» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

Istoricul vorbind despre presaNeagu Djuvar a birou4

——————————————————-

In preajma lui Neagu Djuvara respiri istorie si nu doar pentru ca este istoric, ci pentru ca o vezi si o simti alaturi de el. La 93 de ani, ochii i se transforma in proiectoare care-ti prezinta filme in 3D, iar pericolul este absolut firesc: nu mai vrei ca pelicula sa fie oprita. E dificil insa dupa un interviu ca al lui Vlad Mixich sa mai poti scoate ceva nou. E ca si cum ai vrea sa culegi fructe dintr-o livada deja golita gospodareste. Poti presupune ca vei mai gasi cateva fructe ratacite in iarba, dar trebuie sa ai timp, iar domnul Djuvara n-are timp: e prins intre telefoane si vizite, inregistrari si orele de lucru cu asistenta sa care-i scrie cuminte lucrarile la calculator. E atat de cuminte incat nu-i da voie sa mai puna mana pe minunea tehnicii, dupa ce venerabilul creator a sters cateva fisiere si mesaje de pe e-mail. Si nu-si permite sa piarda nimic, pentru ca mai are de scris cateva carti, „daca va fi bun Dumnezeu sa ma mai lase pe pamanat doi-trei ani”.

Undeva in apropiere de Piata Romana, apartamentul lui Neagu Djuvara de la primul etaj al unei vile cu statura de mic castel pare o poza dintr-o carte ingalbenita. „Urca. Usa e deschisa”, mi-a strigat istoricul in interfon. Imbracat elegant ca pentru o filmare, cu toate ca-mi inchipui ca asta este tinuta zilnica, scriitorul m-a invitat in biroul sufocat de carti si de mobila ca de anticariat. Pe parcursul interviului am fost intrerupti deseori de telefoane, de o vizita si de o inregistrare pentru un post de radio, iar din ora promisa mi-au ramas doar 30 de minute. Maxim.

Reporter Virtual: Domnule Djuvara, nu vreau sa discutam despre politica. Va spun din start, pentru ca deja toata lumea este plictisita dupa aceasta campanie.

Neagu Djuvara: Sigur. Ce bine. Nici eu nu mai vreau sa vorbesc despre politica. Sunt asa de plictisit de politica incat in ultimii ani nici nu mai citesc presa. Atunci despre ce?

Despre presa. Cum era odinioara si cum este acum. Diferente si similititudini. Sunt convins ca totusi mai cititi, chiar daca nu zilnic.

Da, citesc, dar mai mult cand mi se semnaleaza anumite articole. Am noroc ca proprietarul casei este un mare cititor de ziare si-mi face selectie cu ce crede ca ma intereseaza. Asa ca am serviciu de presa in casa (a zambit satisfacut ca nu trebuie sa piarda vremea rasfoind ziarele). Sa stii ca nu exista mari diferente. Presa era libera si incisiva ca si acum. Dar sa nu uitam povestea cu Pamfil Seicaru („santajul si etajul”). Se intampla si-n zilele noastre. Imi amintesc de un caz al vremii in care renumitul gazetar a scris o serie de anchete pana l-a bagat la inchisoare pe directorul de la Monitorul Oficial, care era un om de treaba, dar n-a fost atent la anumite operatiuni ale contabilului. Si a fost trimis dupa gratii cinci ani. Atunci se pedepseau astfel de fapte. Acum nu mai stiu.

Ce mai are in comun presa de odinioara si cea de acum?

Cea de acum a preluat aceleasi naravuri si moravuri, chiar daca a renascut dupa ’90 si nu se compara cu presa din regimurile totalitare. Ca si atunci, unele gazete sunt partizane. Mai ales in campania electorala. Si nu doar presa scrisa, ci intreaga mass media. Cred ca TVR a fost singurul post de televiziune care a fost cat de cat echilibrat. Altele au fost destul de patimase. Imi amintesc ca bunicul meu cumpara Adevarul la Paris si-l citea la Hotel de Louvre, unde-si bea cafeaua dimineta, iar ziarul era de stanga. Parca era controlat de familia Pauker. Ma gandesc acum la Universul lui Stelian Popescu si nu stiu de ce cladirea nu i-a revenit fiului sau, Victor. As putea sa va povestesc multe despre ziare, dar sa stiti ca astept pe cineva de la radio pentru o inregistrare si nu avem timp. (Telefonul sunt iar, iar cinci minute il urmaresc pe Neagu Djuvara cum noteaza, glumeste, se plimba prin casa si gaseste intamplator mobilul pe care-l ratacise ieri.)

Vad ca aveti calculator. Cititi cumva presa online din cand in cand?

