In timpul celor trei ore de discutii, impreuna cu Ion Cristoiu am fumat aproape un pachet de tigari, deci aveti nevoie de ceva timp pentru parte a doua a interviului. Parte in care mi-a povestit cum si cine l-a descoperit ca gazetar, greseli ale presei, ce parere are despre Cornel Nistorescu, dar si despre moguli, cum a debutat la Realitatea tv, ce salariu maxim a avut, cum vedea trecerea Evz in curtea lui Bobby Paunescu, ce se va intampla cu tabloidele, ce blog isi va face si pe ce se va axa noua sa achizitie: Editura Eminescu. Pentru continuitate ar trebui sa cititi si prima parte a interviului cu unul dintre cei mai importanti oameni din presa a ultimelor doua decenii.

Dati-mi un exemplu recent de esec al presei.

O sa va dau un exemplu de esec al presei. Traian Basescu a fost internat sambata, iar mie domnul Sutu mi-a dat stirea duminica, la pranz. Asta inseamna ca Traian Basescu a reusit perfect sa securizeze informatia. Imaginati-va ca dadea cineva sambata aceasta stire cand el era la spital, ar fi fost fantastic de incomod pentru ca veneau toate televiziunile acolo. Asta inseamna ca presa a suferit un esec. A dat informatia atunci cand a vrut Traian Basescu, dupa parerea mea informatia aparuta la Sutu este data de oamenii lui Traian Basescu. A fost data sambata si intentionat gogonata, pentru ca ea nu suna: Traian Basescu este la spital, ci Traian Basescu se afla la terapie intensiva, pentru ca el sa apara seara, la tv, la restaurant, si sa mai dea un sah presei. Marea problema este ca informatiile nu se obtin de la oamenii politici, ci de la secretare, amante… trebuie sa ai o retea.

Este o retea dar astazi e tot mai greu sa castigi increderea oamenilor, mai ales cand lucrezi pentru moguli sau esti banuit de anumite interese. De multe ori, din pacate, aceste banuieli sunt adevarate.

Si stirile de culise sunt date tendentios. Stirile trebuie sa fie reci, despre orice om politic, sa o dai in asa fel incat si daca esti prieten cu respectivul sa se intrebe: domnule, de unde ai aflat? Si aveti mai sus exemplul cu lenevirea presei la stirea cu Traian Basescu si Academia Oamenilor de Stiinta. Nimeni nu a avut curiozitatea sa ma intrebe, au luat stirea cu tot cu greseli de pe Inpolitics si atat. Doar cei de la Gandul m-au sunat sa ma intrebe daca am fost prezent acolo. Ati observat ca a murit subiectul dupa ce Traian Basescu a refuzat? Nimeni nu a cautat sa afle ca aceasta Academie este PSD-ista, legea prin care primesc indemnizatii acei membri plini si cei de onoare a fost propusa de Olguta Vasilescu, de Parlament, iar Traian Basescu a respins-o. De aceea am suras, pentru ca Traian Basescu cand a trimis legea la Parlament a injumatatit indemnizatiile.

Si tot legat de lenevirea presei, nimeni nu s-a gandit sa faca o analiza post-campanie, sa vada care sunt enigmele acesteia, ca eu cred ca sunt mai mari decat cele ale teroristilor din ’89. Sa vada pana la urma care a fost povestea cu filmuletul, cine l-a dat, de cand l-au avut etc.

„5000 de euro?! N-as avea curaj sa cer atat!”

Cat timp a trecut de cand nu ati mai participat la o sedinta de redactie?

Nu mai tin minte… cred ca eram la Azi.

Astazi, in mare parte, la sedintele de redactie, sefii de sectie vin cu subiecte de pe agentiile de presa

Stirea de pe agentiile de presa este cap de stire. Punctul de plecare pentru o stire. Munca de ziarist este asemanatoare cu cea a unui detectiv, eu trebuie sa vad ce este dincolo de stirea oficiala.

Pentru asta e nevoie de jurnalisti competenti, coordonati de sefi competenti. Din nefericire, cei mai multi au competenta sa-ti ridice leafa de mii de euro. Daca si un adjunct are 5.000 de euro….

