In vremurile lor de glorie, Dana Fodor si Razvan Mateescu au fost porecliti reporterii pistol, dar acum au bagat armele in toc si scriu carti, pe care le publica la propria editura. Povestea lor nu este una obisnuita pentru seria de interviuri-dezbateri “De ce pleaca jurnalistii cand pleca”, ci un melanj de pasiune pentru profesie, o idila si un divort crud de meserie. Avertizat de Dana ca ei scriu la patru maini, am lasat-o pe ea sa raspunda, iar Razvan a intervenit rar, asa ca voi trece la raspuns Reporterii Pistol si nu Dana sau Razvan. Este un interviu lunga, dar va promit ca veti rade, poate chiar cu hohote, va veti intrista si veti injura. Este o poveste de viata care merita citita.

Cum de ai ajuns ziarista si nu altceva? Care-i povestea?

• De ce ziarista si nu vanzatoare de treninguri sau de oja roz? Pai, pentru ca mi-a placut intotdeauna sa scriu si sa citesc. Ce au scris altii, normal, mai buni decat mine. La inceput a fost poezia, ca la majoritatea…, apoi am simtit ca vreau sa fac si altceva. Contactul cu presa l-am avut in 1994 cand m-am angajat la Uniplus radio, ca reporter de teren. Eram studenta in anul 1 la colegiul de jurnalism din cadrul FJSC. Vremuri splendide, in comparatie cu astea de azi, am cunoscut oameni minunati la care ma gandesc cu placere si acum.  Imi era greu sa merg si la scoala, la cursuri, sa alerg si pe la conferinte si mitinguri (care pe timpul ala erau…gramada, iesea lumea-n strada din te miri ce). Dar reuseam sa impac si capra si varza. Era frumos. Cand scoteam legitimatia de ziarist nu se uita nimeni urat la mine, cum mi se intampla mai tarziu cand zicam ca sunt de la Libertatea sau de la 7 Plus. Eram foarte mandra de ceea ce faceam.

Din punct de vedere financiar merita acest efort zi de zi?

• Aaaa, stai ca-ti zic acum…100.000 de lei era leafa? Cam asa. Bursa era de 64, daca nu ma insel, la scoala.  Da, sper ca nu am gresit cu ceva. Nu stiu cat avea seful meu dragut, Toti Marinesc, dar nici el nu dadea pe spate de banet,  mai mereu eram cu totii cu buzunarele goale.

Si cum ai supravietuit in jungla presei cu multa munca pe bani putini?

• Pe vremea aia ne intalneam pe o terasa aproape de PSM (sediul radioului era pe strada Latina in sect. 2), unde ne scotoceam de bani, puneam totul pe masa si, intre doua emisiuni de stiri, lingeam si noi o bere, „ca fetele”. Cum am supravietuit?Am inotat, m-am agatat de un lemn si, cand am obosist, am facut pluta si m-am uitat la cer.  Serios acum si sincer, am supravietuit tacand si muncind, n-am facut scandal, nu m-am certat cu nimeni (si am inghitit ca o fraiera) si poate ca am acceptat magarii de neiertat.

Da-mi exemplu de magarie.

• Pai, in primul rand cartea de munca.  Munceam la negru ca sclava….A urmat apoi perioada Radio 21 unde am lucrat ca reporter de teren vreo doi ani si ceva, la fel, fara carte de munca.

Cat timp ai muncit la negru si unde? Daca poti spune….

• La uniplus vreo opt luni, parca, iar in Radio 21 din 97  martie pana in septembrie 99. Directorul Dan Ghibernea nici nu vroia sa auda de carte de munca, altfel munceam de dimineata pana seara, faceam vreo cinci-sase partide, sindicate si alte tampenii…Stii, fiecare reporter si eram cam putini, avea bucatica lui. Eu trebuia sa inghit asa: PNTCD-ul, PDSR-ul, PRM-ul, PSM-ul, PUNR-ul, PD-ul (aici mai faceam cu schimbul cu Claudia Voicu ), PNL-ul, si Alternativa Romaniei aia cu Vosganian pe atunci. Sa nu mai zic de Invatamant si sindicate. Imi sfaraiau calcaiele de Zana a presei, cum ma credeam eu. Eu as fi vrut sa scriu reportaje, chiar si in radio se putea face asa ceva…dar n-a tinut. Apoi l-am intalnit pe Razvan.

Cand si cum ati ajuns un cuplu, ceva mai rar sa vezi articole la patru maini?

