Lecția pe care am primit-o de Sărbători într-un sătuc din Austria

12:50 am, 24 decembrie 2012 • de Comentariile sunt închise pentru Lecția pe care am primit-o de Sărbători într-un sătuc din Austria

» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

Am luat-o si eu la sanatoasa spre alte locuri, de Sarbatori, din curiozitatea de a proba comparatia cu atmosfera de la noi. Am gasit de fiecare data ceea ce lipsea in destule locuri din Romania – preturi corecte, organizare impecabila, respect pentru client, curatenie in casa si pe strada. A fost o experienta care a meritat.

Dintre toate locurile care m-au prins in afara tarii, cel mai mult mi-a placut Austria. Acum patru ani, am fost de Craciun in Carinthia, regiune aflata in sudul tarii valsului, invecinata cu Italia si Slovenia. Austria este impecabila ca destinatie de vacanta, in special iarna. Am ales Obervelach, un mic orasel rustic, plin de luminite, de zapada, de brazi impodobiti si de sarm. N-avea nimic special, luxos sau iesit din comun, dar avea farmecul acelui loc obisnuit care emana spirit din modestia sa imensa.

Nu ne-a deranjat nimeni pe durata sejurului, n-am primit in schimbul sumelor modice platite pentru cazare si masa altceva decat contravaloarea cinstita in serviciile si produsele locului. Meniul festiv de Craciun, ca sa dau doar un exemplu, avea o compozitie sumara, dar suficienta astfel incat, chiar daca te-ai fi ridicat nesatul de la masa, te simteai ca si cand ai fi savarsit o impolitete crasa daca te aratai pe jumatate multumit.

In plus, soselele care leaga localitatile invecinate sau cele care duc pana la baza partiilor de schi sunt curate ca-n palma, chiar daca ninge pe rupte, iar de-a lungul si de-a latul esti inconjurat de nameti ca-n povestile lui Andersen fara ca traficul rutier sa fie impiedicat de ceva.

N-o sa uit insa niciodata ceva ce, din pacate, nu vom intalni prea curand la noi. Coboram din varful muntelui (acolo unde ajungi cu un fel de metrou ce urca direct prin stanca masivului) si la un moment dat, intr-un satuc invecinat, am vazut lume adunata in jurul unui foc de tabara. Am oprit imediat, am coborat cu totii si ne-am alaturat grupului.

Era o boare idilica de Sarbatori. Vreo 50 de sateni cantau colinde stand roata in jurul unui foc in care zabovea molcom un tuci plin cu gluhwein (vin fiert). Alaturi, imbratisand o chitara veche si sarutand patimas o muzicuta veche dar fina, un barbat cu barba reala de Mos Craciun acompania spiritul grupului cu muzica proprie, in incercarea de a-si vinde ultimul album de CD-uri cu muzica de Craciun.

Nu era nimic orchestrat minutios. Doar o adunare ad-hoc de localnici, fiecare cu pasiunea si cu aportul lui, dornici doar sa respecte traditia din Ajunul Craciunului si sa intre in noul an cu sentimentul datoriei implinite fata de mostenirea Sarbatorilor. Si cu toata aceasta organizare „pe genunchi”, rezultatul era o scena desprinsa parca din filmul „Sunetul muzicii” – pelicula memorabila care traieste si astazi la fel de viu ca in 1965, atunci cand Christopher Plummer si Julie Andrews i-au dat viata lansand pentru eternitate invitatia la dragoste in numele Austriei hibernale.

N-am mai intalnit niciodata atata bucurie cantata in jurul focului de Craciun. Un cor care-si implinea misiunea din dragoste pentru istoria locului reusea sa emotioneze pe orice trecator ocazional, nimerit din intamplare in mijlocul unui ritual simplu si plin de spirit. Totul era de o naturalete izbitoare a carei forta razbea dincolo de orice inchipuire. Oamenii isi cantau bucuria din suflet si o impartaseau cu oricine simtea nevoia sa se alature lor.

M-am gandit atunci la frumusetea colindelor noastre si m-am intrebat de ce nu am intalnit niciodata un loc in Romania traditionala in care lumea sa se adune de buna voie, fara costume sau serbari artistice impinse de la spate, pentru a da glas cantecelor de Sarbatoare.

Avem, desigur, locuri in spatiul rural unde obiceiurile n-au murit, dar nici nu se simt prea bine. In ultimii ani, gratiei programelor Uniunii Europene si a pasiunii unor oameni sufletisti, Romania traditionala a inceput sa mai scoata capul in lume. Maramuresul sau Bucovina tin steagul sus in incercarea de a construi un brand de tara pe seama traditiilor de Craciun. Dar cu toti acesti pasi inainte, ramane inca senzatia ca lucrurile se misca artificial, nu ca o izvorare naturala din strafundurile spiritului romanesc.

Una din explicatii este lipsa noastra de interes, ca societate, pentru o valoare pe care am primit-o mostenire din generatii, dar pe care continuam s-o consideram un bagaj istoric depasit si demodat. Nici in scoala, nici la primarie sau in familie nu se mai lucreaza pentru trairea traditiei ca naturalete umana, ci eventual ca pe un dat care trebuie executat mai departe, mecanic si cu emotii tinute sub control.

Sunt convins ca exista multe locuri in tara asta unde pot da peste colindatori priceputi, peste formatii populare saltarete sau peste grupuri de buni crestini. Stiu ca satul produce inca spirite vii care iubesc traditia din preajma Craciunului. Ma voi simti bine in toate aceste locuri, voi fi bine primit si indestulator hranit. Dar nu voi inceta niciodata sa ma hranesc din bucuria grupului acela mic intalnit in Austria, care mi-a dat o lectie de neuitat despre spiritul Sarbatorilor, oferindu-mi doar o simpla cana de vin fiert si multa, multa dragoste…

 

S-aveti zi buna! Si-o cafea pe cinste.

Laurentiu Ciocazanu

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

Comments are closed.

Scroll to top