Un adjunct, 5.000 de euro?… Ma surprindeti, domnu’… e foarte mult! Sunt sume enorme. Nu am avut in viata mea asa salarii. Aveam 5.000 de dolari cand eram director la Realitatea si stateam de la noua dimineata, la doua noaptea si faceam si o emisiune. Nici cand eram la EVZ nu aveam asa sume, si eram actionar. Nu stiam de aceste sume, ia sa ma anjagez si eu in presa… (rade). Nu, sincer, sunt cifre uriase, nu as avea curaj sa cer atat.

Se pare ca mai sunt bani la moguli, atat la aia buni, cat si la cei rai 🙂 . Spre exemplu, Romania libera a facut restructurari pe motive economice, dar pune la bataie 2,5 milioane de euro pentru promovarea ziarului.

Promovarea aceasta inclusiv cu carti este valabila pentru a atrage atentia asupra unui produs. Dar daca produsul nu e bun?! Acelasi lucru se intampla si cu cartile. Poti sa dai carti, dar nu mai mult de o luna, doua. Dau ziarul cu un scaun, nu stiu, pe mine ma enerveaza astfel de lucruri, nu au nici o legatura cu presa. Pai, atunci, dau o coala de hartie cu un automobil si atunci cumpara lumea. Bun, au investit 2,5 milioane de euro si cand scot banii astia?! Ca eu asa am invatat de la capitalismul contemporan. Vine o scadenta, o vreme cand trebuie sa scoti ce ai investit. Si sa ai si profit. Ar fi interesant de facut o ancheta despre ce i-a apucat pe moguli sa faca afaceri cu presa.

Cum vedeti EVZ in trustul lui Bobby Paunescu?

Nu stiu, deocamdata nu vad efectul acestor achizitii, nu stiu de ce le-a cumparat. Nu poti sa cumperi un saptamanal si un cotidian si sa nu umbli la ele. Ar putea fi o chestie, asa dupa cinci-sase luni, EVZ sa treaca de partea de politic si sa mearga pe stiri tari. Sa stiti ca ceea ce ma mira la ziarele care fac pact cu puterea, e faptul ca nu profita. Eu pot face un pact cu puterea si sa obtin stiri in exclusivitate, asta poate aduce un mare tiraj, pentru ca ei, cei de la putere iti pot da stiri mai mult decat opozitia: ce legi au de gand sa modifice, cine pleaca din partide, cine vine etc.

„Pe cat este/era Nistorescu de mare ca reporter, pe atat este de prost conducator de gazete”

Ati declarat, la un moment dat, ca va veti face blog atunci cand nu veti mai scrie contra cost. Ce fel de blog va fi? Unul de jurnalist sau unul de scriitor?

Da, o sa-mi fac. Acum sunt la a opta varianta a cartii de proza. Va fi un blog de jurnalist unde voi da informatii, ca si eu, intamplator, stiu multe informatii. Toti fostii mei colaboratori se cred acum mult mai importanti decat mine si nu ma suna. Eu stiu mai multe lucruri. (Intre timp, se uita pe Reporter Virtual, si la trafic, zambeste si intreaba cine e Madalina Dulama de la Realitatea TV si Cristi Coman, iar, in final, exclama: si Catalin Popa, tot Catalin Popa?!).

Sa va spun un lucru: nu e neaparat nevoie ca un bun ziarist sa fie si sef. Va dau un exemplu: Cornel Nistorescu, care este copilul meu ca ziarist, eu l-am adus si la Viata Studenteasca. Pe cat este/era Cornel Nistorescu de mare ca reporter, pe atat este de prost conducator de gazete. Asa cum ar fi fost, cred eu, la TVR si Florin Calinescu. Pentru ca: una este un factor de gazete, una este un conducator de gazete, la un conducator de gazete prima problema este sa nu te crezi tu mai destept decat ceilalti. Iar Cornel, s-a vazut si la Cotidianul, el are stilul acesta in care spune: “tu esti prost!”. Oricum, un sef e important si cand are miros sa descopere talente, dar trebuie sa fie diplomat in relatiile cu ceilalti.

Si pe dumneavoastra cine v-a descoperit?

