O scurta radiografie a presei cu trei mituri de spulberat: libertatea, promovarea valorii si respectarea legii. In ansamblu, presa sustine ca este cainele de paza al democratiei, cu luneta indreptata spre cei despre care se presupune ca ar incalca legea si cu pixul pregatit sa noteze fiecare gest, fie un zambet crud sau o privire piezisa. Niciodata insa acea luneta nu este intoarsa chiar spre cei care conduc ceea ce numim presa libera, o declaratie aberanta renascuta poate din dorinta sufletelor care au zmbit gloantelor la lovitura de stat din ’89 cu speranta ca maine va fi mai bine. O radiografie a mass mediei este mai simpla ca una realizata la medic, cu toata coada de care ai parte daca intri in categoria celor care asteapta ca statul sa faca un gest pentru ei, platitorii de taxe.

Presa nu a fost libera nicicand si niciunde, cu exceptia internetului unde exista sanse, dar slabe, ci a fost intotdeauna subjugata economic de moguli si moguleti, fiecare cu interesele personele sau pur si simplu economice. Iar libertatea de a scrie adevarul este greu de atins. Trebuie sa observam la radiografie ca nici interesele sefilor si sefuletilor nu sunt de ignorat, pentru ca, fara stirea sau cu voia patronului, si ei pot face anumite jocuri. Majoritatea recompensate. Avem asadar de escaladat doua paliere imposibile pentru a trece adevarul de la idee la print, de la creionarea subiectului la secventele video de la tv. Asadar ne putem mira in continuare de tupeul celor care pretind ca sunt liberi in a scrie ce vor despre un caz sau altul. Este doar o prima dovada de ipocrizie: nerecunoasterea unui statut clar de caine, dar nu al democratiei. Ii vedeti la televizor cum latra. Zilnic. Si se epileaza in direct cu caramizile dreptatii si judecatilor de valoare pe care le rostesc aproape teatral, in incercare de a fascina audienta, de a castiga o bulina alba din partea celor care-i platesc. Legal sau nu.

O a doua dovada de ipocrizie apare pe linie administrativa, marcajul dintre cei care conduc si cei care muncesc, dintre cei care dorm in birouri, fac istoria unui eveniment la telefon sau frunzaresc hartii preocupati (trebuie sa ai talent si la frecat menta) si cei care se spetesc sa le aduca gloria. Am mai spus, dar repet: in presa 90% dintre sefi sunt incompetenti. Ori sunt buni gazetari, dar in general putem vorbi la trecut – si asta ne arunca la inceputul anilor ’90, si nu sunt buni administratori, ori sunt buni manageri, dar habar n-au de mass media, ceea ce te lasa paf cu anumite opinii neavizate si decizii aberante, pe care le impun ca metrul liniar de hartie igienica la toaleta. In ambele situatii, in care sefii viseaza deschis doar la continuitate pe o functie si la siliconarea conturilor cu orice pret, raportul de munca dintre un profesionist si un astfel de personaj este munca de Sisif. Nu vei reusi niciodata sa ajungi la o concluzie cu astfel de indivizi, caracterizati la gramada fara bun simt. Si acest bun simt nu este extras doar din a spune buna dimineata, multumesc si la revedere, ci consta in a nu incalca tocmai ceea ce spui ca aperi: valoarea. In presa din Romania nu este respectata, ci doar i se ingaduie sa supravietuiască ca un paria – pentru a arata lumii ce se intampla daca esti bun, remarca tot la modul general, asa cum vorbesc si de incompetenta sefilor. Succesul unor incompetenti consta in a promova nonvaloarea, pentru o liniste absurda cu sclavi gata sa ucida musca din zbor, care este o sabie cu taisuri si se intorc tot impotriva lor. Speranta ca prostul te va servi o vesnicie, fara sa aiba intentia de a scurma la radacina jiltului, este o prostie. O prostie la fel de mare pentru ca imbecilul te va dobori chiar si fara voie de pe functie prin incompetenta repetata, talent ce duce la scaderea calitatii textelor si a selectionarii subiectelor. Audienta in cadere este piatra de moara care are un singur traseu: spre fundul lacului. Si sper ca aceasta criza sa duca pe fundul apei cat mai multi incompetenti, cu ziare cu tot.

In paranteza: de aici si succesul tabloidelor. Ele sunt ca niste glume, unele proaste, altele reusite. Daca o dau in bara, spun ca a fost un banc prost auzit la coltul blocului, iar daca au nimerit-o…atunci e show, iar romanii sunt in cap dupa spectacole cu vedete prinse cu chilotii in vine sau personaje inventate pentru rating. Inchei paranteza: tabloidele nu au concurenta, pentru ca ziarele de valoare au lasat garda jos si primesc lovitura dupa lovitura fara posibilitatea fireasca de a para. Antrenorul e cheia, dar e greu de gasit unul bun. Eu stiu doar doi. Nu cred ca vom vedea ca in filme boxeri ce se trezesc din pumni.

Si ultima dovada de ipocrizie este tot o poveste ticluita frumos pentru cititorii naivi: aparam respectarea legii. Va veti intreba cum de au aparut totusi anchete vizand pe x sau y, iar raspunsul este simplu: nu au fost interzise inca de la etajul z. Dar s-au mai vazut cazuri cand un personaj izbit de pereti de o anumita gazeta a ajuns invizibil dupa ce a dat-o la pace cu patronul sau au existat alte presiuni externe. In afara de cenzura si autocenzura, presa nu pazeste legea, ci faradelegea prin insasi actiunile celor care o conduc: privatizari dubioase, interziceri de emisiuni, demiteri, restructurari, sanctiuni, presiuni, santaje, furt, evaziune fiscala etc. Un control serios in presa ar duce la mai multe arestari ca in fotbal, dar nu se incumeta nimeni sa inchida portita prin care ii vede lumea si ii aude: in ziar, la tv si la radio. Este o duplicitate a autoritatilor cu a personajelor ce conduc destinele unei meserii ajunsa la agonie. Nu va muri pentru ca exista aparatura speciala, iar tehnica ne-a dus in situatia de a face si un mort sa para viu. Presa a ramas o papusa manipulata de papusari mai mult sau mai putin talentanti. O farsa in care unii naivi cred inca si tocmai de aceea o fac sau o cumpara. Cei mai multi o fac de nevoie. 

Concluzii: presa nu este libera, presa nu promoveaza valoarea, presa nu respecta legea. Trei dovezi ale ipocriziei cu care cred ca este de ajuns sa tragem linie sub aceste mituri. Evident ca nu toata este asa, dar nu faci primavara cu o floare sau doua, ci poti realiza doar un tablou, o pictura cu natura moarta. Pentru ca si florile sunt din plastic.

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

ETICHETE:

ipocrizielegelibertatepresaradiografie

(Niciun vot deocamdată)

Încarc...

About the Author: Tiberiu Lovin

Jurnalist din 1992. Specializat în investigaţii, a lucrat pentru ziarele locale Deşteptarea, Ziua şi Monitorul de Bacău, România liberă (1995-2003 şi 2007-2009), Cotidianul şi Jurnalul naţional (2004-2005), Evenimentul zilei (2005-2007). În 2007 a fondat Reporter Virtual, iar din 2009 până în prezent ocupa funcţia de director pe online pentru Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind.

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.