DW: ” De ce in SUA continua sa apara ziare foarte groase si in Romania nu?”

1:42 pm, 22 iunie 2013 • de Comentariile sunt închise pentru DW: ” De ce in SUA continua sa apara ziare foarte groase si in Romania nu?”

» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

ziareIntr-o analiza semnata pentru Deutsche Welle, jurnalistul Horatiu Pepine concluzioneaza ca, dacă presa nu reuşeşte să menţină standarde înalte de calitate prin mecanismele pure ale pieţei, atunci ea va cădea fatalmente în ghearele politicului. Autorul se intreaba cum de in Occident continua sa apara ziare groase, de calitate, in timp ce in Romania cotidianele quality in print sunt putine, subtiri si supravietuiesc cu greu. Iata cateva concluzii preluate din articolul DW:

* În ultimii ani, presa scrisă care a evoluat pe o piaţă complet liberă şi fără nicio reglementare a dispărut în mare măsură. Publicul nu mai cumpără ziare ”serioase” preferând în primul rând televiziunea. Orice tentativă de a lansa un ziar nou sau o publicaţie săptămânală a eşuat. Cauza este mereu aceeaşi: publicul orientat către o presă de calitate este foarte restrâns şi de multe ori se recrutează exact dintre oamenii fără bani. În schimb au continuat să apară publicaţiile cele mai triviale cu putinţă. (…) Or, câtă vreme presa trăieşte teoretic din vânzări şi publicitate (ea însăşi corelată cu vânzările), preferinţele democratice ale majorităţii publicului au reuşit să se impună. În domeniul on line situaţia este absolut identică.

* Dar în esenţă regăsim aceleaşi probleme şi pe piaţa mult mai largă a televiziunilor. Analiza deja clasică a lui Piere Bourdieu pe care am mai citat-o (”Despre televiziune”, 1996) pune în evidenţă cu o rară limpezime mecanismul prin care televiziunile, oricât ar fi de numeroase şi independente, nu propun programe tot mai diverse aşa cum s-ar putea crede, ci dimpotrivă, tind să se uniformizeze sub presiunea audienţei maxime. Televiziunile româneşti ilustrează perfect teoria. Dar potrivit naturii şi calităţii publicului, uniformizarea se produce, la fel ca în cazul presei scrise, către numitorul comun şi către baza largă a societăţii şi nu către excepţiile sale fatalmente minoritare. De fapt şi într-un caz şi în celălalt, asistăm la efectele irepresibile ale pieţei care nu face altceva decât să traducă prin diferite mecanisme preferinţele consumatorilor majoritari.

* De ce în America sau în Germania continuă să apară ziare foarte groase, tipărite mărunt pe hârtie de calitate cu frontispicii gotice şi în România nu? Liberalii cinstiţi ar trebui să admită că mecanismele pieţei nu produc peste tot aceleaşi rezultate. Un ziar bun produs în România (ca şi o volum tipărit frumos) ar fi foarte scump şi prea puţini şi-ar putea permite să-l cumpere. Dar ceea ce de obicei se trece sub tăcere este că un ziar chiar potrivit de scump care respectă standarde ridicate nu şi-ar găsi destui cumpărători ca să fie rentabil. Acesta este adevărul camuflat pudic în toate dezbaterile cu privire la situaţia economică a presei.

* Dar abia acum am ajuns la partea cea mai importantă. În România continuă totuşi să existe câteva publicaţii decente, de asemenea reuşesc să rămână pe piaţă platforme on line făcute cu simţul nealterat al profesiei, la diverse televiziuni sunt găzduite şi emisiuni de bună calitate. 

* În România lupta pentru putere (în sensul cel mai strict al luptei de partid şi nu al disputei ideologice) este singura resursă care mai asigură o minimă calitate a presei. Dacă pe piaţa liberă, societatea civilă cu exigenţele ei critice şi cu preferinţele ei naturale, nu poate susţine o presă de calitate, atunci profesioniştii acestui domeniu sunt adesea nevoiţi să se înscrie într-o strictă subordonare partizană. E un proces natural şi lent şi pe care cei mai mulţi l-ar nega cu înverşunare. Câtă vreme lucrurile se înscriu în sfera propriilor convingeri, situaţia poate părea suportabilă, dar încetul cu încetul apar excese sau unilateralităţi pe care o presă cu adevărat independentă nu ar putea, prin propriile, exigenţe, să le îngăduie.

* Carenţa pieţei libere atât de evidentă în România este aşadar suplinită de singurele subsidii care se mai oferă cu generozitate: cele cu obiective politice. Efectele sunt contradictorii: pe de o parte presa de o anumită condiţie reuşeşte să supravieţuiască, dar pe de altă parte asistăm la aservirea ei. Presa a ajuns fie instrument de guvernare, fie instrument de opoziţie.

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

Comments are closed.

Scroll to top