» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

Gandul lui CristoiuÎn prima parte a anului 1914, ziarul Figaro, sub conducerea lui Gaston Calmette, duce prin publicația condusă de el o lungă și virulentă campanie de presă împotriva ministrului de Finanțe, Joseph Caillaux, prezentîndu-l timp de trei luni (138 de articole în 95 de zile, cea mai lungă campanie de presă dusă împotriva unui singur om) drept un demnitar corupt.

În după amiaza zilei de 16 martie 1914, soția lui Caillaux, Henriette Caillaux, cu care se căsătorise după ce demnitarul divorțase (ca și ea, de altfel), cumpără un pistol și, ținîndu-l în manșon, pătrunde în sediul ziarului spunînd portarului că vrea să-l întîlnească pe director.
După ce află că directorul nu-i în sediu, ea îl așteaptă, totuși, în anticameră, timp de o oră. Ajungînd la birou doar pentru a trece pe acolo (era ora 18), Calmette îi acordă o întrevedere din pură galanterie, dat fiind că dama, vorba lui Caragiale, era curățică.
După cîteva cuvinte, Henriette Caillaux scoate din manșon pistolul și trage în director șase gloanțe. Nu fuge de la locul crimei. Cînd e arestată, la interogatoriu, explică liniștită c-a vrut să răzbune onoarea soțului, terfelită de ziarist.
Pe 28 iulie 1914, Henriette Caillaux e achitată, crima sa fiind considerată pasională.

De ce-am ținut să reamintesc acest scandal celebru din Istoria Franței (Camil Petrescu îl amintește în piesa Suflete tari, uimindu-se că Henriette l-a așteptat o oră pe director ca să-l împuște)?
Pentru că atentatul din Franța sau mai degrabă masacrul, pentru că mobilul atacatorilor e doar presupus de către autorități (nimeni n-a revendicat atentatul, nici măcar prezumtivii autori), a dat naștere pe meleagurile noastre unei uriașe trăncăneli despre libertatea presei.

Acțiunea celor doi a fost interpretată ca un atentat la libertatea presei și prin urmare s-a vorbit de o solidaritate cu ziariștii de la Charlie Hebdo. Pentru a fi la modă, mulți jurnaliști și mulți politicieni și-au pus moț sintagma Je Suis Charlie! într-o nouă izmeneală tipic moldo-valahă.

Urmărind trăncăneala asta fudulă (fudulia de a fi luptător pentru libertatea presei!), mi-am dat seama că nu trebuie să fim invidioși pe Caragiale, pentru că a fost martor al unei prese care – vorba lui celebră – contribuia la tîmpirea poporului.
Presa română de azi e la fel de penibilă în fandoselile sale ca și cea de pe vremea lui Caragiale.

În 16 martie 1914, o cetățeancă împușcă pe directorul gazetei Figaro sub puterea emoțiilor stîrnite de campania împotriva iubitului.
Distinsa a considerat că e de datoria ei să spele prin gloanțe onoarea soțului, culmea și demnitar (Henriette vine la redacție în mașina ministerială a soțului).

După părerea mea, respectiva a comis un asasinat și pentru asta ar fi trebuit condamnată la moarte, nu achitată.
Ea însă n-a comis un atentat la libertatea presei.
Atentat la libertatea presei poate comite doar o autoritate de stat, care legiferează cenzura sau hărțuiește pe ziariștii incomozi.

În nici un caz la Paris, în 7 ianuarie 2014, ca și în 16 martie 1914, nu putem vorbi de un atentat la libertatea presei.
În aceste condiții, acțiunile de solidaritate din presa noastră, cea care e atît de liberă încît întreprinde un grețos cult al personalității directorului SRI, fără a cuteza a atinge nici măcar cu o cratimă onoarea Serviciilor noastre secrete, mi se par de un penibil greu de suportat.

Solidarizarea cu un ziar, cu o instituție, cu un cetățean are rost doar atunci cînd ea ar avea ca efect, fie și presupus, îndreptarea unei nedreptăți care i s-a făcut sau este pe cale de a i se face.

Dar în cazul jurnaliștilor de la Charlie Hebdo la ce ajută solidarizarea?
Îi face pe alți descreierați să nu mai împuște ziariști, de teamă că presa română să nu se solidarizeze cu victimele?

Ca și în cazul directorului Figaro, în cel al ziariștilor de la Charlie Hebdo avem de a face cu expresia criminală a unei nemulțumiri stîrnite de o campanie de presă.

Așa a socotit Henriette că-și răzbună soțul.
Așa au socotit descreierații că-l răzbună pe Profet.

