Cei mai de-un leat cu mine își aduc, cu siguranță, aminte de o frumoasă povestire istorică avându-l drept erou pe Mihai Viteazul, pe vremea când era ban al Craiovei. Bănuit de Vodă că ar fi „hiclean”, Viteazul este trimis pe eșafod, dar gâdele se arată atât de impresionat de căutătura lui fioroasă, încât aruncă securea, strigând că pe un asemenea bărbat mândru el nu-l poate ucide. Regele Mihai I n-are și n-a avut niciodată căutătura fioroasă a lui Mihai Pătrașcu. Dar asta nu l-a scutit de a trăi mereu sub amenințarea călăilor. Și de frica lor, în îndelungații ani de exil, n-a prea îndrăznit să deschidă gura contra regimului comunist criminal, care-l obligase să abdice. Ceea ce este și mai surprinzător și constituie o bizară îmbinare de balcanism neaoș și sindrom Stockholm mi se pare afecţiunea subită şi inexplicabilă care a ajuns să-i lege pe fosta victimă de foştii călăi.

Căci astăzi Mihai nu mai este, pe posturile securiștilor de omenie, „ex-regele” și nici nu mai e drăcuit de la obraz, cum era pe vremuri. Astăzi – sau, mai precis, ieri – Mihai I a redevenit, la aceleași posturi, „regele României”. Atâta ipocrizie şi slugărnicie cât am văzut ieri, la Antena 3, nu mi-a mai fost dat să văd de la emisiunea omagială dedicată de acelaşi post lui Dan Voiculescu. Pentru călăul de serviciu, Gâdea, n-a fost nicio problemă să schimbe destinatarul buzelor sale, căci vorba aia, schimbarea dosurilor, bucuria lingăilor. Și, în consecință, șeful Antenei 3, dator vândut lui Felix, a fost bucuros că are prilejul să-și mai achite din datorii, dedicând o zi întreagă aniversării regelui, noul gadget al stăpânului său. Titlurile care s-au lăfăit pe burtieră, pe tot parcursul zilei, i-ar fi putut face invidioși pe clănțăii de la Scânteia. Odele, ditirambii, osanalele înălțate de toți cei care s-au perindat pe ecran mi-au dat impresia că m-am întors în timp, în toamna lui 1989, și privesc cum toți oamenii muncii de la orașe și sate salută realegerea tovarășului Nicolae Ceaușescu, cel mai iubit fiu al poporului, în funcția de tartor al PCR. Dacă în platou s-ar fi aflat monarhiști autentici, poate că asemenea efuziuni ar fi fost de înțeles. Dar au fost aduși numai monarhiști de duminică, gen Dana Grecu, Radu Tudor sau Valentin Stan, adică niște tonomate care cântă după partitură. Dacă, de pildă, li s-ar fi introdus fisa republicană, ar fi schimbat-o ca la Ploiești, iar Dana Grecu s-ar fi transformat, instantaneu, într-o Mița Baston de excepție, renunțând, momentan, chiar şi la tigaie, pentru a sluji interesele patronului. Cel mai dezgustător degustător de borș mi s-a părut a fi Radu Tudor, care mai avea puțin și plângea de ciudă, afirmând că îi pare groaznic de rău că o asemenea zi minunată se termină și mâine ne vom trezi cu toții, ca dintr-un vis frumos, cu același dictator.

Cum se explică această avalanșă de laude, proslăviri și plânsete în batistă, venite din partea unora care, în anii ’90, scuipau venin printre dinți, înjurându-l pe „Bâl-bâl” și acuzându-l că vrea să acapareze țara, ca s-o dea „celor cinci capre” din dotare? În opinia mea, foarte simplu: domnii din USL vor să-l confiște pe rege și să se împopoțoneze cu el, spre a-l folosi, la o adică, pe post de agent electoral. Ideea nu-i rea și reprezintă, dacă vreți, un contraatac al stângii, în fața tentativei dreptei de coagulare a unei Mișcări Populare. Și unii, și alții și-au propus să atragă la vot nemulțumiții, nehotărâții, pe cei dezamăgiți de actuala clasa politică. De aceea se și bate atât monedă pe demnitatea, onoarea, decența regelui, în comparație cu „bădărănia lui Băsescu”: pentru ca poporul să poată înghiți mai ușor broasca monarhică. Văzând că n-au niciun lider charismatic printre ei, fiindcă Ponta spune prostii, Crin doarme, iar Voiculescu are pata patalamalei de la CNSAS, capii USL apelează, ca de obicei, la unul de împrumut. În decembrie 2009, a fost Johannis, acum e Mihai. Tot un neamț, cum s-ar zice! Și de aceea, ca și Johannis, Mihai este plimbat acum și pupat de țucălari mai ceva ca sfintele moaște, pentru că baronii roșii așteaptă de la el minuni. Minuni care n-o să mai vină: regele e la capătul călătoriei prin viață și el nu lasă în urmă decât o principesă moștenitoare fără niciun fel de charismă și care, în afară de zacuscă, nu știe să facă mai nimic. Preafericite Felix, pariezi pe o mârţoagă: cu o floare, fie ea chiar şi Margaretă, nu se face primăvară. Iar cu o poamă, nici atât!

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

ETICHETE:

Antena 3ipocriziemanipulareMihaiUSLVoiculescu

(Niciun vot deocamdată)

Încarc...

About the Author: RV

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.