» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

Oricât le-ar veni unora greu de crezut, în USR nu se fac doar referendumuri, ci se ia și poziție față de tot ce încearcă guvernanții să ne bage pe gât cu de-a sila. Printre cele mai mai active voci ale partidului – și ale Opoziției, în general – se numără Mihai Goțiu, un altfel de politician, care, în vreme ce unii dintre colegii săi parlamentari încearcă să taie copacii, să vândă munții și să împuște urșii, se luptă să salveze toate aceste resurse și e sigur că, având ajutorul celor care l-au votat, dar și al multor altor români, chiar o să reușească.

 

Guvernul României pregătește retragerea Dosarului Roșia Montană de la UNESCO. Ce ar putea să urmeze?

O mobilizare civică în urma căreia guvernul Tudose să-și facă bagajele și să plece de la Palatul Victoria. Nu văd cum cum ar putea supraviețui acest executiv dacă și-ar duce la capăt intenția anunțată de a retrage Dosarul Roșia Montană de la UNESCO. Asta se întâmplă când la conducerea țării ajung persoane care n-au habar și puțin le pasă de istorie, iar la Ministerul Culturii e un manager specializat în fițuici tabloide. Oamenii ăștia sunt incapabili să înțeleagă ce punct sensibil au atins. Îmi amintesc cât de mult timp le-a luat localnicilor și activiștilor pentru Roșia Montană să explice opiniei publice cât de mari sunt riscurile exploatărilor cu cianuri, asta în ciuda faptului că accidentul de la Baia Mare, din anul 2000, e unul din motivele pentru care legislația europeană legată de protejarea mediului a fost modificată radical. Consecințele distructive pentru mediu a uriașelor cariere deschise, în care munți întregi sunt transformați în halde de steril, nu sunt nici acum pe deplin înțelese de cetățenii români. În schimb, când primarul Roșiei Montane a transmis, prin 2010 dacă îmi amintesc bine, o scrisoare publică în care afirma că ”UNESCO ar dăuna dezvoltării localității” reacția civică de indignare a fost uriașă. Grupul de Facebook Rosia Montana in UNESCO World Heritage a explodat și a devenit principala rețea de informare și mobilizare a Campaniei Salvați Roșia Montană (CSRM). Emoția care a stat la baza acestei reacții e ușor de înțeles: includerea în Lista Patrimoniului Universal reprezintă o recunoaștere la cel mai înalt nivel mondial posibil a istoriei și valorilor românești. E o inconștiență uriașă, o totală iresponsabilitate, să distrugi unul dintre elementele definitorii pentru o comunitate sau o națiune. Istoria Roșiei Montane se identifică, în mare măsură, cu istoria României, și, mai mult, este unul dintre simbolurile cu care România contribuie la istoria și cultura Europei și a lumii. Cum să distrugi așa ceva? Din punct de vedere istoric, ar echivala cu un act de sinucidere ori cu o auto-mutilare. Cum arătam, însă, țara e condusă de persoane cu grave carențe culturale ori chiar de persoane de-a dreptul inculte, iar în funcții de decizie avem plagiatori și penali. Asemenea persoane nu au cum să înțeleagă valoarea și semnificația unui loc ca Roșia Montană, nu au cum să priceapă ce oportunitate uriașă pentru viitorul comunităților din zonă și pentru România ar fi recunoașterea UNESCO și nici nu mă aștept să realizeze ce buton sensibil au apăsat.

Se vehiculează ideea că România ar putea plăti miliarde de dolari despăgubiri dacă ne mai opunem exploatării aurului la Roșia Montană. Este o știrea reală sau e la fel de ”adevărată” ca aceea care susținea că România va fi amendată de UE cu sute de milioane de euro dacă nu scoate deținuții din închisori?

