» Click AICI ca să te abonezi la ȘTIRILE RV pe mail

L-am cunoscut pe Cristian Topescu in anul 2003. Ca Director Executiv al Pro Sport, aveam nevoie de un partener serios pe zona editoriala. Ne-am cunoscut, ne-am placut, am lucrat ani multi impreuna iar in urmatorii 15 ani am pastrat o relatie de calda prietenie.

Am povesti cu Cristian Topescu, Director Editorial al publicatiei Pro Sport, povesti cu care as putea umple 2 carti. Am batut impreuna mii de kilometri, mergand din oras in oras si vorbind cu grupuri mari de oameni. Experiente unice, amintiri uriase. Imi amintesc cu placere imensa de calatoriile prin Moldova (intalnirea de pomina cu Sechelariu de pilda) sau de intalnirea de la Craiova cu suporterii Universitatii. Sala Teatrului National din Craiova era ticsita iar Cristian Topescu, imperial.

Update:

Poza trimisa de fostul arbitru Ioan Danciu EXACT din turneul de care vorbeam ” Focsani 2004 7 martie Razvan Corneteanu, celebrul Cristian Topescu, Ion Martis Manager Diplomatic Focsani si Dorin Chiotea( PRO SPORT)”. Multumesc Ioan Danciu!

Cristian Topescu, un supravietuitor de meserie, avea o eleganta pe care putini i-au inteles-o si multi au interpretat-o gresit. L-am cunoscut la o varsta la care nu mai avea multe motive sa tina secrete. In anii in care am lucrat impreuna, in perioadele care am petrecut mai mult timp cu Topescu decat cu sotia sau copiii mei, am avut conversatii fabuloase despre orice va puteti inchipui.

Eu, oltean curios, bine documentat si din pozitia de partener direct la o publicatie Pro Sport, ulterior Adevarul) pe care o iubeam amandoi, ii puneam intrebari si iscodeam subiecte pe care multi nu indrazneau sa le dechida.

Evident, stiam multe despre Cristian Topescu inca din copilarie, de la transmisiunile tv pana la vocea de pe stadionul Ghencea. Tatal meu, stelist, avusese grija sa-mi cultive tot felul de subiecte iar Cristian Topescu se identifica cu Steaua, gimnastica si transmisiunile tv de fotbal si echitatie. Asadar aveam ce vorbi. Si am vorbit mult.

Unele povesti nu am sa le dezvalui niciodata. „Domnul Topescu”, asa cum ma adresam eu dansului, avea un fel personal de a delimita subiectele in care povestea de cele in care imi facea confidente bazandu-se pe increderea si relatia speciala ce ne lega. Exista confidente pe care in mod evident le facea doar catre mine cu rugamintea de a ramane intre noi. Acestea vor ramane doar intre noi, pana cand vor capata dezlegare la viitoarea intalnire (in Rai, sper) de a le dezvalui si altora. Celelalte sunt povesti pe care am sa le spun. O sa ma gandesc in ce forma…carte, filme video pe canalul de Youtube, secvente in emisiunea Cronica de Noapte de la Nasul tv…o sa mai meditez.

Am discutat de meciuri trucate, de fotbalisti de la Steaua sau echipa nationala, de modul in care faceau performanta dar si de modul in care se destrabalau. Am discutat despre Nadia, persoana pentru care Cristian Topescu avea o stima si o dragoste deosebita si despre toate intamplarile din jurul transmisiunilor tv legate de gimnastica. Am discutat despre regimul Ceausescu, despre relatia cu Valentin Ceausescu, despre bunele si relele sitemului. Am discutat despre suspendarea de la TVR si epocala transmisiune in care sugera ca Romania comunista si fotbalul nostru ar avea numai de castigat din eventualele transferuri in strainatate ale fotbalistilor romani. Am discutat despre Craiova Maxima si intamplarile vremurilor in care un stelist transmitea cu pasiune meciurile oltenilor din cupele europene.

Am discutat despre Steaua si cele doua finale jucate in contextul ridicarii suspendarii sale. Am discutat despre o multitudine de oameni din sport. Cristian Topescu nu era mai degraba critic ci prefera lucrurile bune despre fiecare personaj. Abia dupa multe intrebari reuseam sa aflu si partile mai putin placute si mai putin stiute. Cristian Topescu a fost un barbat frumos si faimos. Am discutat despre femei si tot felul de secvente si experiente de viata absolut fabuloase. Am si azi proaspat in minte raspunsul la intrebarea mea „domnule Topescu, povesti-ti-mi care este cea mai bizara persoana de sex feminin cu care ati avut o relatie”. Si avea Cristian Topescu niste povesti incat radeam zile intregi dupa aceea. Va rog sa va imaginati mii de asemenea intrebari si discutii in miez de noapte in zilele si lunile in care calatoaream impreuna sau stateam amandoi pana tarziu la birou in discutii interminabile. Am vorbit despre Cristina Topescu si Stefan Banica. Cand vorbea despre copiii sai, domnul Topescu zambea non-stop.

Am discutat politica externa cu Cristian Topescu. Niciodata politica interna de care ne era greata amandorora. Domnul Topescu era un om bine informat, cu un sistem original de a-si aduna informatiile. Inclusiv pe subiecte de politica externa. Discutam in contradictoriu dar intr-o nota respectuoasa.