• Abia acum incepe partea inedita, dementiala.  Deci eu imi revarsam pletele (pe atunci chiar aveam) prin toata politichia romaneasca si prin conferinte de presa anoste….pana cand, intr-o zi, cu ploaie torentiala ca asta de azi, l-am intalnit la Ministerul Transporturilor.  Ca prin minune, aveam tigari (asta nu mai stiu cum s-a intamplat, pentru ca eu niciodata nu aveam tigari si nici pix!!!),  iar el mi-a cerut tuna.  I-am dat, imi aduc aminte si ce era, Gouloaise albastru (nu stiu daca am scris bine, corecteaza tu ca poate te pricepi la franceza, pe mine m-a lasat pe toamna Costin Popescu la FJSC si a avut draptate!!!) . Am pelcat de la conferinta cu 178, eu aveam umbrela, avea si el, dar nu si-a scos-o special…ca sa ma atinga mai bine!!!

Ce amorez! J

• M-a condus la radio ca un domn, iar el s-a dus la sediul Gazetei de Sud, al carei reprezentant era. Stai, ca…la mine n-a fost nimic. Mie nu-mi placeau barbatii cuminti si muncitori cum era el. Eu visam motoare, barbati cu plete si cu par pe piept in forma de T, rai si revolutionari. Acum mi-a trecut.Si de atunci el a inceput sa vina la conferintele de presa unde stia ca eu eram obligata sa merg,  ma urmarea peste tot, la mitinguri si la proteste spontane si oriunde….Apoi eu i-am spus ca nu-mi mai place la radio pentru ca am un salariu de kk (1 milion abia imi facusera si mie!!) si ca as vrea sa plec….Nu ma interesau atat de mult banii, nu m-au interesat niciodata, ci ceea ce faceam nu eram deloc multumita. Singura distractie era la PRM (nu stiu daca ai fost pe vremuri acolo, era..dementa totala…iar eu eram primita acolo ca o printesa pentru ca mereu apareau materiale la radio favorabile, chiar daca eu le dadeam la misto, iar Huidu se folosea din belsug de banda mea la emisiunea lui…).

Si te-a convins.

• Si mi-a zis: hai la Gazeta de Sud, scrii ce vrei, cand vrei, facem si reportaje cum visezi tu…, nu te obliga nimeni sa stai ore in sir la Guvern ca sa traga Ciorbea un part…si tu sa-i iei declaratii. M-am bucurat. Ah! LIBERTATE! Si am plecat, lasand dragostea dintai, Radioul, pentru presa scrisa.

Ai plecat tot la negru sau…?

• La Gazeta de Sud mi-au facut imediat Cartea de Munca, asta am apreciat la ei. Salariul era cred ca tot un mil si mai scoteam si din colaborari pe la Dracula, la o revista Singurul Atu, cu reportaje si… n-o sa-ti vina sa crezi (nici mie nu-mi vine!) am scris chiar si la o revista chinezeasca pentru comunitatea chinezilor din Romanica.Deci, din 99 scriu si scriu impreuna cu Razvan dar si singura.

Bun, dar sper ca-n romaneste ai scris pentru revista aia sau stii chineza?

• Aaa da, eu scriam in romaneste si pe pagina urmatoare era tradus totul. Era haios, pentru ca ma invarteam printre ei si abia ne intelegeam. Toata ziua eram in NIRO China Town..si „efectuam” documentare.

Si asa ati ajuns sa scrieti la patru maini.

• Si au urmat apoi colaborari la….„Cronica Română”, „Dimineaţa”, „Libertatea”, „Evenimentul Zilei”, „Naţional”, 7 Plus, „Gazeta de Sud”, „Plai cu Boi”, „Singurul Atu”, „Dracula”, „Strict Autentic”, „Aspirina Săracului”, „Pentru Patrie”, Academia Caţavencu „Lumea Credinţei” şi “Q Magazine”. De multe ori insa, asta cand eram la National, mi-au aparut texte cu pseudonim: Ecaterian Flutura (asa a vrut Mircea Micu, i s-a parut ca mi se potriveste), Crina Matache (asta e mana lui Gandi Georgescu) sau Daniela Moscopol….

Te-ai mbogatit din presa?

• Sa stii ca am reusit sa-mi cumpar un reportofon, o camera digitala si, cu timpul, o balsaia Lada 1200 ca sa avem cu ce merge …in cautari. Pe Lada 1200 din 78 scria PRESA!

In rest: casa, concedii, lux?

