Mă fac şantajist de bairamuri

11:52 am, 22 mai 2011 • de Comentariile sunt închise pentru Mă fac şantajist de bairamuri

» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

Hotărât lucru, zilele presei sunt numărate. Ca să trăieşti azi din scris, trebuie fie să ai un nume deja celebru, caz în care şi o virgulă dac-ai tras (da’ să fie musai portocalie!), tot îţi iei pe ea drepturi de autor să o duci boiereşte un an, fie să te adapi la înţelepciunea moguleană, după care să te ştergi, frumos, cu batista la gură şi să spui sărut mâna pentru masă. Or, eu nu mă încadrez nici la clasici în viaţă, nici la pupători pe mustaţă, deci şansele ca în următorii câţiva ani să nu mor de foame tind spre zero. Şi atunci, ce să fac, ce să fac? M-am tot gândit şi m-am răzgândit, ce nouă profesie să îmbrăţişez, că doar sunt atâtea meserii frumoase şi merită a fi  încercate. Mă bătea gândul să mă fac gunoier, că doar eram obişnuit cu răscolitul gunoaielor, din viaţa de ziarist, dar am oroare de mirosul de malaştroc de ghenă, aşa că am zis pas. Voiam să mă duc căpşunar în Spania, dar am înţeles că nici pe-acolo nu mai umblă câinii cu covrigi în coadă. Până la urmă, înclinam spre ocupaţiunea de zilier agricol – normal, cu chitanţier, că eu sunt un angajat model şi respect legea, domnu’ Boc, nu ca alţii – când am auzit ieri de iniţiativa aceea privind petrecerile, felicitările, masa şi dansul. Am avut o revelaţie. Ştiam pe ce mă voi reprofila: pe meseria de şantajist de bairamuri. Nefiind trecută în nomenclator, nu trebuie să plătesc nici 10%, nici 16%, nici TVA şi nici măcar n-am nevoie de carte de muncă, ci doar de caiet de reclamaţii. Şi apoi, la un calcul sumar, meseria asta e  cea mai profitabilă din câte s-au inventat. Să mă explic.

Să presupunem că domnu’ Costică, vecinul de la etajul 5, vrea să-şi serbeze ziua (mă rog, tocmai şi-a serbat-o şi a făcut azi-noapte un balamuc de nedescris, dar las’ că-l văd eu la anul dacă-i mai dă mâna!). În acest scop, conform legii, începe să meargă prin bloc, la cerşit semnături. Ăla dă, ăla dă, hopa, ajunge domnu’ Costică la mine. Sunt de acord că, în calitate de “sfânt”, are tot dreptul să-şi celebreze onomastica, dar gura mea să nu mănâncă nimic de ziua ilustrului împărat creştin omorâtor de fii şi neveste Constantin cel Mare? Ia adu, vecine, şi mie un platou, o gustare caldă, un babic-salem, o măslină, o scobitoare chinezească, o atenţie, o ţuiculiţă de prună şi, hai, treacă de la mine, nişte sarmale aburinde, şi pe urmă să vezi ce sprinten îmi aleargă pixul pe hârtie! Sau să presupunem că madam Mimi de la 2, care lucrează la cofetărie, are un botez în familie. Botezul e, după cum se ştie, un prilej de mare orăcăială şi urechile mele vor fi puse la grea încercare. Dar, dacă vecina aduce, când vine să-mi ceară semnătura, şi-un platou de amandine, accept ordalia. Ce naiba să fac? Mănânc şi-ascult. Mănânc. În cazul în care vreunul dintre vecini refuză să se conformeze şi să mă îndoape gratis, pe ziua respectivă, e vai de el: nu doar că nu-i semnez, dar îl mai şi torn la poliţie, să-i dea o amendă pentru tulburarea liniştii publice şi să-l înveţe minte, dă-l în mă-sa de creştin chitros!

Dar meseria de şantajist de bairamuri e profitabilă şi din alte puncte de vedere. De pildă, nu se poate să nu ai, printre vecini, un mecanic auto, un doctor, un popă sau un funcţionar. Mai ştii când se-ntâmplă să ai nevoie de ei? Aşa că, dacă-ţi vine vreunul la uşă să-ţi ceară semnătura, accepţi, dar numai după ce-l pui să promită că mult bine ţi-o face şi el într-o zi. O reparaţie din partea firmei, o ecografie gratuită, un parastas moca sau o cerere rezolvată rapid, fără să mai fii nevoit să umbli pe la o mie de ghişee–  iată tot atâtea motive care mă fac să cred că această meserie chiar e brăţară de aur. Nici nu vă imaginaţi câţi bani se pot economisi astfel, de câte şpăgi veţi scăpa şi cât timp, altfel pierdut aiurea, veţi economisi.

Şi mai e un aspect demn de luat în seamă. Ca şantajist de bairamuri, îmi voi putea asuma şi rolul de educator al maselor. Nu voi accepta, la petreceri, mâncare nesănătoasă sau cu E-uri multe, nici vin contrafăcut. De asemenea, voi interzice manifestările prea zgomotoase de efuziune bahică, jocurile pe porunci cu strigat “Cucurigu” pe balcon la 2 noaptea şi pokerul pe dezbrăcate. Iar în privinţa muzicii, voi fi de-a dreptul zbir. Păi o să mai îndrăznească vreun locatar, pe o rază de zece blocuri, să bage manele la maximum, “pă sistem”? Nici pomeneală! Îi cer playlistul petrecerii înainte şi, ca un cenzor absolut, tai tot ce mi se pare lipsit de valoare culturală. Adio Guţă, adio Minune, adio Vijelie, adio Salam (din melodie, nu din farfurie!), adio Inna, adio Lady Gaga! Sunt acceptate melodiile anilor ‘60, ‘70, ‘80 şi ‘90, că oricum după 2000 nu s-au mai compus cântece, ci doar zgomote pe disc. Atât le trebuie, să încalce norma, că sunt cu mâna pe telefon şi formez 112 instantaneu. Iar pe finalul petrecerii, când invitaţii sunt la desert, nu accept decât muzică clasică. Că nici nu vă daţi seama cât de bine merg cantatele lui Händel cu tortul de mere al lui madam Mimi…

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

Comments are closed.

Scroll to top