Aparent, personajul din imagine iti sare imediat in ochi dintre toti vanzatorii care se straduiesc sa-si expuna cat mai bine marfa la „Salonul de carte, presa si muzica” de la Sinaia. Incremenit langa vraful de carti a Librariei Masonice, personajul este chiar patronul ei: Horia Nestor-Balcesti, presedintele Centrului National de Studii Francomasonice si stapanul editurii care-i poarta numele. Curioasa, l-am intrebat cum se impaca organizatiile secrete cu aceasta explozie de informatie, iar de aici am ajuns la un interviu care poate lamuri orice neavizat despre istoria masonilor.

”Francmasoneria are 600 de ani de existență, pentru ea timpul nu contează”

De când s-a înființat Librăria Masonilor?

Avem câțiva ani, dar din nefericire ea nu funcționează decât pe internet, deoarece în București spațiile comerciale sunt extrem de scumpe, iar profilul nostru, limitat tematic, nu ne aduce prea mulți clienți.

La a câta ediție se află librăria?

Sunt atât de multe încât nu le mai știu numărul, pentru că în fiecare an participăm în diferite orașe, la aproape toate saloanele de carte, deci nu numai în București, ci am fost și la Iași, la Brașov, Brăila, Cluj, Târgu-Mureș și iată acum și la Sinaia. De fapt la Sinaia este primul salon de genul acesta. Să sperăm că va deveni anul evenimentul și să sperăm că nu plouă.

Din ce lojă face parte librăria?

Librăria nu are o apartenență de lojă, pentru că librăria vrea să reprezinte masoneria în totalitatea ei și atunci, dacă noi ne-am subordona unei singure loji, i-am supăra pe alții și atunci vrem să fim echidistanți, imparțiali, să difuzăm carte pentru toată lumea, că slava Domnului, există.

Costumul expus aparține unei anumite loji?

Costumul este tipic, universal, nu aparține unei anume loji. Decorurile masonice, ca și simbolurile masonice sunt universale. Ele se adaptează, se adecvează doar în funcție doar de gradul personajului respectiv, de demnitatea pe care o ocupă în Lojă sau în Marea Lojă, dar acelea sunt mici detalii. În rest, toate elementele de decor sunt aceleași peste tot, iar noi aici am folosit costumul pentru publicitate.

Cum percepeți interesul vizitatorilor față de celelalte standuri? Când am venit, era foarte aglomerat.

Da, este adevărat. Mulți se uită și trec mai departe. Sunt și oameni interesați de fenomenul respectiv care cumpără. Paradoxal, se cumpăra când aveam titluri mai puține, iar acum când sunt peste o sută de titluri, omul este aproape debusolat, nu știe ce să cumpere mai întâi.

Ce categorii de cititori sunt interesați de lectura ezoterică?

Sunt două categorii, paradoxal. Cei foarte tineri – adolescenți, studenți și cei în vârstă. Partea de mijloc, vârsta a doua, sunt mai puțin interesați de carte.

Ce cărți au avut succes în rândul cititorilor? Și ce noutăți aveți?

Avem cam trei categorii de lucrări. Prima categorie este profilată pe istoria masoneriei românești și universale, a doua categorie pe simboluri din toată paleta ezoterică, nu numai francmasonică, și sigur, a treia categorie, mai scumpă din punct de vedere financiar, este formată din dicționare, dar care pentru cei interesați oferă o bogăție de informații. V-aș da câteva exemple, Enciclopedia Ilustrată a Francmasoneriei din România, și care are trei volume, și care este aparent ieftină, penru că este 50 de lei un volum, sunt în total 1.300 de pagini, aproape o mie de ilustrații și oferă bibliografiile a nouă mii de masoni din ultimii 300 de ani. Un alt dicționar, în două volume, care este un DEX masonic, conține cinci mii de termeni masonici. Deci, cine vrea să se informeze, are de unde, slavă Domnului.

Ce înseamnă pentru un neinițiat ”A căuta Lumina” (Francmasoneria – rituri și inițieri – C.W. Leadbeater )?