• Daaa! Sigur. Ce concedii? Ca oricum noi nu prea dadeam prin redactii, asta era si spilul, nu suportam dom’le, sa stam cu cururile pe scaune si sa atarnam la Mediafax sau la alte agentii. In concediu cautam subiecte. Si pe cele mai misto, in concediu le gaseam. Aveam perioada cand plecam in tara cu Lada Adisoara, dormeam in ea, mancam in ea. Din cauza asta multi nu ne vedeau cu ochi buni. Nu intelegeau cum de gasim noi atatea minuni. Noua intotdeauna ne-a placut sa scriem despre oameni care fac CEVA, care schimba imputita asta de lume, sau macar lupta, oameni care au ceva de zis si de aratat.

Bine macar ca a remarcat cineva si ati primit un premiu. Ce scrie pe el?

• În anul 2006, jurnalista a primit, împreună cu colegul şi soţul ei Răzvan Mateescu, diploma „Învingător pentru România” la Gala Premiilor Ursus pentru Jurnalism. Cei doi ziarişi au dat dovadă de consecvenţă în descoperirea de noi valori româneşti. Criticul şi omul de litere Dan C. Mihăilescu a fost impresionat de varietatea temelor şi frecvenţa cu care cuplul abordează latura pozitivă a vieţii româneşti: “Cabane care renasc din propria cenuşă, Preoţi care gândesc ecologic şi revalorizează umanitar avioane date la casat, Preotese care dau consultaţii medicale, Ingineri metalurgişti făcători de clopote unice în Europa, Un profesor nevăzător care câştigă un premiu pentru optică, Maeştri olari ce frământă lutul ca acum 2000 de ani, etc. Iată ce va să zică faptul divers pozitiv pentru Dana Fodor şi Răzvan Mateescu, surpriza opţiunii, plurisemia detaliului pitoresc şi încrederea în forţa magnetizantă a simplităţii.Din premiu ne-am luat un Logan (bine in leasing…ca nu se putea) si am inlocuit-o pe Papasha pentru ca ne bagase in draci, ne innebunise total, ajunseseram la balamuc din cauza ei!

Ce s-a intamplatcu voi? Unde ati disparut?

• Pai, n-am disparut atunci. Ne-am angajat in 2001 la National. Aveam un salariu de 2, 5 milioane. Foarte putin, dar am mers mai departe. Apoi ne-au sunat de la Libertatea…veniti la noi. Golea ne-a sunat. Si ne-am dus. Apoi am fost la Adevarul imediat dupa plecarea lui CTP si a echipei….Ne-am bucurat sincer că am intrat în echipa cea nouă, asta după plecarea celorlalţi ziarişti care au format Gândul. Aveam mult de lucru, eram folosiţi foarte des pentru subiecte de începători, la sfatul medicului (de ce ne doare capul? De ce scuipăm sânge, cum să ne curăţăm corect în urechi sau cum să ne tratăm de schizofrenie…), chestii sociale (vai, iar se scumpeşte gazul!), la zi, spitale, aurolaci, boschetari, sinucigaşi, învăţământ, aviară, inundaţii, chiar şi fotbal. Dacă o vrabie facea fibrilaţii pe un gard, şeful nostru, celebrul doctor Val Vâlcu, zis şi „căpitanu’ Val Vârtej”, ne trimitea să scriem un text rapid. Altfel tipul e haios foc! Bun de pus pe rană deschisă în loc de spirt. Într-o zi s-a neliniştit rău pentru că n-a mai văzut demult licurici…pe Calea Victoriei.  La inceput a fost frumos. Domnule, cand ziceai ca vii de la Adevarul toti stateau drepti in fata noastra! Primarii din toate localitatile tarii erau mandri ca ii vizitam, apoi am avut un conflict cu Corina Dragotescu, care, evident, nu ne suporta pentru ca nu stateam in redactie. Multi nu intelegeau de ce noi facem poze singuri, fara fotoreporter, de ce mergem in delegatii, adica de ce ne place sa fim ziaristi sau ce naiba mai eram… ca nici nu mai stiu.

Cum a fost cu Dragoteasca?

