIA A PATRU ROMANI IN LACUL DE LA CONSTANTA)DAR NE DUCEM MOT LA FRANCEZI SA-I COMPATIMIM , FRANCEZI CARE NU AU INCETAT SA-SI BATA JOC IN ZIARE DE ROMANI. VORBA PAPEI ,CE CAUTI AIA GASESTI. SATIRA SE FACE CU DECENTA DACA SE FACE CU DEMENTA I SE RASPUNDE CU DEMENTA. CE CAUTA AIA GASESC. CITITI ISTORIA FRANTEI SA VEDETI CATI ALEGERIENI AU OMORAT. IN ACELASI TIMP AU FOST OMORATI PESTE 2000 DE AFRICANI TOT DE O GRUPARE TERORISTA , NU S-A SPUS NIMIC. CUM CANTARIM LUCRURILE????DOAR DE FATADA???? FELICITARI CRISTOIU.

  2. Traian Apostoleanu spune:

    Lucrul cel mai important nu este numărul de idei adunate în mintea ta, ci legătura care le unește.”

  3. Traian Apostoleanu spune:

    ‘Nu conteaza glasul, conteaza ce zici.Conteaza cum joci, nu sa castigi.”

  4. laur spune:

    Bravo! Foarte bine spus.

  5. Dan TM spune:

    Cristoiu – găina care naște cugetări avortate…

  6. Coco spune:

    Faptul ca acest articol este cel mai bun pe care l-ati citit arata la cel nivel este presa noastra .Daca este acesta intradevar cel mai bun articol . Daca acesta este cel mai bun articol al d-lui Cristoiu , imaginati-va cum sunt celelalte .

  7. MP spune:

    Do’n Cristoiu nu gandeste frantuzeste .A’sta e clar . Nu e credincios , dar respecta credinta . Stie cum e o masturbare la rece . Ne spune ca frantujii au primit ce au meritat .Do’n professor, prieten cu Bogdan , las-o moale !

  8. nmnicu spune:

    Corect.Bravo!

  9. meme spune:

    Un articol exceptional, cel mai bun pe care l-am citit pana acum pe aceasta tema, care dezvaluie niste calitati umane ale domnului Cristoiu pe care nu i le-as fi banuit. Bravo, maestre!

  10. FBB spune:

    UN ARTICOL,,DUR ” DAR EXPRIMA O REALITATE .Maestrul are curaj sa spuna exact ce se intampla cu exemple reale .NU acept ca jurnalistii au fost ucisi , asa e nu bine .Respectul totusi pentru credinta fiecarui om , trebuie sa aiba o limita .Politic marsul are scopul sau ,insa Guvernele si noi toti suntem responsabili de cum gestionam evenimentele .Bravo MAESTRE !

  11. krantzro spune:

    O lume întreagă şi-a ţinut respiraţia 3 zile până când s-a făcut “dreptate”. Acum putem respira uşuraţi. 12 morţi au fost răzbunaţi prin omorârea altor 7. O fi bine, o fi rău? O fi suficient raportul ăsta? Unii ar zice că da, alţii că nu.
    Oricum ar fi, ne putem acum întoarce liniştiţi la ale noastre. La cele zilnice. La cele în care, zeci de crime, la fel de odioase ca cea de la Paris, trec pe lângă noi fără să le dăm importanţă. Pentru că nu contează, şi n-au valoare de simbol. Nu ştiu să “se vândă” iar Facebook-ul le bagă direct în Spam. Acum, reacţionăm doar la simboluri. Doar la ceea ce presa consideră că merită să ajungă breaking news şi ne poate da şi nouă, individual, şansa unui moment de minicelebritate pe reţelele de socializare, dacă ne înregimentăm în curent.
    12 morţi francezi pe un stadion, într-o încăierare generală la un meci Franţa – Orice ţară musulmană, n-ar fi avut acelaşi impact. Nu erau jurnalişti. Nu contau decât pentru rude. Nu era nimeni “Je suis…”. N-avea rost. Iar ştirea apărea doar în jurnalele de sport, cu imagini “care vă pot afecta emoţional”. În acest caz erau condamnate forţele de ordine, organizatorii, poliţia, jandarmeria. Acum cine e condamnat? Doar acţiunea în sine e condamnabilă. Şi atât.
    Sute de morţi zilnic în Iraq, Siria, Mexic, Somalia, Etiopia, Nigeria, Bangladesh şi în orice alt colţ de lume, care mor degeaba în atentate sau pur şi simplu de foame sau de sărăcie, nu ne mişcă nici cât moartea unui gândac strivit sub papuc. Nu ştiu să moară spectaculos. Nu sunt demni de Like-ul nostru.
    În faţa legii, orice crimă e o crimă. Şi e la fel de condamnabilă, fără grad de comparaţie. Notele pentru “impresia artistică” le dau acum doar televiziunile şi presa. Cea de la Paris, deşi nu se ridică la nivelul “superproducţiei” hollywood-iene de la 9/11, e plină de “sclipici” şi “strălucire”. E doar oraşul luminilor, nu? Celelalte sunt acoperite doar de praful istoriei.
    Mi-e teamă că marketingul agresiv ne face să confundăm şi de această dată marfa cu ambalajul. Azi toată lumea merge la marş. The show must go on…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top