Toți căutăm Lumina, nu numai cel care vrea să se inițieze. Pentru că, la urma urmei, Lumina este un simbol divin. Se spune că Dumnezeu este Calea, Viața, Adevărul și Lumina. Iar noi mergem spre Lumină, adică mergem spre Dumnezeu. Este de neconceput Francmasoneria fărăr credința în Dumnezeu. Este adevărat că noi îl numim Marele Arhitect al Universului, asta numai pentru a împăca pe toată lumea, pentru că în Masonerie intrând și creștini și mahomedani, unii îl numesc Allah, alții îl numesc Dumnezeu, alții vor să fie doar Iisus, noi îi spunem Sfânta Treime. Iar la urma urmei, cine a fost Marele Arhitect al Universului? Dumnezeu.

”Francmasoneria are menirea să refacă lumea. Sarcina nu-i este peste puteri dacă devine ceea ce trebuie să fie” – Oswald Wirth. Cum puteți explica acest citat?

Vedeți, foarte multă lume se așteaptă, chiar și din cei care intră în Francmasonerie, dar mai ales dintre cei care sunt interesați de ce face Francmasoneria, ca a doua zi, sau a treia zi, sau în săptămâna următoare, ceva să se producă. Francmasoneria are 600 de ani de existență, pentru ea timpul nu contează. Noi, ca să folosesc o comparație din istoria literaturii, suntem asemănători Sămănătorismului. Deci noi semănăm idei. Dacă ogorul este fertil, se prind și însămânțează. Dacă nu, nu. Deci să nu ne așteptăm de pe o zi pe alta la rezultate semnificative, pentru că noi de fapt, lucrăm cu omul, noi lucrăm cu mentalitățile lui împotriva viciilor lui, îi dezvoltăm calitățile și îi estompăm viciile, pentu că nu o să reușim poate niciodată, doar Dumnezeu este perfect, omul nu poate să fie perfect, dar tinde să fie perfect. Noi spunem așa: luăm în Masonerie un om bun să-l facem și mai bun, deci nu luăm un om prost. Mentalitatea se schimbă și într-o generație, nu neapărat de azi pe mâine.

Cum poate intra cineva în Francmasonerie? Numai să vrea?

Nu, sunt și niște criterii aproape eliminatorii. Primul dintre criterii, care este absolut eliminatoriu – să creadă în Dumnezeu. Deci, să crezi în Dumnezeu, sau în Allah, în ceva. Trebuie să crezi în Dumnezeul. Al doilea criteriu, să fii un om liber și de liber moravuri. Liber nu înseamnă să fii la pușcărie. Că poți să fii pe stradă și să nu fii liber. Te încorsetează familia, societatea, soția, principiile și așa mai departe. Trebuie să fii stăpân pe tine. De bune moravuri, e în funcție de morala epocii. A evoluat și ea, de la o epocă la alta. Al treilea element, să ai totuși un nivel de cunoștințe ca să înțelegi principiile ca să le poți propovădui după aceea. Iar dacă nu le înțelegi, atunci de ce mai intri în Masonerie? Și în fine, ultimul, să ai mijloace de existență modeste, dar de așa natură să nu vii să ceri. Se spune că în Masonerie vii să oferi. Să oferi ajutorul tău, chiar dacă ajutorul acela înseamnă un sfat, nu neapărat bani, să poți să-i ajuți pe semenii tăi. Printre altele, Masoneria are și acest rol, de întrajutorare, de solidaritate umană, nu neapărat numai de filosofie. Normal, ar fi bine s fie numai filosofică, fără să avem nevoie de ajutor, dar trăim într-o epocă în care avem nevoie și de ajutor. Iar ca principii fundamentale, eu v-aș spune trei – patru. Cel mai important, după mine, este solidaritatea. Apoi toleranța, ecumenismul (mai ales religios). Cineva punea următoarea întrebare unui neofit, care vroia să intre în Masonerie: ”Spune-mi, te rog, care este calitatea umană cea mai importantă pentru tine: inteligența, bunătatea sau să fii cumsecade?” Iar el a răspuns: ”Domnule, inteligența.” Răspunsul adevărat este bunătatea. Dacă nu ești un om bun, bun la suflet, n-ai succes în viață. Nu numai în Masonerie, dar nici în viață. Pe de altă parte, mă întreba cineva: ”Domnule, care este secretul vostru, acolo, la masoni?”. Eu i-am răspuns: ”Dacă ți-aș spune că nu-i niciun secret, n-ai să mă crezi. Dar dacă privești aceste sute de cărți de pe standul librăriei noastre, o să-ți dai seama că nu e niciun secret. Dar el a insistat și i-am răspuns: Da, este un secret, dar pentru care nu am cuvinte să ți-l explic. Secretul cel mare este trăirea. Trăirea sufletească. Aceea nu ai cum s-o explici în cuvinte.O trăiești, este a ta, sunt sentimentele tale. Tu știi ce este în sufletul tău. Eu n-am cum să-ți explic. Încearcă tu s-o explici mie. Cam atât.