• Cu Dragoteasca…am scris un text despre un preot care reinfiinta comune moarte, le repopula cu organi, boschetari, ii ingrija, le dadea de lucru, le facea case, scoli, biserici…deci, un OM minunat, intr-un cuvant. Apare materialul dar cu un titul aiurea, la misto. Reactiile pe forumul ziarului? Injuraturi la adresa noastra. Cu toate ce se vedea CLAR ca textul era pozitiv, nu era nimic rau in el…mirosea a crini si-a smirna, ca sa zic asa. Atunci Razvan a intervenit pe forum si a scris ca NU NOI am dat titlul respectiv ci ca s-a pus in redactie FARA ca sa fim macar intrebati.Nu cred ca au trecut 10 minute si ne-a sunat Valcu foc si para, noi eram acasa: va rog sa veniti URGENT la doamna directoare Dragotescu, de ce ati interventi pe forum, nu stiati ca NU aveti voie? Nu, nu stiam…si ma rog de ce sa fim injurati si criticati pentru magaria altuia? Si cum mai puteam eu sa-l privesc in ochi pe preotul Mihail dupa asta? Ne-am dus. Dragoteasca ne-a tinut in pricioare ca pe niste pedepsiti nici nu s-a uitat la noi. Cica: “va dau afara chiar daca scrieti bine si sunteti cei mai buni! Nu aveti voie sa loviti in redactia ziarului, asta e politica noastra, voi va detasati de noi, nu faceti echipa!”. Crezi ca am ajuns la un rezultat? Noooo! Am incercat sa-i explicam (tipa nici nu citise textul…) ca omul ala e considerat un sfant la Buzau, dar nu ne-a ascultat..o tinea pe-a ei: titlul dat de ziar e foaaaaarte bun!

Urmarea e usor de ghicit.

• In fine, a trecut si asta, dar…au inceput sa nu ne mai bage textele, la care TOT ei ne trimiteau!, sa apara materiale cu pozele aiurea, texte taiate ca dracu de nu se mai intelegea NIMIC…. Poti sa-ti imaginezi ce bobarnace primeam pe forum. Sufeream infiorator si NU PUTEAM sa fac nimic. Plus ca pierdeai si relatiile cu subiectele. Stii si tu cum e. Si apare ca o boare tanarul Razvan Mitroi, sef si el, normal, ca doar nu il trimitea cineva sa faca reportaje despre boschetarii care n-au unghiera si dorm la Orhideea. Pentru boschetari eram noi, Dana si Razvan – reporterii-pistol, asa cum ne-a poreclit Valcu.  Adica pac-pac, ne suna in miez de noapte: s-a basit o cucuvea la Rosetti..si noi, tusti, ne suiam in Lada, direct in pijamale si..a doua a zi avea textul si pozele. Pe bune! Asa am trait. Cand suna telefonul..mi se inmuiau picioarele, stiam ca trebuie sa plecam unde-a intarcat dracu’ iapa.

Si cum s-a terminat povestea de iubire cu presa?

• Pai, dupa nasterea lui Andrei. Am intrat in concediul ala de maternitate si am zis: stop. Nu ca n-as mai vrea sa scriu, asta e viata mea, scrisul, din el am trait, din el mi-am platit facturile, ecografiile, analizele, supozitoarele, berea, visele, muntii…si  cartile. Eram gravida in cinci luni si jumatate si unde crezi ca ma trimite Ana Nita?In italia, la satrele de tigani haoarde mooo. Am stat sase zile…si am scris noua reportaje, trimise in direct, singura, doar cu Cati Burlacu, fotoreportera. Mi-a fost cumplit de greu. Nu au vrut sa ma trimita cu Razvan, cu toate ca in cazul meu puteau sa faca…asta. Dar n-au vrut.  Apoi, pe la sapte luni si…unde era Danuta, zana reportajelor pozitive? La Miss piranda, ca astia de la Libertatea, gata, ce si-au zis: Dana e tocmai buna pentru asa ceva.  Nua ore am stat acolo de credeam ca mi se rupe apa  de mana cu Adi minune si Guta…. Am trait niste experiente…unice. Copilul, dupa ce s-a nascut, nu adormea decat daca ii puneam manele, am trait un cosmar!!!! Trebuia sa topai cu el prin casa si sadau pe taraf TV…asa au iesit niste texte si pentru Razvan care era la Cancan, alea cu Guta care canta intr-o ambulanta antishoc sau cu Sorinel copilu’ de aur care tragea de un pian prin Opera Romana. Atfel cum le-am fi descoperit? Apoi a urmat un sevraj manelistic, nu mai puteam!!! I-am pus Cheloo, Mozart, Sepultura…ce mai aveam si io prin casa…si s-a potolit.

Cum a fost scandalul de la 7 plus?