Pai, era in 1967 si Viata Studenteasca, pe care o citeam, avea o rubrica care se numea Jurnal. Si am trimis un text. Si lui Nicolae Stoian i-a placut si a pus mana pe telefon si m-a cautat. Nu mai stiu cum se numea textul, nu-l mai am. Chiar am sa-l caut. Apoi am ajuns seful subredactiei, seful redactiei a fost Grigore Zanc, cel de la CNA, Andrei Marga era un om serios, eu eram scriitorul, mai zurliu. Si cand am terminat, in 1971, am avut doua repartizari. Una la Viata Studenteasca, si una asistent, la facultate, la Socialism stiintific. Iar aici am avut tot doua repartizari. Una la Filosofie, dar nu m-am dus ca era la subsol si nu-mi placea mie acolo, ce prostie era la vremea aia in capul meu, si m-am dus la Socialism stiintific, ca era la etaj, asa, mai luminos. Si am refuzat Viata Studenteasca, spre stupoarea lui Nicolae Stoian. Toti cei care terminasera Filosofia si Dreptul au fost chemati la Stefan Gheorghiu, la reciclare. Si acolo, bineinteles nu m-am dus la nici un curs. M-am dus la unul unde un idiot prezenta ceva cu inarmarile si nu-mi notam iar omul m-a luat la intrebari. M-a intrebat de ce nu scriu, eu i-am zis ca tin minte, el a spus ca o sa tina cont de obraznicia mea, iar in pauza toti fostii colegi au sarit asupra mea pe idea ca eu o sa-l supar pe nenea ala si nu o sa-i treaca. Atunci m-am suparat si am renuntat la doctorat, am plecat din mediul universitar si-am renuntat la tot. L-am sunat pe Stoian si am revenit la Viata Studenteasca. Atunci l-am adus pe Nistorescu.

Cum l-ati gasit?

El ramasese la Cluj impreuna cu Octavian Stireanu. Pe el l-a repartizat la Tulcea profesor. In 1974, pentru ca plecase redactorul-sef, Nicolae Fruntelata – un om foarte bun – la Scanteia tineretului, acesta a vrut sa ma ia redactor-sef adjunct. Cand am plecat eu, l-am lasat pe Cornel Nistorescu in locul meu. Ei, in doua zile, Cornel Nistorescu a reusit sa se certe cu toti. Era Tudor Octavian, Monica Zvirjinschi, erau vedetele, noi eram mai mici. Cand am venit seful lor, eu procedam cu tact, daca trebuia sa scurtez un text, ii spuneam: extraordinar materialul dumneavoastra, dar daca vreti sa mai taiati putin…. Nistorescu, dupa doua zile, i-a strans pe toti si le-a zis: “esti un tmpit, scrii prost” si le-a aruncat hartiile. In momentul ala, ei s-au mobilizat, au facut greva si l-au dat afara. L-am adus la Scanteia tineretului, sef de sectie la Morala-Reportaj.

Dar de unde atata pasiune pentru Cornel Nistorescu?

Era foarte bun pe reportaj. Eu nu am stiut ca nu e bun de sef, l-am adus si intr-o luna mi-a facut pulbere sectia de Morala-Reportaj. Dar la Scanteia tineretului Cornel Nistorescu a publicat cele mai mari reportaje. Primul reportaj din presa comunista despre curvele de la Inter. Lucru despre care nu s-a mai scris de zeci de ani. Altul senzational despre inchisori. De la mine a plecat la Flacara. Deci, el are acest talent de a nu sti sa lucreze cu oamenii. Nu poti niciodata sa ii spui unui un om: esti idiot! Incerci sa maschezi cumva. Nu, el nu e bun de conducator de gazete, nu are cum. Nu am mai vorbit in ultimul timp cu el, m-am certat din cauza lui Costi Rogozanu. Oricum, asa cum el nu are talentul de a fi conducator de gazete, asa eu nu am fost niciodata un bun ziarist de teren. Fiecare cu talentul lui. De aceea trebuie sa existe cineva care sa descopere care este acela.

Va vine in cap un nume de jurnalist din vechea garda? Un gazetar care sa fie si bun de sef.