Nu, nu o citesc si va explic de ce. Ma ajuta asistenta mea (Dina Coriciuc) la ceea ce scriu. Mi-a interzis sa mai fac ceva la calculator dupa ce am sters ceva mesaje si nu mai stiu ce greseli am facut. Recunosc ca nu prea ma pricep sa chem internetul. Nu sunt familiarizat cu tehnica moderna.

Dar totusi ce v-a indepartat de presa? Cum ar trebui sa fie pentru a reveni la lectura zilnica a ziarelor?

In primul rand nu am timp. Nu-mi permit sa pierd cateva ceasuri rasfoind ziarele, mai ales ca nu sunt asa cum as vrea. In primul rand, cred ca un ziar trebuie sa fie sincer, apoi sa ne prezinte subiectele de interes din politica si cultura. La noi stii bine ce gasesti pe prima pagina.

Da, s-a tabloidizat, iar  trimiterile cu anumite conotatii sau intrebarile stupide sunt cele care aduc succesul. Stiu insa ca si dvs va temeti sa nu ramaneti in istorie doar ca autorul ultimei carti: „Amintiri si povestiri mai deocheate”.

(Rade strengareste, ceea ce-l face mai tanar cu vreo trei decenii). Ma amuz. Am cam isterizat niste cucoane batrane pentru ca am folosit anumite cuvinte… cum ar fi „cur”. Dar exista, de ce sa ne ferim de ele? E limpede ca n-as vrea sa raman cunoscut doar asa, pentru ca nu asta e opera mea completa./ De fapt, nici nu stiu cum sa numesc ce am scris, pentru ca lucrarile mele au fost scoase cu forcepsul, fara voia mea. As fi vrut ca aceasta carte sa apara dupa moartea mea. Cu aceasta dorinta le-am si predat-o celor de la Humanitas, dar au insistat pana am cedat.

De ce spuneti ca v-au fost scoase cu forcepsul, in afara de acest amanunt cu „povestirile deocheate”?

Pentru ca niciodata nu m-am gandit sa scriu dupa ’90, dar mereu au venit tot felul ce cereri si am cedat. Eu scriu ceea ce stiu, ce am trait, nu inventez. De aceea m-a amuzat isteria cucoanelor. Sunt curios cum vor reactiona cand vor vedea partea a doua.

Sa inteleg ca refuzati sa va catalogati cartile in vreun fel?

Tocmai pentru ca sunt istoric ca formatiune, iti pot spune amanuntul urmator: cine are ambitia de a fi creator nu este un bun judecator al operelor sale. Uite un exemplu: Eugen Fromentin s-a chinuit sa fie pictor. A realizat picturi in umbra maestrului Delacroix, dar n-a avut succesul asteptat. In schimb, a scris o carte despre o poveste de dragoste veche (Dominique), iar romanul sau este considerat printre primele carti de acest gen din literatura franceza.

biroul lui Neagu DjuvaraDjuvara 10Istoricul spera sa mai scrie inca trei carti, daca-l lasa Dumnezeu

Revenind. Cate carti mai aveti in lucru?

Trei. Una este aproape gata. Deci doua, pentru ca nu o pun si pe cea finalizata in mare proportie. Daca ma lasa Dumnezeu inca doi-trei ani, cred ca pot sa le termin. Si asa a fost bun cu mine daca m-a lasat pana acum. Si nu te uita la carcasa, ca pe interior mai sunt probleme la motor.

Mai spuneti-mi care este diferenta dintre sarbatorile de odinioara si cele de acum (un coleg de la radio sunase la interfon si urma sa-mi intrerupa interviul. Iar).

Ceea ce pot sa spun este ca atunci sarbatorile erau autentice. In vremea copilariei, Craciunul il sarbatoream mereu la Sinaia…si mereu in alta casa inchiriata, pentru ca banii au devenit din ce in ce mai putini. Iarna…Sinaia era goala, nu ca acum. Atunci mai ramaneau in zona ingrijitorii de casa si cativa functionari. Am amintirea cat de adevarate erau sarbatorile. Veneau taran-sii imbracati in portul nostru. Nu cerseau, ci se multumeau cu orice, mai ales ca le dadeau lucruri nou sosite…mandarine, portocale. Era o caldura sufleteasca si era cu totul altceva….Acum a devenit totul foarte comercial. Diferenta asta pe mine ma intriseaza cand vad un brad incarcat pana la tavan, o traditie relativ noua (n.r. iar aici mi-a spus povestea adevarata a lui Mos Craciun si a bradului 🙂 ). Un copil nu are nevoie de toate astea, ci de o tinichea pe care sa o traga dupa el. Cu banii astia s-ar putea face altceva.