Cum se poate urca ierarhic în cadrul Masonerie?

Eu aș lua-o invers, până să fie admis. Cineva depusese o cerere și după vreo trei – patru luni de așteptare, mă întreba: ”Așa mult se așteaptă?”, îi zic: ”Mai ai răbdare.” După încă vreo 6 luni, mă întreabă iar: Nu s-a hotărât odată?” Și i-am spus: ”Uite cum ela noi: dacă ți-ai pierdut răbdarea, nu ai ce căuta. Dacă ai răbdare, odată și o dată ai să intri. Iar trecerea de la un grad la altul se face numai printr-un câștig calitativ. Deci, cu cât ai acumulat mai multe cunoștințe, mai multă experiență, cu cât știi mai mult din principiile, din doctrina Masoneriei, din istoria ei, poți să treci de la o treapă la alta. N-aș spune că se dă un examen. Dar, în cadrul Lojilor, sunt frați care țin – noi le spunem planșe de arhitectură – niște conferințe. Deci el trebuie să țină un număr de conferințe, cu care să demonstreze că și-a însușit cunoștințele. De exemplu, era o mare personalitate, un profesor universitar, care trecea de la un grad mic, la un grad mai măricel. Iar Venerabilul l-a întrebat: ”Frate, ți-ai pregătit planșa?” La care el zice da. ”Ce titlu are?” I-a spus titlul planșei respective și și-a luat hârtiuțele pe care le avea ca să citească. Și Venerabilul îi spune: ”Frate, am o rugămintela tine. Dă-mi, te rog, mie planșa.” A luat-o, eu crezând că o ia să se uite pe ea. Apoi a pus-o pe măsuță și ii spune: ”Te rog să susții acum conferința.” Deci nu citești niște lucruri gata făcute de tine sau de alții, că e la modă să-ți cumperi tezele de licență, de doctorat etc. Nu, acolo vii și vorbești liber și-ți expui lucrarea cu propriile cuvinte. Nu-i nicio nenorocire dacă ai greșit ceva. De pildă, în ritual există o întrebare: Ai curajul să recunoști cel mai mare defect al tău? Și respectivul spune da. Și în clipa în care el începe să spună, noi îi spunem: ”Mulțumesc, este suficient.” Practic, nu mai interesează defectul să ni-l spună, ci curajul de a recunoaște. Contează enorm de mult să ai curajul să-ți deschizi inima.

Era extrem de secretă organizația înainte. Cum de se pot dezvălui acum secrete și ritualuri în atâtea cărți?

De mult nu mai este secretă. Nu mai poate să fie secretă cu internet, cu atâtea edituri, librării și după atâția ani. Secretul adevărat a existat în epoca în care Masoneria era, cum o numim noi, operativă, adică erau acei constructori de catedrale.Acolo existau niște secrete de marcă, de fabrică, cum am zice astăzi: secretul bolții, secretul ogivei, care nici acelea nu mai pot fi acum secrete cu dezvoltatea științei. Dacă ne referim la români sau la ginta latină – dacă știu trei inși, al patrulea știe sigur. Uite, și acum, cu ajutorul reportofonului, toată lumea va știi ce s-a întâmplat la Salonul de carte de la Sinaia.

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

ETICHETE:

cartiHoria Nestor-BalcestiInterviumasonisalonsecreteSinaia

Votează: (1 voturi, media: 5,00 din 5)

Încarc...

About the Author: RV

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.