Hulit de farisei, după ce propovăduise Adevărul de pe acoperișul Gândului, vestind celor mulți și obidiți apropiata mântuire de iadul capitalisto-fripturist, Sebastian Lăzăroiu a fost judecat, condamnat și răstignit fără drept de apel. Nici măcar Cezarul, abia întors din faeton de gală taman de la Washington, nu i-a întins mâna, ca să-l salveze, în vreme ce Pilatul din Ponta și-a frecat mâinile de bucurie, în loc să și le spele. Dar totul fusese scris și nimeni n-a putut schimba o literă: moartea domnului Lăzăroiu trebuia să se întâmple. Povestea, pentru că, să nu uităm, domnul Lăzăroiu era împătimit după povești, are în ea, dacă ne uităm bine, și accente mioritice. Mai întâi, baciul ungurean și-a adunat oile și, după ce au tunat și au fulgerat contra lui Lăzăroiu, că le vorbise de rău Huniunea, acestea i-au tras o copită, ca să mi-l demită. Și demis a fost. Acum, baciul ardelean și cu cel Oltean s-au făcut și ei foc și pară și mări se vorbiră și se sfătuiră ca să mi-l omoare, la apus de soare. Ei, ca să vedeți coincidență, ieri, chiar când cobora soarele spre asfințit, i-au făcut de petrecanie.

Dar Lăzăroiu, îngropat în dosul stânii, unde-l latră câinii, buldogi sau nu, are o datorie morală față de votanții de dreapta. El trebuie să se ridice și să umble cu folos, ca să nu ne mai tot lase pe mâna ciobanilor, guriștilor și senzaționalilor. Nu știu voi ce părere aveți, dar eu am vaga impresie că povestea asta este scrisă adânc, și cine are urechi de auzit o s-o înțeleagă cum trebuie. Este o poveste în care până și Boc, care a intrat în nedoritul rol de Iuda, știe că trebuia să-l vândă pe Lăzăroiu, spre a se împlini scriptura brodită nu în pivnițele Vaticanului, ci în laboratoarele Cotrocenilor. Pentru că electoratul liberal, dezamăgit, în egală măsură, de PDL și PNL, avea nevoie de un martir. Avea nevoie de cineva care să reprezinte nu doar interesele celor însetați de țuică, ci și pe ale celor dornici să se adape la izvorul dreptății. Toți sunt de acord că, în comparație cu păcătoșii care umplu scena politică autohtonă, Lăzăroiu este un sfânt. El ar fi putut profita, foarte bine, de foncție, și-ar fi putut umple burta, și-ar fi putut sătura săracii din parohie cu trei baboi și două alocații, s-ar fi putut muta, din apartamentul sărăcăcios mobilat, într-o vilă de lux, și-ar fi putut lua cinci mașini de lux și tot atâtea amante. Dar n-a făcut nimic din toate astea. De aceea e timpul ca martiriul sfântului Sebastian să înceapă, acum, până ce pe ilustrul personaj nu-l acoperă colbul uitării.

Lăzăroiu trebuie să învie, conform programului dinainte stabilit, întru mântuirea drepților care n-au furat un dinar, în viața lor, și întru salvarea dreptei. Eu zic să mai așteptăm trei zile, regulamentar, și, dacă minunea nu se produce, să ne căutăm alți salvatori. La urma urmei, dacă până și un om care doarme pe un pat de fier ne va dezamăgi, ce speranță am putea avea decât să ne croim noi înșine o gardă din același metal?…

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

ETICHETE:

Alba ca ZapadadreaptaLazaroiuPDLsalvaresperanta

(Niciun vot deocamdată)

Încarc...

About the Author: RV

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.