• Da, am uitat sa-ti zic de Voicu de la 7 plus. Eram in concediu de odihna si ne-a dat afara.  Fara sa ne dea preaviz (asta l-a dat ulterior), fara sa ne dea banii pe septembrie si cand i-am spus ca-s gravida…nu l-a interesat. Efectiv, fara motiv. Nu-mi venea sa cred. Cand i-am zis ca-l dau in judecat a spus: e dreptul tau. Nu l-am dat pentru ca nu cred in Romania, nu cred in dreptatea asta, nu cred ca cineva ar fi facut ceva.Dar sunt convinsa ca isi va primi pedeapsa cuvenita. Cu totii o vom primi.Poti sa-ti imaginezi? O clipa doar sa te pui in locul meu. Eram in doua luni, boram, ma durea capul de muream, aveam ameteli…si eram data afara.

Imi inchipui. Inca un sef dobitoc si crud. Nimic neobisnuit in peisajul nostru.

• Cica Voicu: orientati-va si voi, vedeti care e tendinta presei azi, voi sunteti anacronici.. Mamaaaaaa ce cuvinte mari si complicate imi baga mogulul din Rahova!!Si dupa asta vine episodul cu Liberatea.  Am uitat sa-ti zic o faza cashto. Mai aveam noua ore pana la plecarea in tara, eram in Roma, si Ana Nita il pune pe Razvan sa ma sune si sa-mi comande un vox pop printre italieni. Era ianuarie (se intunecase), frig. Doua romance, una cu burta la gura, alta cu aparate foto de sapte kile la gat, trebuiau sa acosteze italinei (10 la numar, asa a hotarat Ana) si sa-i intrebe(obsesia maniacala tip Ringier): cati ani au, cum ii cheama si cat castiga pe luna….aaaaaaaaaaaaaaaa.Am crezut ca mor acolo. Stii cum se uitau italienii la noi? Unii credeau ca sunt cersetoare, altii vroiau sa cheme carabinierii, altii (aia erau de dreapta cu siguranta) mai ca scuipau pe legitimatiile noastre de Ringier! A fost cumplit. Si de ce ma rog era relevant acest sondaj printre macaronari? Sa-mi zica si mie cineva cum il influenta asta pe nea Pompilica din Militari sau pe Fane malaezu din Pantelimon?

Deja imi este rau de la povestilea astea de groaza. Treci si tu la idila cu Razvan. Cum de ai abaondat visul unui pletos pe piept pentru el?

• Cum de am ramas impreuna, chiar daca el nu era genul meu? M-a uluit de la inceput insistenta lui, el e facut ca sa fie jurnalist, are o rabdare…salbatica. Daca toti il refuza (ma refer la subiecte), nu se enerveaza, e calm si…orice motiv ar baga respectivul in fata, Razvan tot scoate ceva de la el. E formidabil cum poate sa manipuleze. Eu nu sunt asa, ma supar repede, sar in sus, daca cineva ma refuza, nu insist niciodata, plec, ma revolt, nu mai scriu nimic.. El insa are o tehnica aproape securistica sa-i faca pe oameni sa ciripeasca exact ca pasarile. Cred ca te nasti cu asa ceva. Eu nu pot. Insa, am liber la boschetari, tigani, am liber la mahalale si periferia societatii, ma inteleg de minune cu pierdutii, cu deznadajduitii, cu bolnavii si drogatii, cu omul simplu din tramvai, cu drojdierii din crasmele penale. Nu stiu de ce, probabil figura… mea ii indamna la concesiuni. Asa ca a rezultat un cuplu de ziaristi ciudati, el deschide usile institutiilor si ii face pe muti sa vorbeasca, eu rezolv partea…saraca a populatiei.

Il faceti reporter si pe asta mic?

• Cand nu aveam cu cine sa-l lasam pe Andrei, asta mai tarziu, dupa ce s-a nascut, il luam cu noi la..documentare prin Bucale, la reportaje. Cand scriam la Floriana Q magazine, mergeam cu piticul dupa mine printre boschetari, oameni care traiesc prin cartoane, etc. N-avea taine omul, se simtea excelent, n-avea inhibitii si nu urla. Si nici nu a luat vreo boala, asa cum s-ar astepta toti cei care vor citi.

De ce ati plecat din presa?

• Te-am avertizat ca nu va fi un interviu obisnuit? Ei bine, iti vom raspunde la comentarii J .  Iti mai spunem doar ca incercam sa punem pe roate Editura Matescu, care a lansat deja patru carti.