Ehe, cum erau sarbatorile de odinioaraneagu djuvaraLa 93 de ani, istoricul se lupta cu timpul intre carti, intalniri, interviuri si telefoane

Interviul s-a intrerupt brusc si nu stiu daca voi avea ocazia sa-mi pun la picioarele lui Neagu Djuvara tolba cu intrebari. Erau foarte multe, iar timpul prea scurt. La final, venerabilul istoric mi-a intins o carte de vizita eleganta (cea pentru presa, pentru ca are una si mai frumoasa pentru ambasadori) cu rugamintea sa-i trimit link-ul la interviu. Probabil il va citi in Franta, unde a plecat sa-si petreaca sarbatorile alaturi de fiica sa.

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Se încarcă...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

11 comentarii

  1. […] Pe fugă, că se grăbea. Și totuși a rămas un interviu (îl găsiți aici, pe fostul meu site: reporter virtual), din care extrag atât: „Cine are ambiția de a fi creator, nu este un bun judecător al […]

  2. Michelle.81 spune:

    Multumim pentru interviu. Este intr-adevar un pic altfel decat altele.

    Ne bucuram enorm de prezenta dumneavoastra, domnule Djuvara. La multi ani, la cat mai multe carti terminate. Sanatate va doresc din inima
    Cu drag,
    MC

  3. Gabi spune:

    Felicitari pentru interviu!
    Domnului Neagu Djuvara ii doresc Sarbatori fericite si multa sanatate si sper sa-l vedem si sa-l auzim mai des.
    L-am vazut in emisiunea Garantat 100% a lui Catalin Stefanescu.E si foarte simpatic.Imi place sa-l ascult.

  4. Mika spune:

    Neagu Djuvara este exact asa cum a fost descris aici. In preajma domniei sale respiri istorie, intr-adevar, si respiri aerul de odinioara care are un parfum cu totul aparte. Este un interviu oarecum „atipic”, pentru ca autorul a avut inspiratia sa-l intrebe pe „Conu Neagu” lucruri despre care nu vorbeste des in interviuri. Nu au fost foarte multe ocaziile in care acesta povesteste despre presa tineretii sale sau despre sarbatorile copilariei. Cred ca o astfel de „cura” de firesc era… fireasca dupa tot tavalugul ultimelor saptamani (ma refer la campania electorala) si Neagu Djuvara „imprastie” acest firesc in jur. La „pachet” cu eleganta si distinctia. Asadar, felicitari pentru un interviu „intrerupt” dar foarte interesant!

  5. just. spune:

    Va rugam sa repetati isprava si sa puteti beneficia si de celelalte minute ramase fiindca mai are multe de spus.In rest sa ii dea DOMNUL ani multi si sanatate.

  6. ghita1964 spune:

    Pana la urma te-ai tinut de cuvant! 😉
    Cam scurt interviul insa!Sper ca pe viitor sa ataci si alte teme!Djuvara ramane un model demn de urmat si de acea el trebuie adus cat mai des in actualitatea virtuala a internetului!Tineretul merita sa vada ca exista modele „imperiale”in comparatie cu toti becalistii,vangheliotii si hrebencucii!Djuvara,Stolnici,Coposu,Ticu,acestea trebuie sa fie modelele noastre!
    Sa ne traiesti domnule Djuvara!Multumesc Tibi!

  7. elena spune:

    domnule lovin,

    eu va sfatuiesc sa-l mai cautati pentru a continua: interviul e f. fain

  8. ariane spune:

    😆 Sunt fericita ca eleganta nu are varsta! 🙂
    Si inca odata stiu ca si Povestiri deocheate chiar au clasa atunci cand naratorul este N. Djuvara!

  9. sergiu roman spune:

    Domnule djuvara, va rog sa ne traiti cat mai mult, sa nu ne parasiti cel putin pana cand vom gasi romani care sa va semene.
    Sanatate multa si Sarbatori fericite!

  10. diaconu Eusebiu spune:

    LA MULŢI ANI NEAGU DJUVARA!
    SĂ TRĂIEŞTI DEOARECE NE TREBUIEŞTI! SĂ TRĂIEŞTI CA PERMANENT SĂ VEDEM DIFERENŢA ÎNTRE UN BOIER ŞI RESTUL „DINILOR PĂTURICI”!
    LA MULŢI ANI NEAGU DJUVARA!

  11. diaconu Eusebiu spune:

    Mda, seniorul tot senior, boierul tot boier rămâne!
    CU CLASĂ ŞI DISTINCŢIE TE NAŞTI! NU O CAPEŢI!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top