Nu mai stiu, a mai ramas Marius Tuca, dar stati asa, ca marea problema este la ce magistru te duci. Pe mine m-a descoperit Nicolae Stoian, pe astia cine ii descopera?! Trebuie sa-i spuna ca are talent si ce talent are. Poate are talent pe stiri, pe interviuri etc. Si mai e o problema, el vine, dar daca il persecuta seful de sectie. E foarte important. Pe Gica Voicu, cel care e acum la Observator, eu l-am descoperit. A patruns la Expres Magazin, s-a dat ca era de la Scanteia tineretului si a zis ca vrea sa-mi ia un interviu. Foarte important ca a reusit sa patrunda, eu il apreciam pe cel care a reusit sa puna man ape mine, sa-mi ia interviu. Mi-a luat interviul, dar apoi mi-a spus ca nu e de la Scanteia tineretului si a ramas celebru pentru un lucru mare. In 1991, a venit François Mitterrand. Noi eram certati cu Iliescu si nu ne-a dat Presedintia invitatii la conferinta celor doi. Si atunci Gica Voicu a facut o chestie geniala. S-a lipit de cei de la France 2 in calitate de carator de bagaje. A intrat, si avantajul lui a fost ca era cu ei. Din partea romana, presedintele Iliescu avea dreptul la doua intrebari, si Mitterrand tot la doua. Dar Mitterrand ii urmarea pe ai lui si l-a vazut pe Gica Voicu care a ridicat mana si a ramas cu gura cascata. Atunci a pus Gica Voicu o intrebare destul de cas pentru ei.

Cam cati sunt cei pe care i-ati descoperit dumneavoastra?

Cei descoperiti sunt pe generatii: cei de la Viata Studenteasca si Amfiteatru, cei descoperiti la Scanteia tineretului, pentru ca am avut Suplimentul literar artistic, la mine a debutat prima data, publicistic, Mircea Dinescu. Apoi Traian Cosovei, Cartarescu, Iaru…. Ia sa-i intrebati, ca uita. Apoi a fost generatia revistei Teatru, ca pe mine m-au mutat disciplinar la revista Teatru. A fost cultivata toata generatia asta, Maia Morgenstern, Dan Puric, Printul Duda care era actor a aparut la noi pe coperta. Apoi generatia Expres, Zig-Zag, Expres Magazin si apoi EVZ. Pe Turturica eu nu tin minte ca l-am descoperit. El spune ca da. Sergiu Toader, la fel, dar eu nu tin minte. Aveam 400 de angajati in redactie.

Pe vremurile alea erau sedintele de sumar in care erai premiat daca dadeai stiri bune, dar si sanctionat daca pierdeai. Daca vedeam intr-un alt ziar ca e stirea si la noi nu, iti scriai singur amenda.

Debut in televiziune si lipsa unor mentori

Cum ati debutat la Realitatea TV?

Am debutat cu o stire de senzatie, cu prabusirea navetei Discovery. Transmitea CNN si noi am preluat. CNN daduse pe burtiera ca racheta are probleme. Eu m-am dus in regie si am zis: domne, noi dam ca se prabuseste. Si ei au zis… pai cum, daca nu se prabuseste?! S am fost primii care am dat ca se prabuseste. Cand a inceput Razboiul din Golf i-am spus lui Progoana: domne, incepe, va spun eu. Si am angajat in perioada aia specialisti militari. Am angajat patru vorbitoare de limba araba care stateau cu castile si ascultau toate posturile arabe, ca eu am mers pe varianta din ’89, ca se va intra in studio. Si m-a prins acolo cand a inceput razboiul. Noi am dat primii. Euronews l-a dat pe Bush cand se machia sa intre in direct. Adevarul este ca in calitate de sef nu e de ajuns sa fii bun, ci trebuie sa stai acolo, calare pe ei.

Cum e povestea cu paginile scrise inainte de eveniment?

Cand au fost alegerile in 1996, noi am facut o editie cu doua pagini intai. Una ca a invins Emil Constantinescu, cu editorialul meu ca a invins, si alta ca a pierdut Emil Constantinescu, cu editorialul meu ca a pierdut. La fel am avut si la moartea lui Coposu, aveam pregatita pagina. Asa se face peste tot in lume, in presa. Si aveam permanent legatura cu Sorin Oprescu. E foarte important sa fii pregatit.