————————————————————————-

Scurte carti de vizita romantate 

Dana Fodor Mateescu s-a născut pe 17 august 1970 în Bucureşti. Într-o miercuri. Primele poezii le-a scris în clasa a II-a şi majoritatea erau pentru „partid” despre care fetiţa de atunci credea că e „un bărbat frumos, înalt, civilizat, care spune Bună Ziua şi ajută copiii bolnavi şi săraci”A urmat Liceul Economic şi de Drept Administrativ nr. 1, Colegiul Universitar de Jurnalism şi Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii Bucureşti. Începând cu anul 1994, în timpul studenţiei, a fost angajată în funcţia de reporter de teren la Radio Uniplus, apoi la  Radio 21. De-a lungul vremii a scris sute de articole pentru mai multe reviste şi ziare centrale, dar şi din ţară: „Cronica Română”, „Dimineaţa”, „Libertatea”, „Evenimentul Zilei”, „Naţional”, 7 Plus, „Gazeta de Sud”, „Plai cu Boi”, „Singurul Atu”, „Dracula”, „Strict Autentic”, „Aspirina Săracului”, „Pentru Patrie”, Academia Caţavencu „Lumea Credinţei” şi “Q Magazine”. Dana Fodor a publicat poezii în Ziua Literară şi a participat la câteva întâlniri pe această temă, în cadrul cenaclului Euridice. În anul 2006 jurnalista a primit, împreună cu colegul şi soţul ei Răzvan Mateescu, premiul pentru “descoperirea faptului divers pozitiv şi promovarea valorilor româneşti” în cadrul Galei Premiilor Ursus pentru Jurnalism.

Răzvan Mateescu s-a născut la Buşteni, pe 16 septembrie 1967 şi de mic şi-a dorit să devină ziarist. A terminat Liceul Steagul Roşu din Braşov, apoi, în 1990, după ce s-a mutat cu familia la Bucureşti a urmat cursuri de calificare în meseria de paginator-culăgător manual la tipografia Universul. A început de jos, carevasăzică şi a suportat multe umilinţe de la unii şefi, cu maximum 7 clase primare. “Înfuleca plumb pe pâine”, visând că într-o bună zi va fi ziarist şi că numele îi va apărea în ziar. Avea încredere în meseria asta. Pentru că era un suflet sensibil şi iubitor de  muzică, Răzvan urma în paralel şi cursuri de pian, canto clasic şi chitară la Şcoala Populară de Artă din Capitală. E complicat şi greu de crezut cum un simplu paginator pe care îl puneau toţi să măture prin secţie şi-l înjurau, după ce ieşea din schimb, se ducea acasă, îşi raşcheta cerneala tipografică din palme şi din unghii, se îmbrăca în cel mai bun costum, lua chitara în spinare şi iute-iute, fugea la şcoala de muzică. Îi era greu, dar nu s-a lăsat până nu a reuşit să termine cu brio toate cursurile.Apoi, între 1992 şi 1996 a fost tehnoredactor şi secretar de redacţie la ziarul Universul, Cronica Română, Tineretul Liber şi la revista Bucureşti Match. Din 1996 s-a angajat la cotidianul Gazeta de Sud, fiind reprezentantul acestuia la Bucureşti. Cam în aceeaşi perioadă a cunoscut-o şi pe Dana Fodor pe care a convins-o să lase radioul pentru presă scrisă. Din 1999 cei doi au format o echipă semnând unele articole împreună. Răzvan Mateescu a mai scris pentru revistele: Singurul Atu, Dracula, Dialog-Magazin (publicaţie a comunităţii chineze din Bucureşti) Lumea Credinţei, Pentru Patrie, Aspirina Săracului şi Q Magazine. A fost redactor la ziarul Naţional, Libertatea, 7 Plus şi, până în 2008, la Cancan.  

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

ETICHETE:

aventuriDana FodorDe ce pleaca jurnalistii cand pleacaEditura MateescuInterviupresaRazvan Mateescureportaje

(Niciun vot deocamdată)

Încarc...

About the Author: Tiberiu Lovin

Jurnalist din 1992. Specializat în investigaţii, a lucrat pentru ziarele locale Deşteptarea, Ziua şi Monitorul de Bacău, România liberă (1995-2003 şi 2007-2009), Cotidianul şi Jurnalul naţional (2004-2005), Evenimentul zilei (2005-2007). În 2007 a fondat Reporter Virtual, iar din 2009 până în prezent ocupa funcţia de director pe online pentru Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind.

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.