» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

Alin Bogdan, manager general la firma lui Dan AndronicCu acest interviu deschid seria de dezbateri „De ce pleaca jurnalistii cand pleaca cu fosti gazetari care au renuntat la presa pentru consultanta politica sau alte pozitii in diferite domenii. Motivele sunt interesante in acest divort, care se anunta pe an ce trece iminent in cazul tuturor celor care reusesc sa scoata capul din marea masa a ziaristilor.

Alin Bogdan are 30 de ani, iar 11 ani a lucrat in presa, meserie in care a intrat de foame. Acum, Alin este manger general la Multimedia Political Communication, firma de consultanta politica a lui Dan Andronic. Am fost curios de ce a parasit breasla. Raspunsul pare general: a fost scarbit. Veti mai citi atacuri la adresa lui Cristian Tudor Popescu, Traian Radu Ungureanu si asupra gazetarilor ce tanjesc dupa o spaga. Le face un tanar care vedea consultanta ca pe un joc de strategie foarte greu si care crede ca “in presa, impostorii au viata vesnica”.

De ce ai abandonat meseria?

N-am abandonat-o. M-a abandonat ea pe mine.

Cum te-a abandonat? Doar nu ai fost concediat si ai ajuns mana dreapta a lui Dan Andronic?

Vorbeam de pasiune, nu de cei de la resurse umane.

Poti sa-mi explici?

Hai s-o iau istoric, cu momentul intrarii in presa. Pe vremea mea, acum vreo 11 ani, se intra in presa din doua motive. Primul ar fi statutul. Era ceva sa fii ziarist pe vremea aia. Echivala cu a fi „procuror de pe langa…”. Al doilea era sansa de a-ti construi relatii, de a te ajunge in orice domeniu „greu”. Fie presa, fie afaceri, fie politica.

Si tu din ce motiv ai intrat in presa?

De foame.

Erai student sau …?

Eram in anul I de facultate la drept si imi cautam o slujba, ca sa nu mai parazitez putinul alor mei. Si am vazut un anunt pe ultima pagina din Adevarul. Era ala vechi, alb-negru, tiparit parca pe cur-papir.
Am sunat, m-am inscris la concurs (mai mult la plezneala)… Am si ajuns – cu greu, ca era intr-o sambata, dupa un chef – si l-am si luat. Cu vechea garda. Cetepe, Lelia Munteanu si, bineinteles, Dumitru Tinu. Singurul care a pus intrebari de „thriller” a fost raposatul Tinu. Care abia se abtinea sa nu rada cand m-a vazut, cu mucii abia stersi, sau nestersi, ma rog… CTP a fost aplicat. Didactic, nu pedagogic.
Mi-amintesc ca Tinu, Dumnezeu sa-l ierte, m-a intrebat daca nu cumva intru in presa sa am mai multi bani de fete si distractie. I-am spus ca poate si de asta (ceea ce a destins atmosfera), dar ca, in principal, vreau sa ajung ziarist. Evident, minteam. Am primit cartea de munca pe care scria „reporter” la 19 ani si 9 luni. Ziarist am ajuns mai tarziu. Daca am ajuns…

Oricum, ai intrat in presa. Sa nu-mi spui ca ti s-au aprins calcaiele?

Ba da, clar. Mi s-au aprins. La inceput am „boschetarit”. Asa era definita pe vremea aia activitatea prodigioasa a baietilor adevarati de pe reportaj sau de pe investigatii, impartita intre deplasari grele prin tara si „sina” de la Casa Scanteii.
O stii? La capatul lui 41… O bodega supraetajata, cu scaune aduse de-acasa, din sufragerie, de patron. Si mai era si Nea Grigore, de la Rodipet.

Da, o stiu. Imi plac amintirile, dar…

Hai. La subiect.

Vreau sa-mi spui ceva despre traseu, pe scurt, apoi sa precizezi cum te-a abandonat meseria

Pai, mi s-au aprins calcaiele cand am vazut cum se caca pe ei diversi prefecti, sefi de deconcentrate, militieni etc. la un simplu telefon dat de un mucos care se recomanda „Cutare de la Adevarul”.
Si cand am inceput sa invat meserie. Mai intai, am furat de la Adi Ursu, cu care lucram direct. Pe urma, cand am inceput sa cresc, trageam cu ochiul la scoala de „munca cu omul” a lui Tinu.
Oamenii si-au dat seama ca „am nivel” si, dupa vreo doi ani, m-au scos din boschetareala si m-au trecut pe politic.
Aici a inceput sa ma abandoneze meseria.