O asemenea afirmație e o tâmpenie. Curțile internaționale de arbitraj, inclusiv cea de la Washington, recunosc fără putință de tăgadă dreptul statelor de a decide singure, în mod suveran, politicile de protejare a mediului, a patrimoniului cultural ori politicile de dezvoltare sustenabilă. Una dintre cele mai recente decizii ale Curții de la Washington, favorabilă statului El Salvador într-un litigiu cu o mare companie minieră, s-a fundamentat pe acest lucru. În plus, mobilizarea civică din El Salvador a contribuit esențial în decizia Curții, fiind un mesaj fără echivoc pentru arbitri că decidenții politici din acel stat n-au luat o hotărâre discreționară atunci când au decis protejarea mediului, a culturii și sănătății publice în detrimentul unor teoretice profituri din minerit, ci au ținut cont de voința publică, cea care legitimează (sau ar trebui să legitimeze) suveranitatea unui stat. Apoi, trebuie spus că există un principiu al dreptului internațional al mediului, conform căruia un proiect minier ori industrial trebuie să respecte toate modificările legislative adoptate înaintea autorizării finale a respectivului proiect. Așadar, opoziția civică și/sau adoptarea în Parlamentul României a unor legi privitoare la protecția mediului ori a patrimoniului cultural, nu doar că nu dăunează în litigiul dintre România și Gabriel Resources, ci ajută. Și ajută enorm. Afirmațiile contrare fie sunt făcute cu rea-credință, fie denotă necunoaștere, fie ambele.

Este posibil ca povestea cu Roșia Montană să fie, de fapt, o diversiune a celor aflați la putere, care, în timp ce noi protestăm contra cianurilor, vor otrăvi complet justiția independentă?

Nu, asaltul asupra justiției este o preocupare cotidiană, diurnă și nocturnă, a coaliției de guvernare. În paralel, încearcă să treacă și alte mizerii, atacul la pilonul II de pensii, pensiile speciale nesimțite, legile cu dedicație pentru distrugerea Roșiei Montane, Certejului dar și a altor zone protejate. Dacă domnii Tudose, Dragnea, Tăriceanu și ceilalți s-au gândit că aceste cauze s-ar canibaliza și-au făcut calculele greșit. Din ce am văzut la primele proteste, amenințarea cu retragerea Dosarului Roșia Montană a iritat și mobilizat cetățenii și împotriva atacului la justiție, corupția, rețelele mafiote, acapararea instituțiilor statului de către grupuri de interese nelegitime fiind o problemă care afectează direct și Roșia Montană. În plus, în cazul specific al Roșiei Montane, reacțiile lui Tudose au venit în urma interpelărilor publice pe care le-am făcut, atât în privința modului corect sau incorect în care ne apărăm interesele în litigiul de la Washington, cât și în privința retragerii dosarului de la UNESCO. Despre intenția de a modifica Legea Minelor, cu includerea unor idei și articole foarte asemănătoare cu cele din proiectul de lege specială de distrugere a Roșiei Montane, care a scos oamenii în stradă în 2013, știam de câteva luni, fiind în lucru la Ministerul Economiei din perioada mandatului lui Mihai Tudose acolo. La fel, despre pregătirea unei documentații la Ministerul Culturii pe care să o folosească drept pretext pentru retragerea dosarului de la UNESCO știam de aproape două luni. Toate acestea mă fac să afirm că PSD intenționa să facă aceste lucruri publice doar în ultimul moment, când nu s-ar mai fi putut opri ceva. În fine, nu-mi vine să cred că au consilieri chiar într-atât de incompetenți încât să deschidă voluntar un subiect exploziv care s-a dovedit că singur, fără alte motive de iritare și revoltă publică, are capacitatea de a rupe coaliții de guvernare. Una e să-ți încerci norocul cu diversiuni precum referendumul de modificare a Constituției și altceva să te expui pe o temă care te poate trimite direct la coșul de gunoi al istoriei.

Ministrul Mediului, Grațiela Gavrilescu, a declarat că trebuie împușcați urgent 140 de urși. Nu era mai bine ca aceste animale fost vândute altor țări, unde ele nu mai trăiesc în sălbăticie, că mai veneau niște bani la buget? Sau guvernului îi e mai dragă plăcerea vânătorilor decât salariile muncitorilor?