La un comentariu publicat în Evenimentul zilei, am avut 242 de postări anonime.
240 erau înjurături de mamă, iar două doar porcăieli.
În România kalașnikoavele sunt mai greu de procurat.
Dacă ar fi mai ușor, sunt sigur că jumătate din cei nemulțumiți de rîndurile mele ar fi folosit glonțul pentru a arăta că mă dezaprobă.

Înseamnă asta un atentat al anonimilor la libertate presei?
Nici vorbă.
Înseamnă o intoleranță la opiniile altora, egală cu cea a autorilor masacrului de la Paris.
Una e însă intoleranța la opiniile celorlalți și alta atentatul la libertatea presei.

(Text publicat pe Cristoiublog.ro)

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (2 voturi, media: 5,00 din 5)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

13 comentarii

  1. Big Brother spune:

    Razvan Corneteanu, esti un securist imputit! Dar iei bani degeaba, ca nu pune nici dracul botul la tine! ..Dupa cum vezi

  2. CAM MULTI IMBECILI SUNT DE PARTEA CRIMINALILOR DIN FRANTA spune:

    Şi ce dacă „acțiunea celor doi a fost interpretată ca un atentat la LIBERTATEA PRESEI”?
    Nu văd care e problema? Ăsta e un motiv să nu fim solidari cu ziariştii?
    Domnul Cristoiu ne dă un exemplu, vezi Doamne, că s-a mai întâmplat şi în 1914. Dar atunci a fost răzbunare chipurile, nu un atac voalat la „libertatea de exprimare”. Domnul Cristoiu evită să ne spună dacă după moartea directorului ziarului Figaro, au continuat acuzele scrise la adresa ministrului de Finante. Dacă au continuat, atunci femeia s-a răzbunat, dacă nu atunci e atac la libertatea de exprimare (sau a presei).
    Tot domnul Cristoiu ne spune că dezaxaţii criminali ar fi trebuit să reprezinte o autoritate de stat, care legiferează cenzura sau hărțuiește pe ziariștii incomozi ca să fie un atentat la libertatea presei.
    Păi, domnu’ Cristoiu ăia cu kalaşnicoavele nu reprezentau Statul Islamic?! Ce înseamnă „islam”, domnu’ Cristoiu? Dacă nu ştiţi până la ora asta, vă spun eu, înseamnă „supunere”.
    Ca să o scurtăm,,, Având în vedere că acei criminali au omorât caricaturiştii la sediul revistei (adică la muncă, ca să vă fie clar), e un atentat la libertatea presei, Dacă i-ar fi omorât pe stradă sau acasă, atunci puteam vorbi de o răzbunare.

    Conform logicii dumneavostră:
    „Jurnaliştii de azi sunt la fel de penibili în fandoselile lor ca și cei de pe vremea lui Caragiale.”

  3. Valeria spune:

    LEGISLATIA DIN TARILE MUSULMANE

    ’’Secțiunea 295 B și C din CODUL PENAL Pakistanez

    INTERZICE REMARCILE DISPREȚUITOARE LA ADRESA CORANULUI ȘI A PROFETULUI, PREVĂZÂND PEDEPSELE CU ÎNCHISOAREA ȘI, RESPECTIV, MOARTEA.

    ACESTE LEGI PREVĂD CONDAMNAREA LA ÎNCHISOARE PENTRU PROFANAREA CORANULUI ȘI PEDEAPSA CU MOARTEA PENTRU ORICE REMARCĂ DISPREȚUITOARE ADUSĂ LA ADRESA ISLAMULUI ȘI LA ADRESA PROFETULUI MAHOMED’’.

    • Valeria spune:

      Mai mult,

      Legea Musulmana INTERZICE orice comentariu negativ la adresa Companionilor Profetului Mahomed.

      • CAM MULTI IMBECILI SUNT DE PARTEA CRIMINALILOR DIN FRANTA spune:

        Vorbim de ţările musulmane, unde bisericile de alte religii sunt interzise. La fel şi manifestările religioase de altă natură decât cea musulmană, sunt interzise atât în public cât şi în propria casă.
        În afara acelor ţări, prostia din Codul penal pakistanez de mai sus sunt nule şi intră ele sub incidenţa Codului Penal a altor ţări!

        • Valeria spune:

          – Ati inteles cumva ca sunt de partea lor? Mi-as fi dorit sa nu existe victime, morti. Mi-as fi dorit ca oamenii acestia sa traiasca!

          – Din pacate, gloantele nu au fost nule!