„Nastase si Basescu sunt artizanii degradarii presei”

Ce s-a intamplat?

S-au intamplat, mai intai, cei patru ani „Nastase”. Dupa aia au venit cei vreo doi ani „Basescu”, pe care i-am prins in presa.

Si?

Si a fost, mai intai, Nastase. Pe urma, Basescu. Daca vreti sa gasiti artizanii degradarii presei, astia sunt.

De ce spui ca ai au contribuit la degradarea presei? Poate maine vei lucra pentru ei?

Iti raspund pe rand. Incep cu ce m-a scarbit. Mi s-a facut lehamite, cand am constatat ca presa a devenit o goarna si atat. Cand mi-am dat seama ca, daca vreau sa castig bine, trebuie fie sa pup dosuri de sefi si politicieni, fie sa fac jocuri si, evident, sa iau spaga. Chestiuni care nu se potriveau cu obiectivele mele si nici cu fisa postului de ziarist.
Nastase si Basescu, acum. Primul care a dat cu presa de pamant a fost Nastase. Elegant, finut, a pus-o la pamant ingropand-o in bani. De la stat. Publicitatea aia din care traia Adevarul de atunci.
A profitat de lacomia greilor din presa. Oameni cu har, cu talent, cu forta, nu ca astia de azi… Cu talent si in a gabji bani multi.

Asta a inchis gura care latra

In mare, da.

Nastase a cumparat latratul, dar Basescu cum l-a degradat pe jurnalist?

L-a determinat sa latre din convingere si din ura. Si pentru el, si impotriva lui. L-a spalat pe creier.
Cu o investitie minima. Bun baiat….Putem extinde si la insi care nu pot fi numiti gazetari, ci doar scribalai. Stiu eu cativa…

Deci cei doi au ajutat mult la degradarea presei. Poti sa dai si exemple daca ai chef.

Uiti ca lucrez in PR?! Si am nevoie de o relatie buna, bla-bla-bla… Daca insa insisti si ma aprind in discutie, pot sa-ti furnizez niste exemple.

Lasa, mai bine nu.

Totusi…

„CTP a facut praf pe ce a pus mana”

Si ce s-a intamplat cu tine, cu scarba, pentru ca acum lucrezi pentru cei care ti-au facut scarba, la modul generic, evident?

Nu aia mi-au facut scarba. Ai’lalti. Presa. De la mogul, la ultimul palmas care scrasnea din dinti de pofta ca Basescu l-a facut pe unul gaozar. Sau celalalt ultim palmas, care atarna la o spaga micuta la unul din partide. De regula, la PSD.
Cu mine s-a intamplat urmatorul fenomen. Am roit-o din echipa de la Adevarul, intre timp, Gandul, dezamagit de CTP si cu senzatia acuta ca ma plafonez. Am avut un scurt episod tot de consultanta politica, dar microbul nu m-a parasit. Si m-am intors la Cotidianul. Unde n-am facut prea multi purici.

De ce te-a dezamagit CTP? Si de ce n-ai facut prea multi purici la Cotidianul?

CTP, ca om, nu m-a dezamagit. Ci ca persoana activa. Omul asta nu e capabil decat sa se autopromoveze, sa lucreze cu arta la el insusi, la propria lui statuie. Pe ce a pus mana a facut praf si ce-a iesit din mana lui n-a avut viata lunga.

Am inteles. De la Cotidianul de ce ai plecat?

Stai, ca n-am terminat cu CTP. E, totusi, cel mai bun scriitor la ziar si cel mai fin si obiectiv observator al societatii romanesti. Pentru asta isi merita statuia aia… Nu e insa un ziarist. Asta e clar. Si m-a dezamagit in momentul in care am realizat ca anii de gazetarie „la CTP, pe stilul CTP”, au fost, de fapt, o copie la scara mai mica a statuii lui CTP.

Cotidianul, acum….Aici e simplu. Tapalaga m-a convins sa merg acolo. Astia au vrut sa-l traga pe linie moarta si sa ma implice in „proiect”. Am refuzat. Cand l-au matrasit, si-a dat demisia. Si mi-am dat-o si eu.

De ce l-au matrasit si cine? Si de ce nu ai plecat cu el la Hotnews?