Unii le publica si inainte acum.

(Rade)

Ce s-a intamplat cu presa noastra? Nu mai exista mentori, dumneavoastra v-ati retras oarecum, Cornel Nistorescu nu are calitatile unui sef, ceilalti dau chix.

Pentru ca au venit mogulii care nu au niciun interes sa aiba o personalitate care sa conduca un ziar. Nu au nevoie de asa ceva. Directorii de gazeta ca odinioara nu mai sunt. Imaginati-va ca ar mai fi ca atunci ziarul lui Cristoiu sau a lui …altcineva. Nu-i convine mogulului. Va mai spun cum am facut eu contractele: intotdeauna am cerut sa fiu platit normal. In momentul in care vezi ca e o suma mare iti dai seama ca va veni o vreme cand iti va spune „pai te platesc”. Daca suma este normala nu are curaj sa-ti spuna si sa-ti ceara nu stiu ce.

Despre moguli, tabloid, carti, bloggeri si freelanceri

Cum i-ati caracteriza pe moguli, pe scurt, pentru ca i-ati cunoscut pe toti?

Mi se par niste oameni foarte nedrepti cu jurnalistii, pentru ca eu nu cred ca toti jurnalistii de la moguli sunt entuziasmati sa primeasca comenzi. Mogulii sunt la ora actuala capitalistii cei mai nesimtiti din Romania, pentru ca ei chiar nu tin cont de angajati. Cred ca la ora actual cel putin nici macar nu-i subordoneaza intereselor lor, ci ficatului lor marit pentru ca a castigat Basescu. Eu regasesc in orientarea trusturilor de presa acea incapacitate a unui om bogat de a intelege ca a pierdut partida. Si cel mai grav si de asta ma si enerveaza e faptul ca constiinta faptului ca au bani ii face sa se comporte in felul acesta. Chiar daca ei nu o spun, undeva regasesc aceasta afirmatie: am bani, sunt ai mei si fac ce vreau cu ei. In acelasi timp trebuie sa le dau si dreptate. Sunt banii lor.

Insa in momentul in care ei ar trai din presa s-ar schimba, nu s-ar mai purta asa. In acel moment ar avea interes sa aiba oameni buni si independenti. Chiar adaca sunt unii ziaristi incomozi. Dar daca spuneti ca sunt sumele astea pentru sefi ii inteleg pe moguli.

In clipa cand ii platesti pe unii directori cu salarii colosale, e normal sa si pretinzi.

Vor mai exista ziare de autor? Gen „ziarul lui Cristoiu”.

Daca presa virtuala va domina, va fi ca un factor de presiune. Pentru ca in momentul in care vor fi tot mai multi oameni liberi pe internet si independenti de moguli , atunci nu va mai fi rentabil pentru patroni. Degeaba tii tu trustul tau de presa in frau daca totusi creste importanta presei virtuale si incepe sa te concureze, sa dea lucruri pe care tu nu vrei sa le dai. Apoi mai este o problema: cand vor disparea sursele extra-presa vor trebui si mogulii sa se adapteze la cerintele de obiectivitate si sa aiba nevoie de personalitati. Dar dupa cate vad nu au nevoie de asta.

Credeti ca un efect al recentelor concedieri din presa va fi cresterea numarului de jurnalisti freelanceri? Ce sanse au ei?

Concedierile au trecut, freelancerii trebuie sa-si ia Cartea de jurnalist, o legitimatie pe toata viata care sa le permita sa intre oriunde, oricand. Pentru ca nu toti care lucreaza in presa sunt si jurnalisti. Si sa munceasca, sa alerge, pentru ca o fac si pentru ei insisi. Asa cum era in perioada interbelica. Asta inseamna ca dupa trei ani de practica la un ziar ti se dadea o cartea, indiferent daca erai sau nu angajat dupa aceea. Asta le-ar da o posibilitatea celor freelanceri sa-si faca meseria. Altfel n-ar putea avea acces.