          – Intrarea sub incidenta Codurilor Penale din tari diferite … Trebuie sa intelegem ca SUNT LUMI DIFERITE, CIVILIZATII DIFERITE, LEGISLATII DIFERITE!

          MI-AS DORI CA NICIUN JURNALIST SA NU MOARA. NICI DIN ROMANIA, NICI DIN ORICE ALTA TARA!

          • CAM MULTI IMBECILI SUNT DE PARTEA CRIMINALILOR DIN FRANTA spune:

            Nu am spus că sunteţi de partea lor, probabil v-a indus în eroare nick-ul meu care nu vă este adresat!
            Scuze!

  4. Livia Pila spune:

    Dupa cite prostii a debitat maestrul Ion Cristoiu la TVR in compania nenorocitului pe nume Sorin Avram cre ca are nevoie de un consult urgent. Iar TVR de o amenda zdravana de la CNA din cauza limbajului licentios folosit de epava din Gagesti. Tanase, tu tot mai dormi si iei bani pentru asta in TVR?

  5. FBB spune:

    Libertatea de exprimare NU TREBUIE INGRADITA SI NICI JURNALISTII UCISI .Domnul Cristoiu ne spune ca; Doi descreierati au ucis jurnalisti pentru ca au intrecut masura in profanarea lui Mahomed .Da .In lume pot exista ACEST TIP DE OAMENI .Ca au fost folositi si de altii interesati de un conflict nu mai putem afla …Scenarii putem face suntem; LIBERI …

  6. Carmen spune:

    Domnule Cristoiu , cu respeect pentru dumneavoastra care sunteti un vechi reporter, cu bune si rele, de ce credeti ca opinia domniei voastre este cea adevarata, eu dupa umila mea parere, lasati pe fiecare sa aibe opinia lui, fiecare are dreptul de a spune si a face, ceea ce simte! Incercati sa faceti (in termeni politicosi , e drept) fata de colegul dvs de breasla, nici nu mai vreau sa-i amintesc aici numele, care ne-a facut pe toti, citez ” sunteti niste cacati” ! Asta cred ca este una din formele democratiei, de ce oare nu ne putem dezobisnui de a judeca pe ceilalti , atat de aspru? Un exemplu sunteti domnia voastra, indiferent de cate injuraturi primiti si porcaieli ( de ordinul sutelor), dumneavoastra continuati sa va sustineti ideile, opiniile!!!! Si eu nu va urasc, aceasta democratie cred ca apartine tuturor, indiferent ca suntem reporteri sau simpli cetateni! Si eu sunt Charlie, deoarece , nu sunt de acord cu ce se intampla in lume din cauza acestor scelerati, cu creiere fara materie cenusie, care ucid fara drept de apel , terminatiile unei caracatite , care se intinde in lumea intreaga! Multumesc daca cititi ceea ce am scris!

  7. Domnule Cristoiu, nu suntem de acord pe acest subiect. Actiunea islamistilor, si nu numai asta, a incercat nu numai sa pedepseasca ci si sa traseze o linie foarte groasa de demarcatie intre ce permit ei sa apara in presa si ce nu. Nebunia din ultimele zile a fost doar apogeul. Redactia mai fusese incendiata acum 2 ani, amenintari cu moartea fusesera facute in mod repetat. Nu numai in Franta. Iar „non-permisiunea” nu se refera la vreun teritoriu national. Implicit, dezacordul islamistilor se refera si la Romania. Si cum nu a fost niciodata facuta distinctia intre cele x caricaturi, este vorba despre ORICE astfel de mod de exprimare. In consecinta, sustinerea primita din partea oamenilor dar mai ales din partea jurnalistilor prin acasta asumare simbolica „si eu sunt Charlie” se refera nu numai la solidaritatea umana naturala cu familiile si colegii celor mitraliati in mod dement, nu numai ca un protest al cititorilor ca nu vor linii de demarcatie, nu numai ca un protest al jurnalistilor ca nu vor interdictii de niciun fel ci si ca o solidaritate globala referitore la valorile libertatii de exprimare in general.
    Pe scurt, cand ti se atrage atentia la nivel mondial in diverse forme (amenintari, atentate, presiuni) ca nu iti este permis sa te exprimi jurnalistic pe anumite teme fara ca cel care face aceste presiuni sa se identifice in mod clar, cand intoleranta ia forme extreme, atunci se poate ajunge usor la ingradirea libertatii de exprimare. Azi despre Allah sau Mahomed, maine despre Vladimir Putin sau Erdogan iar poimaine despre Victor-ii, Orban sau Ponta. E un pas mai mic decat cred unii. Important este sa „functioneze” mecanismul de ingradire.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top