Tragea prea mult, cica, inspre liberali. Si era pro-Basescu. In fapt, l-au matrasit pentru ca tragea cu gloante adevarate. Pentru ca era ziarist, nu mancator de cacat psihedelic, ca Traian Radu Ungureanu. Ca si Traian Ungureanu scria demult la Cotidianul si nu l-a deranjat nimeni.

Dar poate TRU chiar crede? Nu poti sa-l opreste sa si exprime ceea ce crede.

Absolut. Dar asta nu e scuza pentru imbecilitate. In fond si eu pot sa cred ca Pamantul e plat ca o tipsie, in ciuda evidentelor. Nu sunt insa mai putin imbecil.

Eu nu-l citesc. Am incercat de cateva ori, dar toate textele celor implicati politic sunt ca niste copiute ieftine la xerox.

Stop! Ai spus o vorba mare. De fapt, ceea ce spui mai sus sintetizeaza „scarba”, lehamitea mea de statutul de jurnalist. Pai, daca unul din comentatorii exponentiali ai momentului nu pot fi cititi de un jurnalist, atunci ce calitate mai poate avea presa?! Acum zece ani ii citeam cu pofta pe toti: CTP, Cristoiu, chiar si pe Rosca…. Chiar daca nu eram de acord cu ei.
Pe astia te suparai, te enervai, ii injurai („al dreacu’ derbedeu, cum o intoarce din condei”). Dar nu te gandeai cu mila si compasiune la ei, asa cum te gandesti la TRU.

Eu il mai citesc doar pe CTP. Nu ma gandesc cu mila. Sincer. Imi sunt indiferenti. Fac un joc din care tot ei ies prost.

Si asta e un temei suficient pentru lehamitea de institutie. De presa.

„Unii sug unde ar trebui sa muste”

Asa te-ai rupt de presa. Atunci de ce PR politic? Aici poate fi mai greu. Poti intalni sefi mai tampiti ca aia de la ziar si cu mai multe interese ca jurnalistii.

Aici e mai usor. E o meserie care ma atragea, pentru ca imi atata o alta zona a orgoliului decat presa.
Nu, in nici un caz. Sefi mai tampiti ca la ziar nu ai cum sa intalnesti. Pentru ca aici seful e cheia afacerii.
Daca nu e un bun manager, daca nu e convingator si daca nu stie meserie, se duce pe copca.

Nu ma refer la seful direct, ci la cei care te angajeaza.

Aia sunt clienti.

Clientii care-ti dau papa. Daca ei sunt tampiti… ce te faci? Ei chiar se cred sefi.

De unde stii ca se cred sefi?! Dimpotriva, majoritatea se manifesta ascultator, nu imperativ. Chiar daca, in fapt, nu asculta, de cele mai multe ori.

Stiu cativa oameni in PR politic care se plang ca ai lor clienti se considera un fel de genii.

E altceva. Au dat un ban si vor sa vada ce se intampla cu el.

Si daca nu asculta?

Poate ca si sunt, in comparatie cu cunoscutii tai. Na, c-am fost si rau cu concurenta! Nu, cazurile de genii sunt rare.

Sunt foarte destepti si chiar renunta la astfel de clienti dar imi spun povesti cu prosti.

Hai sa-ti mai spun ceva. E plina presa de „consultanti” part-time.

Pana la urma nu trebuie sa ai un client prost, ci unul orgolios, care sa te contrazica si sa faca asa cum vrea.

Care sug acolo unde ar trebui sa muste. Aia nu fac consultanta.

Eu ma refer la cei care fac asta ca profesie, nu in paralel cu jurnalistica.

Iar eu incerc sa schimb planul discutiei. Asadar, aia iau spaga mascata. Si, chiar daca fac ceva contra spaga, e ca si cum ar incerca sa trateze cancerul cu apa sfintita. Nu vindeca, dar nici nu fac rau.

Meseria asta e al dracului de complexa si noi, consultantii in Romania, mai avem al dracului de mult de invatat.

„I-am dat spaga lui Dan Andronic…”

Cum ai ajuns director la Andronic? Pot spune ca esti mana lui drapta, omul lui?

Mana lui dreapta si aia stanga sunt la el.
Sunt omul lui in sensul in care am fost omul lu’ Tinu, al lu’ Hrebenciuc, Taher sau Vantu. Cum am ajuns director…. Cu pile si spaga…La Dan Andronic, la Tal Silberstein, normal.

Serios acum. Nu orice ziarist scarbit putea ajunge unde esti tu. Oricum, sper ca ai recuperat spaga .