Ce sugestie le-ati da jurnalistilor cu blog?

Sa-mi dea informatii in exclusivitate. Unii isi publica viata lor personala , ce face pisica lor, nu ma intereseaza, iar altii isi dau puncte de vedere, care ar putea aparea si in ziar. Blogurile trebuie sa-ti aduca informatii in exclusivitate. Sa nu uitam ca Tolontan a castigat tocmai prin aceste stiri tari in exclusivitate si atunci poti fi citat de altii.

Urmariti reportajele din presa noastra?

Nu, nu prea, si nici anchetele, pentru ca le stiu tendentioase. Cele mai multe sunt date. Nu mai am incredere in presa de investigatie, pentru ca nu sunt pe cont propriu, ci furnizate. Iar ca reportaj l-am sesizat si eu pe Viorel Ilisoi. Insa nu am timp. Eu citesc mai mult stirile de pe internet.

Credeti ca viata tabloidelor va fi mai lunga de cativa ani?

Nu, pentru ca sunt si altele care intra pe piata, iar vedetele sunt cam aceleasi. Daca nu se va introduce tabloidul hard, cu subiecte tari din acelea pentru care sunt platiti avocatii cu un sfert din bugetul ziarului ca sa-i apere pe jurnalisti, nu vad sanse. Cat vor mai scrie ziaristii despre cumparaturile Monicai Columbeanu?! Au nevoie de stiri incomode si nu doar despre vedete, ci si despre politicieni.

Grupul Evenimentul Romanesc la care aveti actiuni a achizitionat Editura Eminescu. Ce tip de carti urmeaza sa scoateti pe piata?

Au aparut tot felul de comentarii dupa aceasta tranzactie, dar va dati seama ca nu a costat o avere. Apoi eu nu sunt actionarul principal, ci Vlad Pufu. E un un brad aceasta editura. Pe de o parte ar putea fi publicat Romanul de dragoste, apoi sunt multi care isi platesc singuri cartile, si un alt capitol interesant este cel al memoriilor. Multe vedete vor sa-si publice memoriile, dar nu scriu si atunci poti trimite au autor. Eu cred mai mult in aceasta literatura. Sa nu uitam ca avem posibilitatea de a reedita sute de carti pentru care nu trebuie sa platesti drepturi de autor.

Acum se cauta mult memoriile, mai ales cele din perioada Ceausescu. Eu nu pot, pentru ca sunt arondat pe 10 ani la Adevarul Holding. Am facut un contract ca Sadoveanu (zambeste). Chiar acum trebuie sa le predau o carte de 550 de pagini, care este una de proza satirica despre o Romanie tembela.  Nu i-am dat titlul. E foarte greu de scris. Sunt la a opta varianta si cu toate ca folosesc calculatoru, proza o scriu de mana. Si exista in Bucuresti o singura dactilografa care-mi intelege scrisul. Calculatorul ma obliga la fraze foarte scurte, iar aici scriu doar editorialele.

In final: care este sursa inspiratiei, autorul preferat si cartea…de capatai?

Gogol. Evident cartea e a lui: Suflete moarte. Eu am o teorie: Caragiale este un mare reporter, dar nu un mare satiric. Pe cand la Gogol orice lucru este comic. In lumea lui Caragiale sunt normale. El nu reuseste sa creeze acest univers acest lucrurilor. Iar personajele sunt imitate. Am gasit in Monitorul Oficial discursuri aproape copiate de Caragiale. El este o Romanie a presei. Multe sunt din presa. Caragiale a fost un om de birou, nu unul care sa prezinte o lume reala.

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

ETICHETE:

blogIn CristoiuInterviumogulipresaTabloid

(Niciun vot deocamdată)

Încarc...

About the Author: Tiberiu Lovin

Jurnalist din 1992. Specializat în investigaţii, a lucrat pentru ziarele locale Deşteptarea, Ziua şi Monitorul de Bacău, România liberă (1995-2003 şi 2007-2009), Cotidianul şi Jurnalul naţional (2004-2005), Evenimentul zilei (2005-2007). În 2007 a fondat Reporter Virtual, iar din 2009 până în prezent ocupa funcţia de director pe online pentru Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind.

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.