Am discutat despre Revolutie si despre cadavrele Ceausestilor „pierdute” in iarba de la Ghencea acolo unde aterizase elicopterul dupa sinistrul proces. Domnul Topescu avea povesti la prima mana despre protocolul pregatit „revolutionarilor” si panica din acea noapte.

Candva am sa va povestesc. Am sa povestesc tot, in special stresat de frica de a nu uita. Apropo, Cristian Topescu a avut mereu o memorie formidabila. Ceva greu de descris…. Am si fotografii. Multe. Am sa le sarbatoresc aratandu-le tuturor. Astazi nu sunt nici macar in stare sa le caut.

Peste ani, dupa ce l-am invitat si am lucrat impreuna si la Adevarul Holding, am pastrat relatii exceptionale cu domnul Topescu. In urma cu cateva luni l-am invitat la o intalnire cu tatal meu (74 de ani) si fratele meu la un restaurant chinezesc. Ma uitam la ei si ii ascultam aproape cu duiosie despre cum depanau ei amintiri si vorbeau despre fotbalisti din vremea cand eu nu ma nascusem inca.

Am apucat sa-i spun domnului Topescu ca „prietenii mei preoti, cu care joc tenis de masa semi-profesionist, vor sa va cunoasca”. De atunci ma intreba de fiecare daca „cand ne intalnim cu preotii”.

Cateva luni in urma…. Un pranz intre prieteni. Cristian Topescu, eu, fratele si tatal meu. Ma mandream in fata tatalui meu cu relatia speciala pe care o aveam cu domnul Topescu. Astazi, prietenul meu a murit…

Din 2003 Cristian Topescu nu a uitat niciodata sa ma sune pe 28 noiembrie, de ziua mea. Fara exceptie, de fiecare data in jur de 9 dimineata. Eu, spre rusinea mea, am mai uitat, chestie care ma framanta si astazi. Din fericire, nu si in ultimii ani cand telefonul ma anunta cu o zi inainte de 26 martie. Cred ca proceda la fel cu toti cei pe care ii simpatiza.

Acum cateva saptamani vorbeam la telefon si i-am spus ca tin in portbagaj o carte lansata in toamna la targul de carte, cu si despre personajul Cristian Topescu. Vroiam neaparat cateva cuvinte din partea dansului (si) pe aceasta carte. Mi-a spus ca nu se simte prea bine dar sa trec sa i-o las in cutia postala si mi-o inapoiaza cu autograful de rigoare. Am trecut prin fata casei, i-am lasat cartea si am asteptat semnul sa trec sa o iau semnata si (speram eu) cateva cuvinte calde pe pagina 1.

Telefonul nu a mai sunat. Astazi, miercuri 15 mai, cand scriu aceste randuri, l-am sunat de dimineata pe Cristi Topescu Junior intrebandu-l despre tatal sau, starea de sanatate si transmitandu-i cuvinte calde si urari. Topescu Junior (il numesc asa pentru a evita confuzia, amandoi avand acelasi nume) m-a linistit invitandu-ma sa nu iau seama la ce scrie presa despre „starea critica de sanatate” a domnului Topescu. Cu rezerva ca la Terapie Intensiva lucrurile se pot schimba oricand, Topescu Junior spera ca in curand tatal sau sa se intoarca acasa. Era dorinta sa de ziua aniversara.

In aceeasi zi, PRIETENUL MEU Cristian Topescu A MURIT. Am aflat seara tarziu, cand am intrat in casa.. A murit in ziua in care s-a nascut fiul sau… Devastator.

Cu nod in gat m-am apucat imediat de scris incercand sa aduc un mic tribut acestui MARE om, Cristian Topescu.

Odihneste-te in pace Domnule Topescu! Un Mare Om, un Mare Prieten, un Mare Caracter! Generos, decent, practic o definitie a Bunului Simt. Personal eu nu cred sa existe vreun om caruia Cristian Topescu sa-i fi facut rau. Era incapabil sa raneasca, cel putin eu asa l-am cunoscut…

Iti multumesc dragul meu Cristian Topescu pentru toate momentele frumoase petrecute impreuna! Raman profund recunoscator pentru simpatia si as indrazni chiar „prietenia” pe care mi-ai aratat-o in acesti ultimi 15 ani si ma simt norocos si binecuvantat ca am putut petrece atat de mult timp impreuna.

Iti datorez o REVERENTA si un loc etern in inima mea!

Imi datorezi o carte cu cateva cuvinte frumoase, asaaa, ca intre prieteni… O poti pastra o vreme dar cand ne vom intalni din nou o vreau neaparat.

Am un nod in gat, simt ca vreau sa plang, sa plang un prieten………

 

 

 

Acest articol este proprietatea Reporter Virtual și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

ȚI-A PLĂCUT? DĂ MAI DEPARTE:

 
 
 

ETICHETE:

Votează: Foarte slabSlabMediocruBunFoarte bun (6 voturi, media: 4,33 din 5)
Se încarcă...

Related Posts

NOTĂ: Vă rugăm să comentați la obiect, legat de conținutul prezentat în material. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afișarea de anunțuri publicitare, precum și jigniri, trivialități, injurii aduse celorlalți cititori care au scris un comentariu se va sancționa prin cenzurarea parțială a comentariului, ștergerea integrală sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top