Bine. Atunci, am fost tot timpul omul serviciilor, care m-au plantat la Andronic. Cu sau fara acordul lui.

E misto de titlu, dar adevarul este altul.

Adevarul e ca-mi place meseria asta. E ca un joc pe calculator. Din alea grele, de strategie.

Dan Andronic este totusi un consultant de notorietate, chiar daca ne place sau nu. De aceea am intrebat. Te-ai mai intoarce in presa?

Doar daca as fi in mare nevoie de bani si nu m-as mai descurca in parte asta. As face-o insa cu noduri. Cred ca m-as apuca de tras la masea.

Spune-mi doua lucruri esentiale pe care le-ai invatat ca jurnalist si consultant.

1. In presa, impostorii au viata vesnica.
2. In consultanta, impostorii sunt condamnati la moarte.

In final, politica este o curva?

Politica, nu. Unii oameni, da.

—————————————————————————————————————————————————

Carte de vizita Alin Bogdan

  • 1998-2005 Adevarul, reporter, redactor etc., investigatii/reportaj, pe urma politic.
  • 2005 Gandul – publicist comentator.
  • 2006 – Cotidianul, redactor coordonator de sectie la politic.

Multimedia Political Communication (Noiembrie 2006 – prezent)

  • Patru campanii electorale cu PNL (referendumul pentru suspendarea Traian Basescu, europarlamentare, locale, parlamentare).
  • Campania electorala Andrei Chiliman – reales primar in 2008 (cap-coada) – strategie, concept creativ, implementare.
  • Campania electorala alegeri parlamentare 2008 – PNL Sector 1, Sector 6 si PNL Bucuresti (conceptul creativ general, implementare).

—————————————————————————————————————————————————

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (Niciun vot deocamdată)
Încarc...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

14 comentarii

  1. Silviu Sergiu-EVZ spune:

    Alin a fost (si cu siguranta a ramas, desi nu mai am unde sa-l citesc) unul dintre cele mai talentate condeie cu care am avut placerea sa fiu coleg. Respect total!!!!

  2. […] “Unde pleaca jurnalistii cand pleaca“ continua cu Arthur Suciu, patronul firmei Think & Write. A dispretuit presa, dar a ajuns […]

  3. rasfatzika spune:

    Banuiesc ca si tipul asta care da interviul nu citeste ziare, nu se uita la talk-shou-ri si asculta placi de vinil, nu? :mrgreen:

  4. Un impostor din presa spune:

    Lovine, transmite-i baiatului asta sa isi tina sotia departe de Andronic. Nu de alta, dar omul are obiceiul sa le cam fure.

    Nu de alta, dar chiar mi-e simpatic tipul, cum crede el ca a lucra pentru Dan Andronic e un pas inainte in cariera. Dan Andronic fiind, nu-i asa, o statuie a moralitatii si puritatii. Are dreptate Galeano in ce spune.
    Iar propozitia de final, aia cu „In consultanta, impostorii sunt condamnati la moarte” e de tot comicul.

    Pe principiul asta, nu vad bine firma lui Andronic. Ce victorie remarcabila a avut pina acum in politica? A pierdut prezidentialele cu Nastase, Tariceanu a intrat in Parlament cu mari emotii si minareli, iar la Cluj, candidatul la Primarie a obtinut abia locul al treilea. Asa ca atentie, sa nu fiti voi condamnati de clienti, pina la urma.

    Asa ca sa ne scuteasca!

  5. Sa inteleg ca domnul super dur care da interviu s-a dus la marele si nepatatutul Dan Andronic ca sa muste, nu sa suga (e o prafraza din interviu, asa ca nu te apuca sa faci pe fecioara Lovin si sa cenzurezi). Oricum daca a ajuns deja in partea de sus a pantalonilor nu mai conteaza ce face mai departe. Sa ma lase cu ideea ca iesind din presa si ajungand in slujba lui Andronic face un pas inainte pe calea moralitatii si a profesionalismului.
    Bai, frate si inca ceva. Cum ii consiliezi tu pe politicieni? Dandu-le sfaturi pline de bun simt, indemnandu-i sa nu fure, sa faca ceva pentru binele poporului? Daca tu chiar procedezi asa, esti foarte modest in domeniu pentru ca politicienii nu te asculta.

  6. Robert spune:

    Tiberiu: Fain!

    Moshu: invidia?