Există mai multe soluții prin care se poate evita măcelărirea urșilor. Una ai enunțat-o deja, exportul exemplarelor excedentare către țările care au deficit. Alta e hrănirea acestor animale cât mai departe de localități. Dar, înainte de toate, trebuie să clarificăm dacă există, într-adevăr, o supra-populare. Modul actual de inventariere, bazat pe numărarea urmelor, e extrem de discutabil și, ținând cont de arealul mare de circulație al acestor mamifere mari, aș băga mâna în foc că aceleași exemplare sunt calculate de mai multe ori, în mai multe fonduri de vânătoare.

După câte se vehiculează, guvernul ar putea  renunța la programul ”Inspectorul pădurilor”, după ce a micșorat considerabil pedepsele aplicate pentru tăierile ilegale. Deci dispar pădurile, dispar și urșii, ce facem, rămânem doar cu oile?

Păi nu știu dacă rămânem și cu oile. Când ai intervenții majore în eco-sisteme, acestea sunt afectate în ansamblul lor, nu doar pe bucăți. Ca exemplu, când tai pădurile afectezi întreaga rețea hidrografică. Dacă râurile își reduc debitul și din debitul rămas bagi o mare parte pe țeavă, pentru micro-hidrocentrale, celebrele MHC-uri ale unor băiețași deștepți, care au dus România în situație de infringement, vor fi afectate și pășunile și fânețele. E momentul să conștientizăm și în România că protejarea mediului nu e un lux și că e o urgență majoră și pentru România, nu doar pentru Uniunea Europeană. În Parlament, am observat o uriașă ipocrizie: am votat ratificarea Acordului de la Paris privind schimbările climatice aproape în unanimitate, cu 105 voturi „pentru” și 2 ”împotrivă”; cu toate acestea sunt votate fără probleme proiecte de legi care vin în contradicție flagrantă cu scopurile și principiile Acordului de la Paris. Să nu ne iluzionăm, schimbările climatice vor afecta și România și fiecare intervenție, oricât ar părea de mică, se adună și duce la efecte cumulate dezastruoase. Pur și simplu e necesară o schimbare de mentalități și de perspectivă, mai ales când vorbim de mediu: protejarea e o necesitate zero și, în același timp, o oportunitate de dezvoltare.

Cum te vei poziționa față de referendumul propus de Coaliția pentru Familie, pe care Dragnea a promis că-l organizează în toamna asta?

Cum am arătat și în campania electorală, orice referendum (pe orice temă, nu doar în acest caz specific) e ilegitim atâta vreme cât nu revenim la cvorumul de prezență la vot de 50%+1. Actualul cvorum permite diversiuni, manipulări și poate da naștere unor monstruozități. De asemenea, când se face un referendum pe o temă suficient de importantă încât să se ajungă la modificarea Constituției, aceasta trebuie să fie dezbătută în mod real în societate, pentru a crea premisa unui vot avizat, iar o dezbatere avizată nu se poate face în două-trei săptămâni, într-o atmosferă tensionată, în câteva talk-show-uri de televiziune și câteva articole în presa scrisă, tipărită sau online. Așadar, votul meu în Senat va fi împotriva oricărui referendum, pe orice temă, atâta vreme cât modul de organizare încalcă principii elementare ca un cvorum reprezentativ și o dezbatere reală în societate.

Sunt lucruri pe care aleșii USR le-ar fi putut face în Parlament și nu le-au făcut? Personal, ce îți reproșezi?

Că nu am avut suficient timp să comunicăm tot ce am făcut și, mai ales, de ce am făcut ce am făcut. Că nu am reușit să convingem oamenii care își pun speranța în noi că e nevoie de o implicare personală a fiecăruia, fie că o face într-un partid sau într-o organizație neguvernamentală ori informal, fie în grupuri de prieteni și cunoscuți, pentru a genera o schimbare în România. Am și unele proiecte restante, dar mai sunt trei ani și jumătate de mandat în care sper să recuperez.

La următoarele alegeri vor avea un singur USR sau două?

Eu îmi doresc și sper că la următoarele alegeri vor fi mai multe partide noi – în sens real, nu născute din fostele partide ori din regrupări de interese ale politicienilor cu ”experiență”. În același timp însă, îmi doresc ca toate aceste partide noi să nu se nască din ruperea USR.

 

 

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (3 voturi, media: 5,00 din 5)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top