Mulţumim, doamnă Nuland, dar nu libertatea presei îi lipseşte României!

12:11 am, 12 ianuarie 2014 • de Comentariile sunt închise pentru Mulţumim, doamnă Nuland, dar nu libertatea presei îi lipseşte României!

» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

Victoria Nuland, adjunctul secretarului de Stat pentru Europa şi Eurasia al SUA, a declarat, sâmbătă, că o presă liberă este esenţială pentru calitatea şi integritatea democraţiei, iar Washingtonul a sprijinit şi va continua să sprijine libertatea presei din România.

„Oriunde în lume SUA consideră că o presă liberă este esenţială pentru calitatea şi integritatea democraţiei, o presă liberă (permite) cetăţenilor dintr-o ţară să înţeleagă într-un mod transparent ce fac aleşii” , a declarat Nuland, în cadrul unei întâlniri cu jurnaliştii români. „SUA au de mult timp un angajament aici privind sprijinirea mediei libere şi vom continua să facem asta”, a mai spus Victoria Nuland.

Am reprodus integral ştirea Mediafax pentru a elimina orice urmă de subiectiv. Declaraţiile diplomatului american alimenteză un truism diplomatic de-a dreptul plictisitor, care în orice ţară normală nici măcar nu merită comentat. În România însă, ţara care a inventat conceptul  „democraţiei originale” (drept de autor – Ion Iliescu), un astfel de mesaj cere aprofundare şi ne invită să privim atent în oglindă. În fond şi la urma urmei, ce-a vrut să spună Victoria Nuland? Ce înţelege domnia sa prin „presa liberă” din România. „Liber” are acelaşi sens şi în SUA, şi în România? Sau filosofia iliesciană asupra democraţiei produce aceleaşi efecte perverse şi asupra presei româneşti? Şi, la drept vorbind, cine poate pretinde serios că mass-media din România suferă de „lipsă de libertate”? Prin urmare, unde bate doamna Nuland?

Problema presei româneşti, dincolo de suferinţele generale provocate de criză&istorie&defecte genetice, poate fi pusă mai degrabă pe seama unei libertăţi „prea mari”. Jurnalismul actual nu este nicidecum produsul unei societăţi care cultivă cenzura bunului-simţ, dimpotrivă, este efectul unei libertăţi interpretate adesea abuziv şi în conflict cu standardele care au consacrat presa liberă în democraţiile corecte.

„Un post precum Antena 3 n-ar fi existat niciodată în Marea Britanie”, spunea, într-un interviu pentru „Reporter Virtual”, Petru Clej, fost redactor-şef al departamentului românesc din BBC World Service. De ce? Pentru că o democraţie profundă, precum cea din Regatul Unit, nu poate permite pur şi simplu naşterea unei entităţi media care să interpreteze drept lege dorinţele şi directivele patronului. Există o limită, în orice ţară cu democraţie sănătoasă, peste care jurnalistul nu trece indiferent ce dorinţe, interese şi pasiuni are cel care-i plăteşte leafa. Unde în lumea liberă „calitatea şi integritatea democraţiei”, ca s-o cităm pe Victoria Nuland, sunt susţinute de campanii de presă împotriva instituţiilor statului?

Unde în lume linşajul mediatic a devenit parte a codului de bune practici audiovizuale? Unde în lume a face presă înseamnă a spune orice despre oricine, fără o minimă autocenzură a responsabilităţii cuvântului, fără pic de respect faţă de preopinent şi fără să ţii cont câtuşi de puţin de ce recoltă vor produce în mentalul popular „seminţele” pe care le sădeşti zi de zi în televizor. În ce parte a globului democratic un prim-ministru pompează resurse şi fraternizează cu trusturi media al căror ADN e fixat pe distrugere, nu pe dialog, pe secătuirea bugetelor publice, nu pe securizarea lor, pe protejarea reţelelor politico-mafiote, nu pe susţinerea instituţiilor anticorupţie? În care colţ de planetă liberă un mogul ca Dan Voiculescu poate ţine talpa pe gâtul unui premier şi poate dirija politica ţării în funcţie de reglajul fin-nervos al antenelor personale?

Mai mult, sunt cazuri de interes public crucial  (vezi atacul parlamentarilor la statul de drept sau declaraţiile anti-justiţie ale premierului Ponta privind condamnarea lui Adrian Năstase) când presa trebuie să uite numele proprietarului şi să apere frontul care susţine valorile fundamentale ale lumii libere – cele care dau, de altfel, viaţă jurnalismului. Nu-i veţi vedea niciodată în conflict pe jurnaliştii de la Le Monde şi Le Figaro atunci când justiţia pronunţă condamnarea premierului francez pentru corupţie. Nu-i veţi auzi niciodată pe cei de la „Telegraph” sau „Guardian” purtând războaie în jurul unei sentinţe judecătoreşti definitive şi nici nu-i veţi descoperi pe ziariştii lor în rol de avocaţi cu jumătate de normă ai unor politicieni condamnaţi pentru mită. Nu veţi întâlni nicicând situaţia în care New York Times să nu preia o dezvăluire făcută de Washington Post despre abuzuri de putere, şi nu e neapărat vorba de Watergate, pentru că în lumea normală rivalitatea nu exclude principii.

Ar trebui să ne simţim flataţi că Victoria Nuland ne consideră o ţară cu presă îmbătată de libertate, dar în realitate lucrurile nu stau chiar aşa. Ar trebui să ne bucure că SUA anunţă „sprijinirea presei libere”, dar nu de de asta avem nevoie. Lumea din care provine doamna Nuland citeşte sensul cuvântului „liber” în „responsabil”. Libertatea este reponsabilitate, iar nu toată presa românească înţelege să vieţuiască aşa. Ziariştii care iubesc adevărul şi care au învăţat să folosească demn cuvântul liber o ştiu deja.

S-ar putea, culmea!, ca tocmai cei care văd presa drept instrument de tortură politico-mediatică să interpreteze declaraţia oficialului american ca un mesaj de susţinere pentru continuare procedurilor de executare silită a celor care nu se află în graţiile patronilor lor. Iată de ce n-am înţeles prea bine ce-a vrut să spună doamna Nuland cu „sprijinirea libertăţii presei” din România. Cred că, de moment, ne-ar fi de-ajuns o susţinere fermă a  independenţei justiţiei. Aşa ştim sigur că Statele Unite chiar protejează viitorul democraţiei româneşti. Şi tot aşa putem spera la un viitor mai curat al presei. Libertatea presei nu-i ce-i lipseşte azi României. Responsabilitatea, da!  Ori asta nu se învaţă decât în tărâmurile unde nimeni nu e mai presus de lege…

***

NOTĂ: Acesta este un articol de opinie. Opiniile sunt marcate în mod corespunzător pe Reporter Virtual pentru a le separa de informație.

Laurenţiu Ciocăzanu

Ciocazanu

 

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (15 voturi, media: 4,47 din 5)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

Comments are closed.

Scroll to top