  7. moshu49 spune:

    nu cred cã se putea o asociere mai bunã decît cea dintre Andronic si bãiatul ãsta, clonã, domnule, 100% politic, 1% manipulare (sau invers?) 🙄
    dacã presa ar mai scãpa de încã cîteva zeci de asemenea specimene, începînd cu cei de’un leat cu mine, m’as reapuca de citit ziare 😯
    altfel, oportunism sã fie cã de politicieni tembeli nu ducem lipsã 🙁

  8. ROBERT HORVATH NEW YORK spune:

    ZIARISTII DIN INTREAGA LUME IMPOTRIVA LUI TRAIAN BASESCU.
    ( Petitie a Uniunii Internationale a Ziaristilor in sprijinul presei romane )
    Pe aceasta cale tin sa dau o veste neplacuta, unui presedinte care uraste presa si libertatea de exprimare democratica. Filmul meu “Desecrarea Menorelor” care descrie expozitia islamica de tip Al-Queda de la New York organizata de statul roman,sub umbrela serviciului extern,a fost terminat. Filmul a fost cumparat de N.H.K.japonez si a intrat in atentia intregii medii internationale. El va fi vizionat la inceputul acestei toamne in Statele Unite. Aceasta manifestare a urii de rasa organizata de statului roman. reprezinta un eveniment unic ,fiind prima expozitie antisemita organizata si sponsorata din bani publici, de la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial. Cenzura din tara a reusit sa ascunda faptul esential, ca expozitia ICR,Patapievici din vara trecuta, nu a fost romaneasca ci una araba.
    Autorul aceste blasfemii este AMVAR ANBAKI ,artistii romani asigurand doar decorul si diversiunea. La Bucuresti sa vorbit mereu de un ponei roz de cativa centimetrii pa care era desenata o zvastica, trcecandu-se cu vederea un perete urias (vizibil din strada) pe care menora, simbolul sacru al evreilor purta cuvantul FUCK manjit cu sange si urina. Amintind de un elefant care se impreuneaza cu un evreu religios, de tatuajul SS de pe bratul unui rabin, de patiarhii bibliei pregatindu-se de sex ,sper ca cititorii vor intelege cu ce arta avem parte. Orice om normal, ar fi luat masuri imediate pentru a inchide cat mai curand aceasta monstrozitate. Basescu nu numai ca nu si-a cerut scuze celor pe care ia jignit, asigurand pe toti, ca romanii sunt un popor al binelui, a lasat deschisa expozitia, mai mult de trei luni, de la inchiderea ei oficiala.Am cunoscut in viata mea multe, dar nu am intalnit o josnicie mai mare. Sa pui la bataie imaginea si demnitatea unei tari doar pentru a apara o clica politica, sperand ca te vor ajuta sa te agati de putere, este de neiertat. El nu va fi iertat intr-un oras cu mai mult de un milion de evrei si inca cu multi supravetuitori a lagarelor de concentrare. Ea nu va fi iertata nici de comunitatea romaneasca care a fost pusa intr-o situatie neplacuta, cu reputatia de oameni civilizati pusasub semnul intrebarii.
    Filmul pune bazele unui scandal international, punand regimul BASESCU in fata unei situatii fara iesire. El va trebui sa explice participarea sa (sponsorizare, sprijin logistic) la un atac fara precedent, al propagandei extremismului islamic. Dupa reactiile emotionale ale spectatorilor la primele vizionari, pot afirma cu certitudine ca nimeni niciodata nu va da mana cu acest personaj,” plecat” departe de lumea civilizata si normele elementare de convietuire in societate.
    Ultimul incercare disperata de a oprii filmariile a avut loc de Zilei Nationale. Am vrut sa sa iau cu aceasta ocazie interviuri membrilor comunitatii si a oaspetilor straini.
    Editorialul ” Ordin de Restrictie”semnat de scriitorul Victor Nicolae in penultimul numar al revistei New York Magazin > Nr. 606 descrie percutant cele intamplate. Nu ramane decat sa adaug ca aceasta actiune a fost premeditata. Faptul ca am fost invitat cu trei saptamani inainte de eveniment pentru a fi atras intr-o cursa, a facut sa fiu de la inceput suspicios. Esecul acestei actiuni si va ramane mult timp in memoria invitatiilor si a diplomatiilor straini prezenti la eveniment. Eu personal nu am vazut sau imaginat ceva similar. Politia americana chemata sa ma aresteze vazind aparatul de filmat si ecusonul de presa si-a pus hainele pe cap sapca pe fata si acompaniata rasetelesi in aplauzele audientei, a luat-o la…… fuga.
    Aceasta actiune curajoasa a diplomatilor culturali in civil, va costa statul roman mai mult de un milion de dolari. Incercarea de a sabota un ziarist american prin chemare a politiei si declaratii false adresate oficialitatilor, sunt considerate extrem de grave. Pentru ca absolut totul este inregistrat pe pelicula, cazul este usor de adjudecat. Nu ramane decat cu banii obtinuti sa deschid un ICR paralel, aici in metropola americana. Singura deosebire ca acesta va fi un adevarat centru de cultura iari limba romana nu va fi considerata periculoasa si interzisa.
    Am fost convins ca atacul impotrva mea nu este izolat. Acum sunt eu victima, maine vor fi altii iar la sfarsit vom fi toti. Atacul presedintelui impotriva presei si a libertatii de exprimare nu a facut dechit sa confirme previziunile mele. In consecinta pe langa scriisoarea si CD-ul care vizualizeaza cazul meu am pus si “discursul democratiei originale” in acelasi plic. El a fost trimis nu numai asociatilor din care fac parte ci si majoritatilorganizalor de jurnalisti si fotografi profesionisti, din jurul lumii. Cerand ajutorul lor am pus umarul in apararea a ce a ramas presa libera in Romania. Tocmai cand scriam aceste randuri am primit o scriisoare deosebit de imporfanta. Uniunea Internationala a Jurnalistilor in numele a trei mii de membrii protesteaza impotrva ataculului impotrivapersoanei mele si se ridica in apararea presei si mediei im pericol. (acest document in limba engleza, sta la dispozitia la dispozitia oricarui ziar sau blog interesat sa-l publice.) Pentru demonstratia pe care o pregatesc in aceasta primavara am trimis invitatie de participare majoritatii organizatilor profesionale ca si reprezentatiilor presei straine aflate la NY.
    Am inteles ca lupta lui Traian Basescu impotriva “mogulilor”si a ziaristilor este o preocupare esentiala si poate o va duce la bun sfarsit. Totusi ma intreb in aceasta fraza de incheiere, cum se va descurca el acum, cand jurnalistii intregii lumi se ridica in apararea democratiei romanesti.
    Robert Horvath cineast New York Feb 20 2009
    P.S. – Am trimis invitatii pentru a participa la manifestatia ziaristilor si fotografilor profesionisti care vor avea loc in fata misiunii Romaniei la ONU ,in apararea libertatii presei, urmatoarelor organizatii: SOCIETY OF PROFESIONAL JURNALSTS, INTERNATIONAL JOURNALIS, FOREIGN COMMITTEE. PRESS FREEDOM NETWORK, NATIONAL PRESS CLUB, NATIONAL PRESS PHOTO GRAPHERSS ASSOCIATION, INTERNATIONAL PRESS ASSOCIATION FOREIGN PRESS CENTERS,,CPJ – Committee to Protect Journalists, THE SOCIETY OF PROFESIONAL FREELANCERS, INTERNATIONAL FEDERATION OF NEW MEDIA,INTERNATIONAL PRESS INSTITUTE, WORLD PRESS FREEDOM COMMITTE, REPORTERS SANS FRONTIERES.

  9. Gabi spune:

    Mi-a placut interviul asta,l-am citit cu mult interes.
    Cred ca interviurile,reportajele,povestile adevarate despre oameni,locuri ar putea salva cateva vieti.
    Succes cu interviurile!

  10. Vio spune:

    Titlul spun mult despre presa noastra. Bravo lui ca a plecat din ea.

  11. Eva spune:

    Da, si el a fost pur de tot in timp ce colegii isi luau spaga 😎

  12. Tiberiu Lovin spune:

    tembelizor: multumesc. urmatorul interviu va fi publicat duminica.

    lucky: cred ca o sa accepte si el. este in plan. n-ar avea de ce sa refuze. astept oricand sugestii.

  13. lucky spune:

    cam dur tipul asta. o sa-si ia niste suturi de la fostii colegi 🙂 . dar are dreptate. interesant demers. ma gandesc acum despre cine as vrea sa faci un interviu. dan andronic? nu cred ca o sa vrea 🙂 . ma mai gandesc si revin.

  14. tembelizor spune:

    Bravo! Buna initiativa! Chiar ma intrebam ce fac gazetarii cand se retrag. Sunt curios ce mai descoperi. Astept urmatorul interviu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top